POLITICĂ

Ponta are o nouă majoritate parlamentară. De Ce nu o poate folosi

Ionuț Iordăchescu / 05 Oct 2013 16:06

Tensiunile din USL i-au făcut pe social-democrați să-și facă calculele unei majorități fără PNL. Poți număra pe degetele de la o mână parlamentarii de care mai are nevoie PSD într-una dintre Camere pentru a adopta proiecte de lege fără liberali. Însă Crin Antonescu a reiterat în ieșirile sale două principii: 1. USL e un monolit care trebuie să rămână așa; 2. PNL nu se va lăsa măturată de la guvernare. Dacă Ponta va avea tentative a încălca acest al doilea principiu, arma PNL se numește CCR.

Dintr-un calcul realizat de pesurse.ro reiese că PSD mai are nevoie de 4 parlamentari pentru o nouă majoritate în Camera Deputaților, care să arate așa: PSD+UDMR+Minorități. N-ar mira pe nimeni ca PSD să racoleze 4 parlamentari până la finele anului, dacă se păstrează fluxul de traseiști politici de până acum.

Dar matematica făcută de sursa citată e fără Partidul Conservator, care și-a declarat deja afilierea prin atacul de vineri a lui Daniel Constantin la Crin Antonescu pe tema revocării procurorului Papici. PC (18 deputați) alege PSD. Așadar, partidul lui Ponta are deja majoritatea în Camera Deputaților.

Antonescu îl poate scoate pe Ponta din joc cu ajutorul CCR

Guvernul este al USL, nu al PSD. Antonescu a îngroșat această ideea de fiecare dată când jurnaliștii i-au vorbit despre îndepărtarea PNL de la guvernare. În 2007 premierul Călin Popescu Tăriceanu a scos din guvern miniștrii PD, dar a avut nevoie de un vot de re-învestire a parlamentului și de ulterioarele semnături ale președintelui Traian Băsescu pentru a numi liberali și membri ai UDMR pe posturile vacante. Asta pentru că Legea Fundamentală spune, la art. 85 alin. 3 că “dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru”.

Pentru a împiedica scenariul din 2007, Antonescu ar putea reclama la Curtea Constituțională un conflict juridic de natură constituțională declanșat de Ponta prin încercarea sa de a guverna fără PNL, partid parte integrantă a USL, scrie ampress.ro. Constituția permite președinților celor două Camere, Președintelui României, președintelui CSM sau prim-ministrului să facă astfel de sesizări la CCR, prin art. 146 lit. e).

“Măreția dreptului” îl poate lăsa pe Ponta fără funcția de premier

Antonescu va invoca la CCR că Ponta încearcă eliminarea liberalilor deși Parlamentul a învestit un Guvern USL ca structură politică unită și electoratul a votat același tip de USL.

Argumentația lui Antonescu ar depinde nu atât de mult de puterea ei juridico-constituțională, cât de componența CCR. Însuși președintele Curții explica anul trecut, de pe treptele sediului CCR, că dreptul este interpretabil, în asta constând “măreția” lui. Iar la CCR oamenii PSD (Valer Dorneanu și udmristul Valentin Zoltan Puskas) sunt depășiți de cei ai PNL (Mona Pivniceru și Tudorel Toader) adăugați judecătorilor numiți de Băsescu sau pe filieră PDL. Aceștia din urmă nu ar avea motive să-l susțină pe Victor Ponta, mai ales după rafala de critici administrată de el și de oamenii apropiați lui judecătorilor considerați ai lui Băsescu. Un astfel de vot l-ar aduce pe Ponta în pragul demisiei și ar crea un blocaj guvernamental.

Iubeşte-mă-n octombrie...

Iubeşte-mă-n octombrie, străine,
- Căci în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii
Şi eu o umbră, poate, c-o să-ţi fiu.

Iubeşte-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Că-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea e un sentiment vetust.

Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar,sumbru, pe veac...
Fii elixir speranţei care moare –
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvăşit,
Iubirea ta, molcomă şi târzie,
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.

...Iubeşte-mă-n octombrie, străine,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului păşind, hai, vino -
Amanţi deplini să īnvăţăm să fim...

ASTA ..MAIMUTA !!!_____________________________________________

MOMENT ISTORIC: AMERICA, ÎN FALIMENT DE STAT!
Autor: Robert Schwartz, Valentin Vioreanu

 DISCUTII  în jurul reformei sănătăţii aruncă Statele Unite în incapacitate de plată.

UPDATE2: Statul federal american a intrat marţi dimineaţă în şomaj tehnic pentru prima dată în ultimii 17 ani, ceea ce ar urma să afecteze sute de mii de funcţionari, în lipsa unui acord privind bugetul în Congres, relatează AFP.


În pofida negocierilor intense şi a pasării responsabilităţii între Senat, dominat de majoritatea democrată, şi Camera Reprezentanţilor, majoritar republicană, nu a putut fi adoptat la timp niciun proiect de lege de finanţe pentru exerciţiul bugetar 2014, care a început marţi la ora locală 00.00 (04.00 GMT).

Prin urmare, Casa Albă a dispus cu puţin timp înainte de miezul nopţii ca agenţiile federale să declanşeze oprirea parţială a activităţilor lor, măsură pentru care erau pregătite.

Barack Obama a încercat o ultimă intervenţie luni, atrăgând atenţia că o paralizie a statului federal ar avea 'consecinţe economice extrem de reale pentru oameni în viaţa de zi cu zi şi pe mai departe'.

'Au făcut-o cu adevărat', a scris Obama într-o postare pe Twitter la puţin timp după miezul nopţii.

Preşedintele a promulgat luni seara o lege care le garantează militarilor că vor fi plătiţi la timp indiferent ce s-ar întâmpla.

Eşecul Congresului marchează punctul culminant după 33 de luni de dispută continuă asupra bugetului între democraţi şi republicani, care au preluat controlul în Camera Reprezentanţilor în ianuarie 2011 după alegerea a zeci de membri ai Tea Party.

De la Departamentul Apărării la Agenţia de protecţie a mediului, toate serviciile federale sunt obligate să-şi reducă imediat efectivele la minimul vital, în unele cazuri la doar 5% din personal. Securitatea naţională şi serviciile esenţiale sunt exceptate.

