368861

Un NUMAR FRUMOOOS ! MULTUMESC!

 https://youtu.be/qK_xPf532bw.....Ascultati pina la capat !

       SARBATORI CU GUST SI MIROS !!

  Bancul zilei....IFRIM(A) la Ginecolog !!!

Bancul zilei de luni, 14 decembrie 2020 | Ce a putut să pățească o femeie timidă care a mers în cabinetul ginecologului © Facebook

 

Militarii Nicolae Roman și Francisc Tobă, asociați cu reprimarea sângeroasă a Revoluției din 1989, au devenit deputați AUR

ANCHETE • 10 DECEMBRIE 2020 • ANDREEA PAVEL • 13.516 VIZUALIZĂRI • 61 COMENTARII

Deputații Nicolae Roman (Buzău) și Francisc Tobă (Brașov), aleși pe listele AUR la alegerile parlamentare din 2020, au în comun atât apartenența la noul partid controversat, cât și episodul Revoluției din 1989.

ADVERTISING

Roman și Tobă au deschis listele Alianței pentru Unirea Românilor pentru Camera Deputaților în județele Buzău, respectiv Brașov, și reprezintă două personaje controversate din trecutul politic al României.

Francisc Tobă (n. 23 iunie 1953) a absolvit Academia Militară Tehnică din București, unde a devenit ”specialist în armament și rachete”, și a fost președintele FSN Sibiu și deputat FDSN în 1992. În perioada 1992-1996, Tobă a fost deputat în PDSR condus de Ion Iliescu și a lucrat la înființarea Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS).

Epochtimes-romania.ro notează că numele lui Tobă apare în dosarul legat de represiunea care a avut loc în Sibiu, în 1989, speță cu peste 700 de victime (morți, răniți și lipsiți de libertate), care a fost clasată în 2010.

Ziarul de Iași a scris, în 15 septembre 1999, că Francisc Tobă (lt.col. (r)) era acuzat și trimis în judecată pentru reprimarea manifestanților sibieni precum și de uciderea sau rănirea unor ofițeri ai Ministerului de Interne și ai Securității. Tobă urma să fie judecat pentru tentativă la omor deosebit de grav și complicitate la tratamente neomenoase.

Procurorii militari stabiliseră că în externarea cu forța și transportarea anumitor răniți la evenimentele din 1989, din Sibiu, de la Spitalul Județean la unitatea militară, unde aceștia au fost bătuți, a fost implicat și Francisc Tobă.

Dosarul a fost întors de judecători la Parchetul Militar, pentru vicii de procedură, iar în 2010 a fost clasat de procurori. Francisc Tobă a fost consilierul lui Adrian Năstase și a candidat pentru Parlamentul României și din partea PSD. În 2019, Tobă făcea parte din conducerea Partidului Neamul Românesc al fostului parlamentar PSD, Ninel Peia.

În clipurile de promovare rostogolite în campania electorală din 2020, Francisc Tobă vorbește despre ”umilința pe care o suportă militarii pensionari din partea factorului politic”. Tobă susține că militarii în rezervă au fost ”aruncați la coșul de gunoi” după 1989, ”trimiși în Cișmigiu și să se ocupe de nepoți”, cu pensii ”blamate tot timpul”: ”Oștenii au solde de activi sau de militari în rezervă. Nu mai promovați confuzia asta, politicieni de duzină!”.

Și numele generalului Nicolae Roman (n. 18 aprilie 1956), un alt militar de carieră controversat, este legat de episodul încercărilor sângeroase de înăbușire a Revoluției din 1989, doar că de data aceasta în Timișoara.

Centrul Național de Documentare, Cercetare și Informare despre Revoluția din 1989 Timișoara (care activează în cadrul Asociației Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989 din Timișoara) a publicat lista unităților militare ale Ministerului Apărării care au participat la represiunea din Timișoara.

În această listă apare și numele lui Nicolae Roman (căpitan la acea vreme) din cadrul UM 01185 Regimentul Mecanizat. Conform CNDCI, acest regiment a acționat chiar la începutul manifestațiilor, în noaptea de 16/17 decembrie:

• „Regimentul a acţionat în noaptea de 16/17 decembrie cu circa 160 de militari în zona Parcul Central Piaţa Libertăţii-Piaţa-700 Circumvalaţiuni-Piaţa Dacia, Torontal, iar în 17 decembrie cu 220 de militari dizlocaţi astfel: 100 la Poşta Mare-Hotel „Continental, 80 la Podul Decebal-Piaţa Traian, 40 în Piaţa Libertăţii-Operă-Catedrală. În data de 18 decembrie unitatea desfăşoară în Timişoara aproximativ 200 de soldati, 7 TAB-uri, 4 autocamioane şi o autospecială”, se arată în document.

