Alte postări Petre Padina 4m · Distribuit pentru: Public Negrea Cristian mlt · A 543-a zi de război. Ofensiva ucraineană continuă de două luni și jumătate pe cinci axe principale, dintre care trei în Zaporoje, una în Kherson și alta în Bakhmut. Între timp, încercarea de contraofensivă rusească în Luhansk, pe linia dintre Kremina și Svatove, cu scopul evident de a atrage forțe ucrainene de la sud, mai cu seamă de la Bakhmut, pentru a apăra flancul de nord, nu și-a atins obiectivul, ucrainenii nu au fost nevoiți să recurgă la aceste măsuri, ba dimpotrivă, au contraatacat cu forțele proprii din sector, semn că această contraofensivă rusă a fost foarte subțire, cu forțe puține și slab pregătite sau dotate, iar ucrainenii nu au căzut în cursă și nu au slăbit trupele în atac de la Bakhmut. Ei știu că Bakhmut este la ora actuală un simbol pentru Putin, cum a fost timp de patru luni pentru Ucraina, în timpul ofensivei ruse de iarnă. Practic a fost singura victorie a rușilor în acea ofensivă de iarnă, iar Putin nu îți permite să o piardă în cursul ofensivei ucrainene de vară. Există o similitudine aici, cu încăpățânarea lui Hitler în 1942 pentru Stalingrad, deși orașul nu merita atâta efort și sacrificii, dar Hitler a mers pe faptul că se numea Stalingrad, orașul lui Stalin. O chestiune pur simbolică, dar cu reverberații în mintea liderilor și poporului, la fel ca și în cazul de față cu Bakhmut. Putin trebuie să îl apere, deoarece a fost singura sa victorie în cele patru luni de ofensivă de iarnă a rușilor. Iar ucrainenii știu asta, știu că rușii nu îl vor ceda, de aceea acționează inteligent aici, atrăgând forțele ruse în apărarea acestui oraș făcut una cu pământul, fără nicio importanță strategică, dar apărat cu încăpățânare de ruși pentru a nu-i anula lui Putin singura sa victorie din 2023. Spre deosebire de ruși în cadrul ofensivei lor de iarnă, care au atacat orașul implicându-se cu wagnerii în costisitoare lupte de stradă cu pierderi enorme, ucrainenii, poate sfătuiți de alții, au ales altă strategie. Trebuie subliniat că cele mai grele lupte din războiul modern sunt cele din mediul urban, au simțit-o rușii pe pielea lor în Groznâi, Cecenia, în 1996 și 1999-2001, dar și americanii în Fallujah în 2004 (vezi revista Tactica și Strategia nr 1). Mediul urban este cel mai dificil în războiul modern și nu numai, s-a văzut la Stalingrad sau la Budapesta în 1945. Ori, ucrainenii nu par să muște momeala, nu intră în Bakhmut, ci atacă flancurile, urmărind să înconjoare și să izoleze orașul, pentru a prinde în cursă întregul dispozitiv defensiv rusesc din oraș. Odată ce vor reuși să taie liniile de aprovizionare și să domine orașul, vor toca cu artileria tot ce prind, singura soluție pentru trupele rusești de aici fiind capitularea. Ucrainenii nu vor risca să intre în oraș pentru a nu se expune luptelor de stradă care i-ar costa prea mult în oameni și material, fără rost, din moment ce pot rezolva situația altfel. O problemă spinoasă pentru ruși. Zona Kherson. O altă problemă serioasă pentru ruși este intrândul din zona Kherson. Capul de pod ucrainean nu a putut fi anihilat, ucrainenii l-au consolidat și se mențin, dezvoltând avansul pe toate direcțiile, treptat, încet. Chestiunea esențială este faptul că rușii nu au cum să-și dea seama, până la acest moment, dacă este o diversiune sau pregătirea pentru un atac decisiv, așa că nu știu dacă trebuie să aloce forțe suplimentare aici sau pot menține trupele existente, în cazul în care este doar un atac diversionist, al cărui scop evident este atragerea rezervelor de pe alte fronturi. Cum spunea Sun Tzu, forța principală poate deveni oricând forța secundară și invers. Dacă ucrainenii reușesc să