Însă circa 800.000 de funcţionari din posturi considerate ne-vitale, dintr-un total de peste două milioane, vor avea la dispoziţie marţi dimineaţă patru ore să se prezinte la birouri, să-şi pună la punct lucrurile, să anuleze reuniunile şi apoi să se întoarcă acasă, până la momentul în care Congresul se va pune de acord pentru a aloca credite privind finanţarea agenţiilor federale.

Un impact foarte vizibil va fi observat în sectorul turismului. Toate parcurile naturale ale ţării, administrate de National Park Service, printre care şi parcurile imense Yosemite şi Grand Canyon, şi muzeele Smithsonian din Washington nu-şi vor deschide uşile pentru public.

În aprilie 2011, preşedintele Barack Obama s-a deplasat la Lincoln Memorial din Washington a doua zi după un acord in extremis pentru finanţarea operaţiunilor guvernamentale. De această dată, monumentul va rămâne închis.

Încetarea operaţiunilor guvernamentale a declanşat o furtună politică, fiecare tabără acuzând-o pe cealaltă de intransigenţă.

'Este o ruşine că aceşti oameni, aleşi pentru a reprezenta ţara, ajung să reprezinte Tea Party şi pe anarhişti', a spus Harry Reid, liderul majorităţii democrate.

'Am ajuns aici pentru că preşedintele şi democraţii din Senat au vrut acest rezultat încă de la început', a scris republicanul Ted Poe pe Twitter.

Însă unii recunosc că opinia publică va arunca vina pe republicani. Aceştia 'vor fi percepuţi ca cei care au blocat şi provocat încetarea activităţilor statului federal', a declarat luni seară senatorul John McCain.

Motivul blocajului îl constituie 'Obamacare', numele reformei sistemului de sănătate a lui Barack Obama. Republicanii cer ca orice acord bugetar să revină, într-un mod sau altul, asupra acestei legi emblematice a primului mandat al lui Barack Obama, votată în 2010. Începând de marţi, milioane de americani fără asigurare medicală se vor putea înscrie pe un site guvernamental pentru a cere să beneficieze de o asigurare subvenţionată începând cu 1 ianuarie 2014.

Orice american ar urma să fie asigurat începând cu această dată, sub ameninţarea unei penalităţi fiscale de o valoare la început simbolică (95 de dolari în 2014).

Această obligaţie, validată de către Curtea Supremă în 2012, este asimilată unui abuz de putere din partea statului federal de către republicani, care au votat de zeci de ori pentru abrogarea ei, întotdeauna fără succes. Republicanii au susţinut că legea nu este pregătită, guvernul recunoscând că sistemele informatice nu vor fi operaţionale din prima zi.

La ora declanşării aşa-numitei 'shutdown', care nu afectează administraţiile locale din cele 50 de state, Camera Reprezentanţilor dezbătea totuşi o a patra versiune a bugetului său, însă fără speranţe pentru un deznodământ imediat.

Activităţile Senatului au fost suspendate până marţi la ora 13.30 GMT.

UPDATE: Casa Albă le-a ordonat agenţiilor federale americane luni, cu puţin timp înainte de miezul nopţii, să-şi înceteze activităţile, deoarece Congresul n-a reuşit să voteze un buget înainte de ora limită, transmite marţi AFP.

Din ''păcate, n-avem indicii clare că Congresul va acţiona la timp pentru ca preşedintele să semneze o hotărâre de buget până la sfârşitul zilei de mâine, 1 octombrie 2013'', a anunţat Sylvia M. Burwell, directoarea Biroului pentru buget al Casei Albe. ''Agenţiile trebuie să-şi execute planurile pentru o încetare ordonată a activităţilor lor în absenţa bugetului'', a adăugat ea.

Peste 800.000 de funcţionari federali consideraţi neesenţiali, dintr-un total de peste două milioane, ar urma să intre în concediu forţat, fără plată, începând de marţi dimineaţa. Efectivele administraţiilor vor fi reduse la un nivel minim vital, unele dintre agenţii atingând abia 5 % din efectivele lor.

Marţi, 1 octombrie, se încheie în Statele Unite anul bugetar. Dacă membrii Congresului nu reuşesc, în aceste ultime ore, să găsească un compromis privind finanţarea provizorie a administraţiei federale, se poate repeta o experienţă trăită în urmă cu 17 ani: Government Shutdown. Precedentul moment în care majoritatea republicană din Congres a blocat activitatea federală s-a petrecut în 1995 - şi a costat scump tabăra conservatoare: preşedintele în exerciţiu, democratul Bill Clinton, a câştigat lejer, cu aproape 10% diferenţă, în faţa contracandidatului Bob Dole. A fost, între 16 decembrie 1995 şi 6 ianuarie 1996, cea mai lungă perioadă în care Guvernul Statelor Unite nu a oferit decât "serviciile esenţiale". Din 1976 (de când se derulează actualele proceduri bugetare în SUA), Executivul s-a aflat în colaps de 17 ori.

Dacă până la ora 0:00 a primei zile din octombrie nu se întâmplă vreun miracol, America va trăi, marţi, o serie lungă de ceasuri rele. Instituţiile şi autorităţile statului, inclusiv ministerele, vor fi închise, circa 800.000 de angajaţi din sectorul public vor fi trimişi în concediu forţat. Singurele instituţii care vor mai primi finanţări salariale sunt armata, închisorile şi siguranţa zborurilor. Inclusiv autoritatea de supraveghere bursieră (SEC) îşi va suspenda activitatea.

Cele două tabere îşi reproşează reciproc impasul: conservatorii acuză guvernul liberal că, odată cu introducerea reformelor din sănătate, vor împinge prea departe nivelul datoriei publice; în replică, democraţii atrag atenţia că republicanii forţează mâna administraţiei, după ce până şi Curtea Supremă a dat undă verde pachetului de legi privind sistemul medical, reunite sub titulatura informală de Obamacare.

Senatul Statelor Unite, controlat de democraţi, a acceptat, vineri, 27 septembrie, un buget de tranziţie care să permită funcţionarea aparatului administrativ până la 15 noiembrie. Documentul se află, acum, la Camera Reprezentanţilor - dar nu este pe placul majorităţii republicane, după cum a anunţat John Boehner, preşedintele republican al camerei inferioare a Congresului.

