O noapte de pomina(furtunoasa)!!!!_______________________________By ELENA

…           ***                                                In august ’83, la examen, am fost 25 pe un loc si, in final, am ajuns tot 25, dar intr-un pluton. Pardon, ca baietii erau in pluton (Plutonul 1), noi, fetele eram in plutonas (Plutonasul 2) din Compania a II-a. Si cum legile firesti ale naturii actioneaza la orice nivel, in orice loc, pe orice meridian, iata-l pe dl. elev  Ion indragostit nebuneste de dra eleva Maria, o ardeleanca frumoasa, cu gropite in obraji, care acum e peste ocean si are un nume din acelea de se pronunta greu. Maria era colega mea de banca si, fireste, una din cele 17 colege de dormitor. In mare amor era Maria, cu un alt coleg, din Craiova, oltean pursange.

Ianuarie 1984. Anul II era plecat in stagiu, parca, iar in scoala eram numai noi, anul I. O seara oarecare, geroasa, cu ninsori, cu sectoare, cu plantoane… Planton I – incheietoarea de pluton. Ofiter de serviciu – comandantul companiei, un monument de afurisenie si aroganta absoluta.

Fireste, sectorul fetelor era complet separat de cel al baietilor. Numai ca pe la ora 23  se trezeste plantonul nostru cu elevul Ion la usa:

- Vreau sa vorbesc cu Maria, te implor, numai cateva secunde…

- Doamne, esti nebun de legat, asta e sinucidere curata! Tu stii cine e OS?

- Stiu! Te rog, uite cad in genunchi, macar spune-i Mariei ca sunt aici.

Apare plantonul in cadrul usii, noi auziseram discutia in totalitate, Maria trage niste tipete si injuraturi regulamentare (nu pot pentru ca sa …..), dar printre tipetele ei vedem silueta lui Ion dand buzna peste planton, in dormitor (“Aoleu, capitanul si cu comandantul garzii, trebuie sa ma ascund, salvati-ma, sunt mancat de viu!”). Si cat era de mare, face un taras urgent si se ascunde sub ultimul pat pe stanga, la noi in dormitor.

Incheietoarea noastra abia a putut sa dea raportul.

- Lasa, lasa, nu te mai stradui, tovarasa elev. Unde e elevul Ion?

- Nu stiu, tovarase capitan!

- Repet intrebarea: Unde e elevul Ion?

- Tovarase capitan, v-am raportat ca nu stiu.

- Am auzit ce mi-ai raportat. Ionescule (comandantul garzii, coleg cu Ion), nu aprindem lumina ca sa nu deranjam ochisorii domnisoarelor, dar ia tu lanterna si fa un tur de … subpaturi! Asa, si in dreapta! Acum hai si in dormitorul 2! Asa, deci?

- Nimic, tovarase capitan!

- Ionescule!!!!

- Nimic, tovarase capitan.

- Bine, sa mergem.

E inutil sa va spun ce a urmat la lumina lampii de control si cate ghete in cap a luat Ion in timp ce parasea dormitorul! Trec vreo 15 minute, apare din nou comandantul garzii la capatul holului si anunta: “Gagici, adunarea pe platoul din fata camerei ofiterului de servici! Aveti 5 minute si vedeti ca asta urla-n disperare!” Problema nu a fost ca trebuia sa ne adunam, ca faceam antrenamente pentru alarma cate unu la 2 zile, ci alta: bigudiuri, masti de intretinere si alte chestii de genul acesta pe care niciodata un barbat nu ar putea sa le inteleaga. A fost dezastru! Dar ne-am adunat! Era clar scopul acestei adunari; in drum spre locul de adunare incheietoarea vine catre mine si ma intreaba: “Ce facem, Leni, inauguram arestul garnizoanei toate 25?” “Normal, ii raspund razand (dar nu era rasul meu!) ca doar nu o sa stricam unitatea plutonului!” Am decis sa zicem toate la fel: NU. Ne-am asezat in formatie ca pentru raport, incheitoarea si-a luat locul si, in timp ce capitanul venea spre noi, insotit de Ion, i-am strigat de la locul meu, penultimul de la grupa a II-a: “Atentie, Do, tu raspunzi prima! Vezi ce ne faci!”

Capitanul, de fata cu Ion si cu comandantul garzii, ne-a interogat pe fiecare in parte, incepand cu incheietoarea: “Tovarasa eleva ….. stiti unde se afla elevul Ion in intervalul …? NU, tovarase capitan!

Si au fost de 25 de ori NU!

Apoi, in zeflemea, ii zice lui Ion:

- Auzi, ia zi-le tu domnisoarelor unde te aflai in intervalul de timp respectiv!

- In sector la fete, in dormitorul 1, sub ultimul pat pe stanga!

La auzul acestor vorbe, mi-a scapat una bucata injuratura dar rostita asa, din adancul sufletului.

- Ai ceva de comentat, tovarasa elev…. Pardon, domnisoara Leni?

- Nu, tovarase capitan, mi-a cazut un bigudiu de sub caciula. Va rog sa ma scuzati! Si, in barba, marunt-marunt, am zis de toate pentru toti.

Pe Ion l-a trimis nu stiu unde, cu comandantul garzii. Apoi a coborat de pe treptele de unde ne interogase mai aproape de noi (era, cred,  ora 1 noaptea), ne-a privit zambitor si ganditor vreo cateva minute si ne-a zis: “Sunteti tari, fetelor, sa dea naiba! Si unite cum nu mi-as fi imaginat si cum nu sunt colegii vostri de la Plutonul 1. Hai, de voie la dormitor!”

Comandantul nostru de pluton (mama Alma) a aflat despre noaptea cu pricina abia la poza de absolvire. Dar nu de la capitan, ci de la noi. Si s-a jurat ca nu a stiut nimic.

Am organizat o singura revedere – la 24 de ani (nu ma intrebati de ce la 24, nu are logica, stiu, asa mi-a venit, ca eu am fost organizatoarea), unde am fost prezente 22 din 25. Cele 3 absente erau – 2 in teatrele de operatii si Maria ... peste ocean.