L A - M U L T I - A N I ! !__________________________________By Cezar

Vanatorii de Munte (Mountain Hunters ) is a elite military unit of Romania, renowned for hight spirit,flawless organization ,will to fight and for their fights in service of Romania ,having a huge contribution in the country military success.

..................................

De acum- comanda la VM ! !

 ........asadar, 

No higher resolution available.

cu o greutate in gat si putin mai in jos, am urcat in trenul, ce avea sa ma duca din Timisoara si pana la Predeal.
         Drum lung . Incercam sa-mi imaginez, cam ce-o sa ma astepte  !  Mai participasem la activitati cu vanatorii de munte dar , numai ca spectator. De fiecare data  , vazandu-i la treaba , nu am putut sa zic decat atat - astia nu-s normali !
         Acum, dintr-o data, perspectiva se schimba la 180 de grade si ..cateva secunde ! ! Sub comanda acestora ,de-acum trebuia sa-mi perfectionez pregatirea . Sa conduc si sa duc actiuni de lupta in teren muntos !! Vai mama !  Ma si vedeam agatat pe o cordelina , intr-o surplomba. In sus, piscul muntos care parca sta sa-ti vina in cap! In jos... ei bine, in jos - abisul.  Era deja o problema de optiune personala - in ce directie s-o apuci!!
          Noroc cu ..trenul !. Mai lua cate o curba in viteza si zgomot de roti metalice si ..ma trezeam ! !
    Ei na ! N-o fi dracul atat de negru ! O voi face si pe asta ! Ma voi  descurca !
    Seara incepea sa se lase. Trenul gafaind, obosit parca, oprea in gara Predeal .Cu inima indoita, taram dupa mine un geamantan si ma gandeam in ce directie s-o apuc. Nu reusesc sa ma dezmeticesc bine ca , se infige in fata mea o dragutica - maruntica si cu o pereche de ochelari pe nasuc ! !
    - Domnu vreti o...masina?
     -Da , papuso. Ai vreuna pe aici , pe aproape?
     -Haideti cu mine , zice fata . Pana sa-mi ridic geamantanul , fata disparuse!
      Cu pas domol , sa nu ma impiedic , dau ocol garii si intru intr-o mica parcare. Zbarnaie un claxon si fata imi face amical semn cu mana , dintr-o Dacie verde. Ochelarii cu multe dioptrii, erau garantia ca nu gresesc. Pe mine ma claxona! !
      Imi inghesui geamantanul in portbagajul deschis cu amabilitate,apoi ma instalez in scaunul mortului ! Imi tot puneam intrebarea - oare cine va conduce masina?     Draguta  ma trezeste din visare:
       - La care cabana va duc?
       - In mod normal , ti-asi raspunde ca, la care doresti! In situatia de fata insa, la... hotelul militar!
       -Aha , ati venit la curs...!!
       - Cum de-ai ghicit asa repede?!!  (in treacat, trebuie spus ca eram in blugi si jaca - tinuta ai in care nu da nimeni doi bani pe tine !)
         -Apoi, am mai dus vreo 3-4 si tot asa de.... jmecheri !!
         -Sar"mana domnisoara. Esti maritata ? Poti sa-mi lasi un numar de telefon? Poate mergem sa-mi arati si mie care-i cea mai tare cabana de pe aici ! !
         -  Daaa ! Daca aveti nevoie de masina ma sunati aici...
         - Sigur ca da,daca oi mai apuca.... Intre timp , ne apropiem de hotel. Apare o ghereta din care iese amenitator un sergent. Soferul meu, nici gand sa incetineasca. Baga un claxon si cu doua degete , bate cu autoritate , umarul ei stang.  Drept urmare , sergentul se opreste si primesc un salut militaresc , cum nu mai primisem pana acum(in blugi si jaca !!) . Se infige fata cu Dacia ei verde ,drept in usa hotelului si glasuieste :- Am ajuns ! Sper sa nu va deranjeze  faptul ca , nu v-am lasat dincolo de ghereta!!?? Ce sa mai zic? Ma achit onorabil de datorii. Fata face o intoarcere, intr-un nor de praf si imi arunca pe geam:
        - Daca mai aveti nevoie de masina , sa ma sunati...
Oarecum contrariat si uimit , cat de instruiti sunt si taximetristii pe aici , intru in hotel . Primesc o cheie si un numar de camera . Ajung cu greu pe la etajul 3-4 .In camera , bine instalati , gasesc  doi viitori colegi  .   Prima intrebare din partea lor :.
         -De unde esti colega?   -Timisoara , zic eu , cam fara chef !  - Oaa... ,Timisoara , hai sa ne povestesti.! - Dar voi , de pe unde?- Moldova -unul Iasi , altul Focsani.
  Moldovenii ,destul de bine incalziti,gramada peste mine
            - Timisoreanule , hai ia o gura de aici si povesteste . Cum fu cu revolutia?