Dezbaterile privind finanţele statului sunt de cele mai multe ori extrem de aprinse dar, explică Paul Van de Water de la Centrul pentru priorităţi bugetare şi politice, de data aceasta, conflictul este mult mai amplu decât în anii trecuţi iar motivul este, în primul rând, mişcarea Tea-Party, ce reuneşte ultra-conservatorii din tabăra republicană, prea puţin dispuşi la compromisuri. Unul dintre membrii acestei aripi, texanul Ted Cruz, a susţinut, săptămâna trecută, un discurs de 22 de ore în care a încercat să demonteze, punct cu punct, pachetul Obamacare.

Printre cei ce contestă maniera de a negocia a republicanilor se numără şi membrii propriei tabere. Mitch McConnel, şeful minorităţii din Senat, avertizează că partidul poate fi tras la răspundere de către electorat, în cazul unui colaps al serviciilor publice. Lindsey Graham, unul dintre republicanii cu ştate vechi în Senat, a avertizat, la rândul lui, că toţi conservatorii îşi doresc să blocheze finanţarea programului Obamacare dar tactica aleasă poate lovi ca un bumerang dreapta americană.

Obamacare nu este singurul punct de tensiune în relaţia dintre Administraţia de la Casa Albă şi republicanii din Congres: cele două partide au păreri diferite în ce priveşte finanţarea apărării şi educaţiei, a transporturilor şi justiţiei, a închisorilor şi a Biroului federal de investigaţii (FBI). În dispută sunt aproximativ 90 de miliarde de dolari - aceasta în condiţiile în care, pentru a se evita falimentul instituţional al Statelor Unite, este nevoie ca limita superioară a datoriei să treacă de actualul nivel de 16,7 bilioane de dolari. Altfel, a avertizat ministrul de Finanţe Jacob Lew într-o scrisoare adresată Congresului, SUA intră, cel târziu pe 17 octomrbie, în incapacitate de plată. Republicanii, în special aripa Tea Party, consideră că singurul mod eficient de a susţine bugetul public este reducerea cheltuielilor - în vreme ce democraţii optează pentru impozite mai mari.

Cheltuielile zilnice ale Guvernului federal se ridică la o medie de 60 de miliarde de dolari. Din mai, se arată în scrisoarea trezorierului şef Lew, Ministerul de Finanţe aplică "măsuri extraordinare" pentru a păstra datoria naţională sub pragul superior. Între aceste măsuri se numără amânarea plăţii pensiilor.

ECONOMIE

3 of 6

Ce interese au SUA, Rusia și Ungaria față de Roșia Montană

Andrei Moisoiu / 29 Sep 2013 09:57

Aurul din Apusei a jucat un rol crucial în istoria României, încă de pe vremea când dacii au fost cuceriți de împăratul Traian pentru că erau posesorii unor resurse cheie.

Într-o analiză geopolitică, publicată pe pesurse.ro, deputatul PC, Ovidiu Raetchi, spune că reconfigurarile majore ale istoriei se fac în jurul resurselor-cheie. Militare, materiale, energetice.

”Aurul din Munții Apuseni le-a venit de hac, spuneam, și dacilor. Suntem latini grație aceluiași aur pentru care ne ciondănim azi; niciodată Traian nu ar fi acceptat finanțarea unui război costisitor peste Dunăre doar pentru că geții se purtau obraznic, ca o mică putere zonală. Fără Roșia Montană, așa zicând, azi vorbeam lima slavă. (Un moment similar, când istoria a ieșit din matcă și Marile Puteri s-au uitat cu insistență spre România, a venit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când cerealele erau resursa-cheie; am reușit atunci Unirea Principatelor, Regatul și Independența. Petrolul, dimpotrivă, ne-a adus numai necazuri, făcându-i pe Hitler și Stalin să privească concomitent spre noi cu prea mare atenție).

Raetchi propune ca subiectul Roșia Montană să fie fie privit în mod rațional și spune că Marile Puteri par a avea un interes în Apuseni. Interesul acesta nu ar însemna neaparat ”luatul aurului României”, ci miza ar putea fi împiedicarea altora de a-l avea.

”Agitația politică din România de azi, cu rupturi nebănuite și apropieri bizare, pare să aibă la baza un astfel de “interes” special al Marilor Puteri pentru direcția în care o iau resursele strategice românești. Iar acest interes nu se traduce, desigur, într-un limbaj vadimist sec (“Ne iau străinii gazele”), pentru că simpla “posesie” nu e întotdeauna o miza atunci când e vorba de resuse. Poate fi o miză, de pildă, doar să-ți împiedici un rival să aibă acces la ele; sau să îți asiguri suficiente informații (intelligence) despre modul în care vor fi distribuite acestea”, mai spune deputatul.

”În astfel de termeni cred că este lucid să gândim atunci când observăm că aurul din Apuseni e și azi la fel de ofertant ca în urma cu două milenii. Și nu doar aurul, ci și succesorii săi de număr atomic din tabelul lui Mendeleev, care se găsesc din belșug la Roșia Montană. Și care pot avea aplicații interesante: de pildă militare… Cât despre energie, e relativ ușor să înțelegi că, prin utilizarea extinsă a resurselor de gaze de șist românești de către o companie americană, o altă Mare Putere are mult de pierdut (în termeni de bani și influență)”, a scris Ovidiu Raetchi.

Cand reusesti sa stabilesti optiunea rationala pe care Marile Puteri o fac in raport cu astfel de resurse romanesti, devine poate mai usor de dezlegat si comportamentul actorilor interni. Iata cum ar putea arata o schema logica a optiunilor rationale in joc:

a. O Mare Putere precum Rusia, sa spunem, ar trebui sa fie mare amatoare de ecologism. Si ar trebui sa imbratiseze, prin deviere, si cauza celor care, uniti, salveaza Rosia Montana. Pentru ca “redescoperirea ecologismului” din anii 70, despre care vorbea recent Traian Basescu, ar face ca o victorie eco in cazul Rosia Montana sa asigure o victorie similara pe tema gazelor de sist.

b. Interesele Statelor Unite ale Americii si ale Israelului in ambele cazuri ar trebui sa fie opuse celor rusesti – deci pentru exploatare: e vorba de capital (intamplator american si israelian in situatiile date) , dar si de influenta si informatii.

c. Un jucator regional cu puternica opozabilitate, precum Ungaria, n-ar trebui sa fie deloc entuziasmat de cresterea fortei economice si influentei diplomatice romanesti (prin parteneriatul cu SUA).