dezvolte capul de pod și rușii nu reușesc să îl contracareze, ucrainenii pot imediat să arunce toate rezervele aici ca să rupă frontul și să-i facă pe ruși să se confrunte cu un front întors spre flancul lor stâng, un potențial dezastru pentru forțele armate rusești. Să ne amintim de anul trecut, cu ofensivele ucrainene din Kherson și Harkov. Dar problema principală a rușilor rămâne Zaporoje, cu cele trei axe de atac. Dacă cea mai vestică, spre Vasylivka, este momentan mai puțin activă, pe celelalte două, situația este alta. Pe cea dinspre Orikiv a obținut în ultimele câteva zile câștiguri importante în zona Robotyne, acest oraș fiind aproape izolat și pe cale de a fi cucerit, de aici fiind 17 km până la Tokmak, pilonul de rezistență al ultimei linii defensive a rușilor. O străpungere aici ar duce la colapsul apărării rusești, dar nu neapărat la prăbușirea totală a armatei. Dar cea mai importantă este străpungerea reușită mai la est, de pe axul dinspre Velika Novosilka, unde ucrainenii au pătruns și i-au decimat pe ruși la Urozhaine (o greșeală impardonabilă a comandanților ruși, care au retras trupele în plină zi printr-un sector care a devenit un kill zone în care rușii au fost masacrați de artileria ucraineană), astfel că ucrainenii au putut avansa până la ultima linie defensivă rusească. O realizare importantă, care ar putea avea un efect important pentru acțiunile viitoare. În ce sens? Ucrainenii au pătruns pe această axă mai mult decât pe alte direcții, deși ocuparea inevitabilă în viitorul apropiat a Robotyne poate fi o premisă pentru o potențială străpungere spre Tokmak, repet, dacă cade Tokmak, cade tot sistemul defensiv rusesc, întreaga linie Surovkin. Dar de aici ucrainenii pot presa mai departe să străpungă defensiva rusă spre Mariupol, după direcția de atac, sau pot trimite o flangardă spre dreapta, pentru a ajuta axul de atac ajuns la Robotyne. Apărarea rusă dintre Robotyne și Tokmak ar fi prinsă de un atac pe front și unul pe flanc, la care nu ar avea cum să le facă față. Direcțiile de atac și modul în care sunt determinate axele de avans pot genera astfel de scenarii, dacă comandamentul ucrainean, care are mai multe informații din teren decât mine, decide astfel. Pe de altă parte, și ucrainenii se confruntă cu probleme serioase referitor la apărarea rusă. Câmpurile minate, fortificațiile, dinții de dragon, artileria rusă preprogramată să tragă pe direcțiile de acces, elicopterele Ka-52 (am vorbit despre eficiența lor în ultimul meu roman apărut în 2013, acum 10 ani, Cnutul Maicii Rusia). Dar și ucrainenii învață din mers și aplică cele învățate. Pe lângă vehiculele de deminare, oricum insuficiente față de complexitatea terenului minat, ucrainenii au început să identifice minele folosindu-se de un fenomen natural. Pe timp de zi, din cauza căldurii, minele, conținând componente metalice, se încălzesc mai mult decât terenul, iar noaptea, emană căldură, astfel că pot fi identificate și localizate cu dispozitive termice, de detectare a căldurii. Elicopterele Ka-52 decolate de la Berdiansk (mă aștept în curând la câteva Himars sau Storm Shadow asupra Berdianskului) pot trage rachete de la 5 km distanță, nu se pot apropia mai mult de teama sistemelor de rachete Manpads ucrainene, cum ar fi FIM-92 Stinger, astfel că acuratețea loviturilor are de suferit. Chestiunea artileriei ruse vedem că este abordată de către ucraineni care se concentrează pe tiruri de antibaterie, vizând mai mult artileria rusă în deficitul protecției trupelor proprii. Cu toate acestea, în ciuda pierderilor în artilerie, rușii încă au suficiente resurse, ca dovadă că artileria lor, chiar dacă a scăzut în intensitate, încă este o problemă pentru