            - Bine , bine...., eu o sa va povestesc din revolutie , dar,numai daca si voi imi povestiti , cum a fost cu Moldova ,Transnistria si alte alea..
               S-au mai temperat moldovenii mei  si au lasat-o mai moale cu insistentele. Acum , eu cu ce ma durea mai tare:
               - Ce ziceti ? Ne mananca fripti, padurarii astia ? Mai avem fo sansa sa ne intoarcem intregi acasa ?!!
 Liniste deplina. Fiecare se autoevalua si in final , cate unul rabuvnea:
              -  Fratilor , daca si astia sunt la fel de N.P. ca si caprarii nostrii , am dat de belea! !.Ne vor gasi la primavara , odihnind in vre-o rapa cu verdeata .....!! Cu aceste ganduri optimiste, adormim bustean .
     Dis de dimineata  , ne trezim , ne facem frumosi si din balconul hotelului admiram Clabucetul! ! Aerul tare cu miros de rasina de brad, ne spargea plamanii .   Savuram o cafea si nu puteam sa ne mai oprim din exclamatii : e nemaipomenit , e fantastic! Toti ajungem la o concluzie : orice si oricat vom patimi-merita , numai pentru a trai o perioada , in acest peisaj de basm !!
      Coboram hotarati . Pe platoul unitatii , ne regasim cu totii .Vreo 20 , catane mature, cu grade si functii onorabile - la noi acasa. Aici, doar cursanti. ! !
       Osteni cu experienta, realizam rapid o formatie , dupa inaltime. Delegam comanda celui mai dotat cu ..grade si functii si asteptam sa vina zbirul cu savarina pe-o ureche !! Eram hotarati sa impresionam , sa nu lasam loc de interpretari fata de pregatirea noastra militara!. Ne aflam doar pe teritoriu strain si potential ..periculos! !
        Apare, domnule!!   Savarina...,asa cum am mai zis , pe-o ureche. Bocancii maronii , cu ciorapi din bumbac , albi , formand un guler incofundabil , peste !! Nu incapea nici-o indoiala.! Era Vanatorul , Padurarul , Zbirul care urma sa ne scoata ficatii in urmatoarele doua luni si sa-i serveasca, probabil la masa de dimineata ! !
        Seful nostru , patruns de faptul ca de el depindea soarta a o gramada de pifani , comanda cu o voce bubuitoare - Plutoooon .........si se infige cu trei pasi de defilare......! !
           -Dooomnule maior , plutonul de ofiteri (cu grade mai mari decat ale tale , il sustineam noi in gand ! !)....
      Omul nostru , adica Vanatorul de munte , luat putin pe neasteptate , pare usor descumpanit--
            - Haideti domnule ....ce dracu !!?            Va bateti joc de mine?    Seful nostru,inflexibil..... sa-i dea inainte cu raportul....
       - Domnilor colegi!  Gata, am inteles. Asa se face pe la dvs! Aici , sunt alte reguli ! !??Suntem colegi si ca atare , fara formatii ostasesti  , fara rapoarte...Suntem colegi, ce naiba !!!??
        Ne-am revenit cu greu. Am stricat formatia , am dat mana , ne-am cunoscut si in cea mai neprotocolara  forma de deplasare , ne-am indreptat spre sala de clasa. Aici , probleme de organizare, specifice unui curs de profil.
        De a doua zi , au inceput iesirile in teren. Nu voi insista pe ceia ce faceam. Vreau sa spun insa  ca Don profesor se straduia sa vedem tot ce-i mai frumos prin Predeal.  Ma refer la frumusetile naturale !  Era criza de carburant. Don. profesor scotea masina (nu am idee cum realiza !! ) si ne ducea pana la baza muntelui. Acolo, ne astepta. Noi , o luam la picior si urcam, sus,sus  , unde era programata sedinta de pregatire.  Vedeam grija in tot ceea ce era legat de noi .Sa nu patim ceva ,sa nu ne ratacim,accidentam..!!. Era o atmosfera de vis. Nu realizam ca suntem la un  curs . Natura era de o frumusete  aparte . Peste tot numai brad. Doua luni nu am vazut alt arbore. Brad si iarasi brad. Am facut si un pic de alpinism. Am inceput cu- stanca prostului - din cazarma !!  Cine a mai trecut pe acolo si-o va aminti, cu siguranta. Am executat si trageri reale, in poligon de munte. Am avut ocazia sa demonstram ca, stim si noi cate ceva !!
         Ca deobicei , ce-i bun si frumos se termina repede. A venit si vremea despartirii. Don profesor , nu ne-a lasat nici atunci. A facut rost de masina si pe grupuri  , in functie de tren, ne-a condus personal pana la gara. Am ramas impresionat. I-am multumit atunci,   ii multumesc si acum lui si tuturor VANATORILOR DE MUNTE DIN PREDEAL