d. Atata timp cat partenerii strategici ai Romaniei sunt SUA si Israel si cat misiunea serviciilor secrete este sa maximizeze beneficiile de putere ale Romaniei, SRI ar trebui sa “joace” in aceasta poveste mai degraba de partea locurilor de munca…

e. Daca ar exista – pur ipotetic – o zona mediatica Russia-friendly, aceasta ar fi mai degraba impotriva cianurilor si a riscurilor de mediu de la Rosia Montana. Oare se sustine o astfel de ipoteza?

f. Daca ar exista – pur ipotetic – o zona mediatica cu fina paternitate maghiara, aceasta ar fi mai degraba impotriva cianurilor si a riscurilor de mediu de la Rosia Montana. Oare se sustine o astfel de ipoteza?

g. Foarte interesanta pozitionarea Antenei 3 intr-o zona de discurs care pare mai degraba convergenta cu Statele Unite ale Americii. Aceeasi zona cu ProTV sau Evenimentul Zilei, intamplator. Iar daca conservatorii romani se aliaza intr-adevar cu cei britanici prin intermediul grupului ECR din PPE, un anumit scenariu se valideaza.

h. Basescu si Ponta se pMAGAZIN

Omul care a salvat lumea nefăcând nimic. Ce s-ar fi putut întâmpla în urmă cu 30 de ani

Andrei Moisoiu / 29 Sep 2013 14:54

În urmă cu 30 de ani o catastrofă mondială ar fi putut avea loc, dar un singur om a evitat-o…nefăcând nimic.

În timpul războiului rece Rusia dezvoltase un sistem de alertă cu privire la rachetele nucleare pe care SUA le-ar fi putut lansa.

Pe septembrie 1983, colonelul rus Stanislav Petrov se afla într-un buncăr secret al Rusiei de unde monitoriza sistemul de alteră. Dacă se declanșa alarma el era obligat să anunțe superiorii, scrie theatlantic.com.

După miezul nopții alarma a sunat. Unul din sateliții sistemului a detectat 5 rachete care se îndreptau spre Uniunea Sovietică.

Stanislav Petrov a avut un ”sentiment ciudat”, așa cum avea să-l numească mai târziu, că alarma era una falsă. Satelitul anunța că cinci rachete se îndreptau către Rusia, însă colonelul s-a gândit că dacă SUA ar lansa un atac nuclear, nu s-ar fi rezumat la doar cinci rachete.

Petrov nu avea încredere în sistemul dezvoltat de armata Rusă așa că și-a urmat instinctul și nu a raportat mai departe. A avut dreptate. SUA nu lansase nicio rachetă spre Rusia, iar dacă militarul ar fi urmat protocolul…totul s-ar fi transformat în haos.

” Au fost norocoși că am fost eu de serviciu în acea noapte”, a declarat Stanislav Petrov, mai târziu.

Stanislav Petrov

oarta mai degraba in logica oamenilor de stat, cu mici tuse electorale. Antonescu s-a purtat ca un om politic. Pe o analiza geostrategica, el apare pozitionat cam “ciudatel” (ca sa ramanem in logica “parsivel” si “chilotel”) si pare sa fi riscat inutil.

Sfarsit de saptamana__________________________

Bizar

Dezastru major pe 1 octombrie. Cum se pregătesc marile puteri

Crişan Andreescu / 26 Sep 2013 12:57

Marile puteri ale lumii dau  semne de câteva zile  că se pregătesc de un dezastru de amploare. Potrivit site-ului ultimatesurvival.net, FEMA – Agenţia Naţională pentru Situaţii de Urgenţă din SUA –  a comandat alimente care pot fi păstrate pentru o perioadă mai lungă de timp, în valoare de 14,2 milioane de dolari. Această comandă trebuie să fie livrată înainte de 1 octombrie 2013.

Potrivit sursei citate,  FEMA a ordonat şi aducerea unei rezerve uriaşă de apă plată, ce trebuie livrată tot înainte de 1 octombrie. Mai mult, în fiecare zi începând cu data de 25 septembrie şi până pe 2 octombrie au loc verificări şi testări ale sistemelor de comunicaţii.

Pe plan militar nu va fi permisă nicio plecare pentru armata americană în intervalul 28 septembrie – 5 noiembrie, iar unităţile Gărzii Naţionale trebuie să îşi termine trainingul în domeniul “controlul revoltelor” până pe 30 septembrie 2013, ultima zi înainte de data de 1 octombrie.

 La rândul său, în Rusia au loc aceleași lucruri. Ministerul de Interne din Rusia îşi pregăteşte oamenii pentru a “manageria situaţia în cazul unui dezastru major”.

Mai mult, între SUA şi Rusia a fost semnat un acord mutual prin care ambele părţi se angajau să facă “schimb de experţi în cazul unor dezastre de amploare”.

Dezastrul s-ar datora cometei ISON

Cometa a fost descoperită de astronomii ruși Vitali Nevski și Artyom Novichonok de la Institutul Internațional de Optică Științifică în 24 septembrie 2012. Ea a fost descoperită în apropiere de planeta Saturn. Conform primelor calcule, această cometă ar putea fi vizibilă de pe Pământ cu ochiul liber începând cu sfârșitul anului 2013.

 Conform calculelor ulterioare, ea va trece la o distanță foarte mică de planeta noastră în ziua de 26 decembrie 2013. ISON este cometa care, în decembrie 2013, ar putea deveni foarte strălucitoare, vizibilă cu ochiul liber chiar și în timpul zilei. Totul depinde de modul în care crește strălucirea ei, pe măsură ce se apropie de Soare.

ISON este o cometă de dimensiuni medii, coada de praf este de 100.000 de kilometri lungime (față de cei 22 de milioane de kilometri ai lui Halley) și are o lungime totală de 100 de milioane de kilometri. Viteza de deplasare este de aproximativ 80.000 de km pe oră și pierde 50 de kilograme de praf pe minut.

Cometa ISON, denumita de NASA “cometa secolului” va lumina la fel de tare ca și Luna. Și asta pentru că această cometa va forma o coadă lungă de 300.000 de kilometri, după ce va traversa spațiul dintre Soare și Pământ.

“Estimăm că ISON va emite aproximativ 1 milion de kilograme de dioxid de carbon și 54.5 milioane de kilograme de praf în fiecare zi”, a declarat un oficial  de la NASA.

Cometa are aproximativ 5 kilometri în diametru și va trece pe 28 noiembrie foarte aproape de soare, oamenii de știință estimând că va produce o lumina similară cu cea a lunii pline.

Cum funcționează cel mai performant sistem de învățământ din lume

Print

Marime Font

Un sistem bine gândit poate face dintr-un elev obișnuit, unul excepțional.