ucraineni. Ideea pe care mulți analiști militari occidentali au marșat este deprecierea accelerată a trupelor rusești în urma contraofensivei ucrainene, fapt care nu s-a întâmplat. Mulți preconizau o revoltă, un refuz de a lupta, o părăsire în masă a frontului de către trupele ruse, nici asta nu s-a întâmplat. Dar nu înseamnă că nu se va întâmpla. Cedarea și revolta trupelor de pe front nu este graduală, nu există semne că se va întâmpla la un anumit moment, dar pur și simplu se întâmplă, de cele mai multe ori brusc, instantaneu, fără ca să existe semne că s-ar putea petrece așa ceva. Un eveniment considerat inițial fără importanță poate declanșa un tsunami, un dezastru, în urma căruia soldații de pe fronturi întinse să refuze să mai lupte. S-a întâmplat în 1917 pe frontul francez, dar mai ales, tot în 1917, pe frontul de est, când rușii au cedat și au refuzat să mai lupte. A fost revoluția lui Kerenski din martie 1917, apoi lovitura de stat bolșevică a lui Lenin din octombrie 1917. Cert este că soldații ruși au refuzat să lupte. Nu știm cum ar fi o astfel de revoluție în 2023, dacă va fi, dacă soldații ruși și populația din interior vor proceda în același mod. De partea cealaltă, ucrainenii, în ofensiva lor, vor trebui să accelereze, dacă vor să obțină măcar obiectivele minimale. În ideea că mai au la dispoziție circa o lună și jumătate până ce condițiile meteorologice se vor întoarce împotriva lor, respectiv apariția rasputiței, ploile de toamnă și de primăvară care transformă teritoriul Ucrainei într-o mlaștină, singurele căi de acces fiind drumurile asfaltate sau pietruite. În 2022, când rușii erau în atac, rasputița a jucat de partea ucrainenilor, aceștia profitând de faptul că coloanele rusești avansau doar pe drumurile asfaltate, cunoscute, devenind vulnerabile la atacurile ucrainene de pe flancuri și cu dronele Bayraktar. Dar situația s-a schimbat radical, la ora actuală inițiativa a trecut la ucraineni, rușii au pierdut-o acum un an, de la declanșarea ofensivei ucrainene în regiunea Kherson, la 30 august 2022, urmată de ofensiva de la sud de Harkov, declanșată la 6 septembrie 2022. Acum ucrainenii au inițiativa, dar trebuie să se grăbească cu ofensiva pentru a străpunge defensiva rusă și să obțină un câștig important care să îi facă pe occidentali să îi susțină în continuare. În ultimele zile sunt semne că lucrurile decurg în sens pozitiv, mai ales prin străpungerea de la Urozhaine, unde sunt informații că ar fi fost angajată și Brigada 4 Blindată ucraineană. Este prima relatare despre angajarea unei brigăzi blindate ucrainene de când a început ofensiva, din 4 iunie 2023. Ori, acest lucru înseamnă că ucrainenii încep să accelereze ritmul ofensivei, sunt sigur că vom vedea mai departe, mai ales că și ei sunt conștienți că timpul începe să îi preseze. Dar mai sunt gata de luptă încă patru brigăzi blindate ucrainene, care încă nu au fost angajate în luptă. Sunt sigur că în curând le vom vedea și pe acestea. Iar unde va fi introdusă în luptă Brigada 3 Blindată ucraineană, cea mai modernă, dotată exclusiv cu armament occidental, acolo va fi punctul de rupere, punctul decisiv în acest război. Mă repet, dacă vreți să învățați despre războiul modern, citiți cărțile mele, în care am prevăzut multe din ce se întâmplă astăzi pe câmpul de luptă. Pot fi procurate de aici: Când armele vorbesc: https://marist.ro/.../cand_armele_vorbesc-autor-cristian.../ Sânge pe Nistru: https://marist.ro/.../sange-pe-nistru-autor-cristian-negrea/ Cnutul Maicii Rusia: https://marist.ro/.../cnutul-maicii-rusia-autor-cristian.../ Ca bonus, cele mai tari memorii de război scrise vreodată, după părerea mea: https://marist.ro/shop/cavalerii-apocalipsei/