Finlanda are cel mai ridicat nivel de trai din lume și cel mai evaluat sistem educativ. Finlanda atrage atenția lumii atunci când se constată că elevii săi obțin constant poziții de top la testele PISA – teste internaționale menite să verifice nu atât cunoștințele tinerilor, cât mai ales modul cum aceștia gândesc. Cum se face că finlandezii se plasează consecvent pe primele locuri la testările educaţionale internaţionale? Nu este de mirare. Sunt mai multe explicații pentru aceste performanțe.

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, filosoful finlandez John Vilheln Snellman mobiliza masele în jurul unei idei că numai educația poate duce la bunăstare și punea bazele a ceea ce avea să devină cel mai performant sistem educațional din lume. Ideile acestuia au prins rapid și populația finlandeză a început să investească, mai întâi efort și apoi bani în educație. În prezent, învățământului îi revine nu mai puțin de 14% din bugetul de stat.

7-16 ani. 0 bani.

Secretul stă în importantele reforme educaționale, implementate în urmă cu 40 de ani. Guvernul a hotărât să „reseteze” sistemul și să abordeze o altă direcție, dedicând astfel fonduri importante educației, cercetării și tehnologiei. Atunci a fost adoptat un nou sistem educațional. Iar acest sistem se referă de fapt la egalitate de șanse pentru toți copiii, indiferent de mediul socio-economic din care aceștia provin. Conceptul este „peruskoulu” și el desemnează o școală „comprehensivă” pentru toți elevii între 7 și 16 ani.

Primul lucru care s-a decis a fost ca școala elementară să fie formată din nouă clase. Este o școală finanțată de stat și care oferă tuturor copiilor educație gratuită, o școală obligatorie și disponibilă pentru toți, dar și o școală fără examene de admitere și fără taxe.

Egalité, Fraternité

Sistemul este unul egalitarist, oferind şanse egale pentru oricine, indiferent de mediul socio-economic din care provin, sau de zona în care locuiesc, au același potențial de a învăța și trebuie să aibă aceleași șanse la o educație de calitate. În Finlanda nu există școli mai bune și școli mai proaste. Nu există învățământ privat. Întregul sistem universitar este de stat. Sunt permise liceele private, dar perceperea de taxe de studiu este interzisă.

Această țară consideră pur și simplu că absolut toți copiii trebuie să beneficieze de același tratament. Copiii cu dizabilități învață în școlile normale. Copiii cu cerințe educaționale speciale nu studiază la domiciliu, nu sunt excluși sau izolați în școli speciale, ci participă la ore în clase normale, indiferent dacă au handicapuri grave.

„Politicile educaționale în majoritatea țărilor lumii merg pe ideea de a identifica elevii cei mai buni, de a alege vârfurile, în timp ce ceilalți elevi sunt lăsați deoparte”, spune Pasi Sahlberg, un educator celebru în Finlanda. „Noi nu suntem așa, noi mergem pe cooperare, nu pe competiție. Dacă e să ne întrecem cu cineva, atunci tot ce putem spune e că vrem să fim mai buni decât suedezii. Pentru noi asta e suficient.”

Profesorii. În Finlanda este mai ușor să devii medic sau avocat decât profesor.

În Finlanda, școala pune preț pe calitatea profesorilor, investind doar în cei care realizează performanțe. Calitatea profesorilor finlandezi este, pur și simplu, exemplară. În Finlanda trebuie să ai facultate ca să predai la grădiniţă şi masterat ca să predai la şcoală. Astfel, legea impune fiecărui cadru didactic să aibă la bază cinci ani de facultate și un masterat în pedagogie. Poziția de profesor este drept una cu o mare responsabilitate și, în consecință, nu oricine poate intra în sistem. În Finlanda este mai ușor să devii medic sau avocat decât profesor. 
Salariile pe care le primesc sunt printre cele mai mari din Europa, alături de Germania, Marea Britanie și Franța. Profesorilor care nu își dovedesc competența nu li se prelungește contractul de angajare.

Bonus!

Cum spuneam, în Finlanda nu trebuie să plăteşti nimic pentru serviciile educaţionale nici măcar când faci o facultate, masterat sau doctorat. În plus, elevilor li se asigură un prânz gratuit şi transport gratuit dacă locuiesc la mai mult de 5 km de şcoală. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv, și cu multe feluri de salate și fructe. Dacă orele se prelungesc până după-amiază, școala are obligația de a oferi o gustare elevilor.

Practică, experimente, lectură.

Copiii încep școala la 7 ani şi nu se confruntă cu examene până la vârsta de 16 ani, când susțin singurul examen important în sistemul lor educațional. Orele sunt scurte (45 min), intense și, mai ales, foarte participative. Au foarte puţine teme pentru acasă, se stimulează raționamentul critic înaintea memorizării mecanice. Învăţământul finlandez pune mare preţ pe ştiinţe şi pe practică, de aceea cele mai multe cursuri de ştiinţe au loc în laboratoare, în grupuri de maximum 16 elevi şi se concentrează pe experimente ştiinţifice.

În urma evaluărilor internaţionale, elevii finlandezi s-au dovedit a fi cei mai inteligenţi. Ei au obţinut cele mai bune rezultate la cunoaştere ştiinţifică şi s-au clasat printre primii la matematică şi apetitul pentru lectură.

Statul finlandez e preocupat de asigurarea unui învățământ viabil, capabil să motiveze elevii. Sistemul educativ este foarte bine gândit și făcut în sprijinul elevilor. Finlanda are cel mai mare procent, din Europa, al elevilor care ajung la facultate, 66%, iar 93% dintre finlandezi promovează liceul. În același timp, diferența dintre cei mai slabi și cei mai buni elevi este cea mai mică din lume.

Sistemul de valori al finlandezilor are la bază educația nu acumularea de bunuri. Acest lucru este valabil pe tot parcursul vieții, când, arată statisticile, adulții preferă să dea bani pe un program de educație continuă decât pe ultimul telefon scos pe piață. Este un sistem de valori format în familie, consolidat în școală, pus apoi în slujba țării.

Un articol de: Sanda Bordei

INGINERII RO ce au facut in 50 de ani ??______________________________

Noul Kalashnikov va echipa Armata Rusă, de la anul. FOTO

21 sep, 11:05 | Florin Cojocaru | ECONOMICA.net

Noua armă va conţine 20 de elemente în plus faţă de celebra sa predecesoare AK - 47, printre care aruncătorul de grenade şi dispozitivul de vedere pe timp de noapte!!

Armata rusă va fi dotată, de la anul, cu noua puşcă de asalt Kalashnikov, precum şi cu o sumedenie de alte arme uşoare, a declarat un înalt oficial rus, citat de Ria Novosti.
„În 2014, armata rusă va începe să primească noi puşti de asalt, pistoale, mitraliere şi puşti cu lunetă, inclusiv varianta de  5,45 şi 7,62 milimetri a puştii de asalt  Kalashnikov AK -12”, a declarat Oleg Bocharev, vicepreşedinte al Comisiei Miltar-Industriale din Duma de Stat, într-un interviu acordat postului de radio Echo Moskvy.
Dezvoltarea noii puşti a început la mijlocul lui 2011. Arma păstrează trăsăturile lui AK - 47, în serviciul armatei încă din anii '70, dar cu câteva modificări şi schimări ergonomice. Proape 20 de astfel de modificări au fost aduse variante originale.
Noul Kalashnikov are trei moduri de a executa foc: foc cu foc, trei focuri la rând sau automat. Arma a mai fost modificată şi pentru a putea funcţiona ca un aruncător de grenade. Mai este echipată şi cu „vedere de noapte”, poate fi mânuită atât de dreptaci cât şi de stângaci şi poate fi uşor ţinută într-o singură mână.

Testele pentru această armă vor începe la sfârşitul anului.
Kalashnikov este cea mai cunoscută armă de asalt din lume şi a fost vândută în peste 500 de milioane de exemplare în toată lumea.

Doi militari români au fost ucişi în Afganistan

de Alina Matis

Doi militari români au murit, duminică, în Afganistan, în urma rănilor provocate de explozia unui dispozitiv improvizat, informează Ministerul Apărării Naţionale, într-un comunicat remis gândul.

Cei doi soldaţi se aflau într-o misiune de patrulare, în jurul orei 22:00, ora României, când a avut loc explozia. Militarii au fost transportaţi la spital cu un elicopter de evacuare medicală, însă, în jurul orei 23:00, ora României, ca urmare a rănilor deosebit de grave, au decedat.

Ministrul Apărării, Mircea Duşa, a explicat, într-o intervenţie telefonică la Digi 24 că patrula din care făceau parte cei doi români era mixtă, pe lângă militarii noştri existând alţi trei soldaţi străini. Totodată, Ministerul condus de Duşa ia în calcul trimiterea unui avion militar în Afganistan, pentru repatrierea trupurilor militarilor decedaţi.

Conform protocolului, MApN nu oferă numele sau informaţii care ar putea duce la identificarea militarilor decedaţi până ce familiile nu vor fi înştiinţate.

De regulă, militarii români asigură patrularea în câteva zone-cheie ale Afganistanului, de-a lungul unor secţiuni a „inelului” A1, autostrada care înconjoară ţara şi unul dintre principalele puncte strategice din acest teatru de operaţii. Cel mai adesea, soldaţii români sunt dislocaţi în provincia Zabul, provincie de sud-est, care se învecinează cu Pakistanul. De-a lungul autostrăzii A1, sunt nişte tuburi din beton, menită să lase loc de trecere a apei dintr-o parte a autostrăzii spre cealaltă. În acele tuburi, se plantează dispozitive explozive improvizate, care pot varia între un kilogram şi 2-300. Din acest motiv, există în permanent maşini care cercetează zonele pentru a depista aceste dispozitive. Inelul A1 este o cale de trecere foarte importantă şi pentru că este vorba despre o zonă prin care trec atât convoaie militare, cât şi civili.

România mai are aproximativ 1.000 de militari în Afganistan. În total, peste 30.000 de soldaţi români au ajuns în Irak şi Afganistan din 2002 şi până acum. Cu tragedia de duminică, bilanţul soldaţilor care au murit în acest teatre de operaţii este de 25. Peste 130 au fost răniţi.

ALEGERI ÎN GERMANIA. Angela Merkel ţine Europa pe loc în aşteptarea celui de-al treilea mandat de cancelar. Miza votului german pentru România. Analiză Gândul

de Alina MatisPublicat la: 21.09.2013 17:00 

JOHANNES_EISELE_JOHN_MACDOUGAL_AFP_MEDIAFAX

L-am întrebat, vara aceasta, pe ministrul român al Afacerilor Externe ce şanse avem să aderăm la Schengen în viitorul apropiat. Germania, adică una dintre ţările care au spus „NU” aderării noastre ultima dată, se va pronunţa după alegerile legislative din septembrie, ne-a răspuns Titus Corlăţean. Am mai întrebat anul acesta în repetate rânduri la Bruxelles când se vor decide numele cu care principalele familii politice europene vor ieşi în faţă pentru preşedinţia Comisiei, la alegerile europene de anul viitor. Se va decide după alegerile din Germania, ne-au spus diverşi oficiali şi experţi ai Uniunii Europene.

Potrivit unui sondaj BBC din 2013 citat de German Marshall Fund of the United States (GMF), Germania este cea mai influentă şi populară ţară din lume. Germania nu este doar locomotiva economiei europene, cum i se spune, dar a demonstrat că este locomotiva întregii Uniuni Europene. Cu această locomotivă oprită pentru a se îngriji de electoratul de acasă, restul Europei a pus anul acesta în aşteptare multe dosare foarte importante, care vor fi reluate după alegerile legislative germane din 22 septembrie. O decizie privind aderararea sau amânarea aderării României şi Bulgariei la Schengen, un nou ajutor financiar pentru Grecia, uniunea bancară, austeritatea - aici se află, de fapt, miza scrutinului din Germania - pentru români şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni europeni.

La final de cursă electorală şi după numeroase sondaje de opinie, necunoscuta nu mai este dacă Angela Merkel va câştiga un al treilea mandat de cancelar (toţi indicatorii conduc, în acest moment, spre o victorie), ci cum va arăta coaliţia pe care o va forma pentru următorii patru ani. 58% dintre germani spun că şi-ar dori ca Merkel să câştige un nou mandat, în timp ce rivalul ei, Peer Steinbruck, are doar 32 de procente într-un sondaj citat vineri de Der Spiegel, însă situaţia nu este la fel d clară în ceea ce priveşte partidele.

gândul vă prezintă, mai jos, dosarul alegerilor din Germania, un scrutin de o importanţă crucială pentru Europa:

Julian Stratenchulte/AFP/Mediafax

Cum votează nemţii

62 de milioane de cetăţeni germani sunt aşteptaţi duminică în secţiile de votare. Sistemul electoral german este un sistem mixt. Fiecare dintre alegătorii germani trebuie să voteze de două ori. Primul vot este pentru reprezentantul circumscripţiei lor în Bundestag, camera inferioară din parlamentul german. Pentru acest vot, sistemul electoral este de tipul câştigătorul-ia-totul. Aproximativ jumătate dintre cei 598 de membri ai Bundestagului sunt aleşi după regula majorităţii, în baza primul vot.

Cel de-al doilea vot este pentru partide. Alegătorul decide, pe baza listelor partidelor, cum va fi coloratura politică a Bundestagului.

Logica sistemului electoral german este, pe de-o parte, ca cetăţeanul să aibă un reprezentant local în Bundestag şi, pe de altă parte, să poată decide şi reprezentarea partidelor în legislativ în baza sprijinului pe care îl au la nivel naţional.

La fel ca în România, pragul electoral este de 5%.

Cancelarul german nu este ales în mod direct de electorat, ci este propus de preşedinte şi este, de regulă, preşedintele partidului cu cel mai bun scor la alegeri. Bundestagul votează ulterior propunerea preşedintelui şi alege, astfel, cancelarul. Dacă nominalizarea preşedintelui cade în camera inferioară a Parlamentului, Bundestagul poate alege propriul candidat.

Candidaţii

Cancelari: Candidaţii pentru funcţia de cancelar german, cea mai importantă funcţie în statul german (preşedintele Republicii are doar un rol ceremonial) sunt actualul cancelar Angela Merkel, centru dreapta, şi Peer Streinbruck, social-democrat, fost ministru de Finanţe în primul cabinet Merkel (2009-2014).

Cristof Stache/AFP/Mediafax

Angela Merkel, desemnată de revista Forbes şapte ani consecutiv „cea mai puternică femeie de pe planetă”, este prima femeie cancelar pe care a avut-o Germania şi prima femeie care a condus o mare putere europeană după Margaret Thatcher a Marii Britanii. În vârstă de 59 de ani, conservatoarea din fosta RDG rămâne foarte iubită acasă, dar un personaj mult mai controversat în afara graniţelor germane. Pentru germani, care îi spun „Mutti” (mama), Merkel a fost cea care a protejat ţara, prin politicile ei de austeritate, de criza economică mondială, care a afectat atât de mult Europa. În Europa, însă, aceleaşi politici de austeritate, care au afectat cel mai mult ţările deja lovite de criză, au făcut-o foarte nepopulară, în Grecia ea ajungând să fie de multe ori chipul protestelor.

Nu a fost ferită, însă, de scandaluri nici acasă, de la doi miniştri care au demisionat după ce au plagiat în lucrările lor de doctorat (unul dintre ei, Karl-Theodor zu Guttenberg, considerat succesorul lui Merkel), la mai recentul scandal al achiziţiilor, la Apărare, a unor drone americane modificate care nu pot primi aprobare de funcţionare în Europa.

În ciuda a opt ani de guvernare cu mână de fier, atât acasă, cât şi în Europa, Angela Merkel rămâne un politician foarte puternic, a cărui imagine s-a erodat foarte puţin. A ajutat-o şi propria personalitate. Deşi se spune despre ea că, în privat, este amuzantă, ironică şi foarte plăcută, personajul sobru şi constant care a devenit politiciana Angela Merkel a ferit-o de controverse şi a făcut-o cu atât mai apreciată printre nemţi, care au găsit în ea sentimentul de stabilitate.

Într-un articol publicat în ultima săptămână de campanie de New York Times, se argumentează teoria că, poate, Angela Merkel a devenit „prea plictisitoare pentru Germania”. „Cea care este numită cea mai puternică femeie de pe planetă urăşte campaniile electorale (...). Când vine vorba de alegeri, Merkel este un politican prost”, scrie autorul articolului, un jurnalist german. Acesta sugerează, în schimb, că, pentru a-şi desăvârşi moştenirea de cancelar extraordinar, „doamna Merkel trebuie acum să se reinventeze şi să dea dovadă de mai mult leadership, atât acasă, cât şi în străinătate”.

Christian Charisius/AFP/Mediafax

Peer Steinbruck, un economist în vârstă de 66 de ani, care a fost ministru de Finanţe în cabinetul Merkel 2005-2009, este descris de presa europeană drept un orator desăvârşit, cu un simţ al umorului caustic. Spre finalul unei campanii electorale considerate plictisitoare şi dezamăgitoare de germani şi europeni deopotrivă, Steinbruck a şocat după ce a apărut pe coperta unei revista cu arătând degetul mijlociu spre cameră. Nu a fost o greşeală, ci un gest intenţionat. Deşi staff-ul lui de campanie a încercat disperat să obţină retragerea acelei fotografii de pe copertă, chiar candidatul a fost cel care şi-a dat aprobarea pentru publicare. „Un gest ironic”, s-a justificat el. „Am fost eu însumi. Trebuie să facem campania un pic mai amuzantă”, a mai spus Steinbruck.

Steinbruck vs. Merkel - Candidaţii şi degetele lor

Totuşi, polemicile în care a intrat în timpul campaniei electorale l-au împiedicat deseori să mai discute despre problemele de fond ale electoratului său şi soluţiile pe care le propune. Deşi a demonstrat, cât a fost ministru, că este un om de finanţe foarte competent, a reuşit să îşi creeze impresia unui hedonist, unui om al banilor. Provenind dintr-o familie înstărită, spunea, în timpul unei dezbateri despre alocaţiile familiale, că el nu cumpără niciodată o sticlă de vin de cinci euro, pentru că nu este suficient de bun pentru el. Despre salariul de cancelar a spus că este „insuficient” având în vedere responsabilităţile, iar cele 1,25 de milioane de euro pe care i-a primit în trei ani de la marile companii nu l-au ajutat nici ele la capitolul imagine.

Partide: Guvernul german a aprobat participarea a 34 de partide la alegerile legislative de duminică. Potrivit sondajelor de opinie din ultima săptămână de campanie, cinci partide vor intra în parlament şi între acestea se poartă acum lupta pentru potenţialul de şantaj, cum este numită în literatura sistemelor electorale, şansele unui partid de a putea face coaliţie cu altul.

CDU şi „sora” bavareză CSU sunt mult înaintea tuturor celorlalte formaţiuni, creştin democraţii lui Merkel fiind creditaţi cu 40% din intenţia de vot, potrivit unui sondaj de joi citat de New York Times.

Partidul Social-Democrat german, SPD-ul din partea căruia candidează Steinbruck, este creditat cu 27% din intenţia de vot.

Afişe ale Partidului Piraţilor // John Macdougall/AFP/Mediafax

Liberalii, FDP, partenerii de coaliţie ai CDU, sunt cei care dau acum emoţii actualului cancelar, deoarece există şanse să nu reuşească să intre în Parlament, ceea ce înseamnă că Angela Merkel va trebui să găsească un alt partid pentru o coaliţie de guvernare sau mai multe, pentru o mare coaliţie. Ultimele sondaje citate de Der Spiegel, dădeau FDP 5,5% din intenţia de vot, partidul rămânând de câteva săptămâni blocat în marja de eroare.

Verzii, aliaţi ai social-democraţilor germani, au aproximativ 9 procente în sondaje, în scădere faţă desăptămâna precedentă.

Partidul Stângii, descendent din fostul Partid Comunist Est-German, avea joi 8,5% din intenţia de vot, potrivit Der Spiegel.

Dincolo de aceste cinci partide, Alternativa pentru Germania (AfG, eurosceptic, pledează pentru renunţarea Germaniei la moneda unică) şi Partidul Piraţilor (militează pentru drepturile şi libertăţile din mediul online) au între 2 şi 4% în sondaje. AfG a crescut, totuşi, mult în ultimele luni, pe fondul politicilor de austeritate promovate de Merkel.

John Macdougall/AFP/Mediafax

Campania

Zona euro şi politicile de austeritate - Angela Merkel, personajul politic care a devenit sinonim cu politicile de austeritate în Europa, vrea să continue aceste politici şi să accentueze gradual politicile de creştere economică. De cealaltă parte, Peer Steinbruck, la fel ca toţi social-democraţii germani, vrea o inversare a acestui raport, deci mai puţină austeritate, care, consideră fostul ministru de Finanţe, este tocmai cauza actualei recesiuni. De asemenea, Steinbruck vrea reguli fiscale mult mai dure pentru zona euro, astfel ca ţările membre să nu mai ajungă să primească „cecuri în alb” pentru salvare, cum a fost cazul Greciei.

Salariul minim - În Germania, nu există salariu minim la nivel naţional. Socialiştii, împreună cu verzii, vor introducerea unui salariu minim, care să fie de 8,50 de euro pe oră. Stânga radicală cere un salariu minim de 10 euro pe oră, în timp ce creştin-democraţii lui Merkel, împreună cu aliaţii liberali, FDP, refuză salariul minm naţional. În schimb, ei susţin că ar fi mai oportună introducerea mai multor salarii unice, în funcţie de regiuni şi sectoare economice.

Taxe - CDU şi FDP se opun creşterii taxelor, în timp ce SPD, Verzii şi Partidul Stângii vor suprataxarea marilor averi.

Europa şi UE - aici, nu există diferenţe mari de programe electorale. Toate partidele consideră că imigraţia este o problemă, însă nu mai importantă acum decât economia. De asemenea, toate partidele sunt de acord că Germania nu ar trebui să se implice într-o eventuală intervenţie militară în Siria.

Johannes Eisele/AFP/Mediafax

Scenarii

Angela Merkel este de departe favorita sondajelor, însă experienţele electorale anterioare au arătat că, în ceea ce o priveşte, rezultatele de la alegeri pot aduce mari surprize. În 2005, deşi avea un avantaj semnificativ în sondaje, a câştigat la limită alegerile în faţa lui Gerhard Schroder, aminteşteNew York Times. În 2009, încă o dată, deşi era câştigătoare detaşată în sondaje, a avut un scor mult sub aşteptări.

Conform ultimelor sondaje, CDU va fi de departe partidul cu cele mai multe voturi. Totuşi, chiar dacă va aduna 40% din scrutine, nu va fi de ajuns pentru a asigura guvernarea şi va avea nevoie iar de un partener de coaliţie. Scenariul preferat de conservatori şi de Merkel este continuarea guvernării alături de liberali, FDP. Problema este că, în acest moment, nu este sigur că FDP va intra în parlament.

Astfel, scenariile „de rezervă” sunt: o „mare coaliţie”, asigurată de CDU şi SPD, conservatori şi social-democraţi, cu Merkel cancelar. În ciuda diferenţelor ideologice, există precedentul de succes al „marii coaliţii” CDU-SPD din primul mandat al lui Merkel, 2005-2009.

SURSA: ibmtimes.com

Totuşi, există posibilitatea ca SPD să refuze să colaboreze iar cu Merkel, pentru că ei au fost mai afectaţi electoral după primul experiment decât centrul-dreapta. Şi Peer Steinbruck a spus că refuză ideea unei „mari coaliţii”, cu toate că poziţia lui nu este unanimă în rândul conducerii social-democrate. Dacă SPD refuză coalizarea cu CDU, Merkel ar putea încerca o coaliţie cu Verzii, potrivitEU Observer. Printre puţinele puncte pe care cele două formaţiuni le au în comun este renunţarea la energia nucleară. Dincolo de acest aspect, diferenţele ideologice şi de politici dorite sunt atât de mari, încât sunt puţine şanse să se ajungă la o astfel de coaliţie.

Un alt scenariu mai puţin probabil este o coaliţie SPD-Verzi-Partidul Stângii, cu Steinbruck cancelar.

Pentru mulţi dintre analiştii şi experţii europeni, există, însă, un singur scenariu dezirabil şi probabil: realegerea Angelei Merkel în funcţia de cancelar, conducând o mare coaliţie, adică un nou parteneriat cu social-democraţii. Aceasta este, se arată într-un editorial The Guardian, cea mai bună variantă pentru Germania şi Europa.

„Incertitudinea care înconjoară rezultatul alegerilor (coaliţia de guvernare, n.red.) înseamnă că Uniunea Europeană, care a aşteptat cu sufletul la gură alegerile germane, ar putea fi nevoită să mai aştepte câteva luni până să vadă în ce direcţie vrea să ducă Berlinul continentul şi problelemele sale”, se comentează într-un alt text, apărut în New York Times.

Grevă generală la metrou la sfârşitul lunii septembrie