Roman a fost distins cu mai multe decorații, printre care și „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”,  și Medalia aniversară „10 ani de la Revoluţia Română Anticomunistă din Decembrie 1989”.

Roman a absolvit Academia Militară din Bucureşti (Facultatea de Arme Întrunite, Tancuri şi Auto) și ulterior a fost numit comandant al
Batalionului 1 Infanterie din Regimentul 32 Mecanizat „Mircea” de la Timişoara, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1991.

În primii ani după Revoluție (1991-1997), Roman a fost încadrat la Cabinetul ministrului Apărării Naţionale, în timpul mandatelor lui Victor Atanasie Stănculescu, Niculae Spiroiu, Gheorghe Tinca și Victor Babiuc.

Conform CV-ului său, în 2001, Roman a înființat și comandat prima brigadă logistică din Armata Română – Brigada Logistică Ploiești. Ulterior, în perioada 2007-2008, a deţinut funcţia de şef Instrucţie şi Doctrină (şi Inspector General al Forţelor Terestre) în Statul Major al Forţelor Terestre. Ulterior a devenit șef al Direcţiei Structurişi Planificarea Înzestrării din cadrul
Statului Major General, iar din 2010 a devenit profesor universitar.

Conform aceluiași document, din ianuarie până în iunie 2011, Roman a deţinut funcţia de şef al Direcţiei instrucţie şi doctrină din cadrul Statului Major General, iar începând cu 20 iunie 2011, a trecut în retragere cu gradul de general-maior.

În 2012, Nicolae Roman a candidat la Primăria București din partea partidului PRODEMO și se prezenta într-o emisiune de la Giga TV ca fiind un om care vine ”dintr-o meserie foarte exactă care se cheamă Armata”. Roman spunea în 2012 că democrația ”abia se înfiripă în România, fiind abia la început”. Roman a mai declarat că ”a avut onoarea” să fie la Timișoara în 1989.

 

 

 

 

• PRIMA PAGINĂ
• ARTICOLE
• PERLE
• ANALIZE
• STIRILE ZILEI
• CONTACT

 

BIOGRAFII GLORIOASE: CUM A FOST LEGENDAT MINISTRUL CIUCA DREPT EROU DE RAZBOI IN IRAK

11 comentarii / 9261 vizualizări / 5 decembrie 2020

Nasc și în România eroi, ni s-a băgat în cap în ultimii ani, servindu-ni-se pe tavă exemplul măreț al generalului Nicolae Ciucă, actual ministru al Apărării, cel care a fost zugrăvit drept primul și singurul comandant român într-o bătălie de la al doilea război mondial încoace. Doar că marea bătălie în care geneneralul a luptat eroic a existat în cea mai mare măsură doar în mintea lui și a unor organe de presă care au pus din greu umărul la legendarea lui Ciucă.

Un material interesant a apărut ieri pe blogul fostului director al Realitatea TV, jurnalistul Edward Pastia, despre probleme majore din interiorul armatei române, în special în perioada în care s-a aflat sub conducerea generalului Nicolae Ciucă, fost șef al Marelui Stat Major, în prezent ministru.
Aflăm de aici despre achiziții păguboase de armament, de avansări și decorări de amante ori rubedenii ale miniștrilor din cabinetul Orban etc.

Ne-a atras, însă, atenția, un paragraf cu totul special.

”Onorabilul domn Ciucă nu și-a construit doar cariera cu sprijin din exterior, a lucrat și pentru imagine cu grijă și cam singurul profesionalism de care dă dovadă. În urmă cu câțiva ani Radu Dobrițoiu, un angajat al TVR care sprijină fără rezerve ascensiunea generalului și pe a grupului de interese din jurul său, produce o mistificare de presă sub titlul „Bătălia de la Nassiriyah, prima lupta a Armatei Române de după cel de-al doilea război mondial”. Astazi i-am pune reportajului eticheta „fake news”, dar în urmă cu câțiva ani era doar o minciună ordinară. Nu există în istorie nicio batălie de la Nassiryah în perioada în care domnul Ciucă se ascundea în comandamentul batalionului, cum nu există performanță remarcabilă a domnului Ciucă în ultimii 7 ani de când păstorește destinele Armatei. Asta doar ca să înțelegem lipsa totală de scrupule a unui individ care, demonstrat, calcă orice în picioare pentru a-și alimenta orgoliul și îngâmfarea”.

Sceptici din fire, ne punem meticulos pe verificat.
Stupoare maximă: așa e.
„Bătălia de la Nassiriyah” a lui Ciucă e un fake de proporții. Umflat la proporții imense de către corespondentul TVR și al Radio România Actualități, Radu Dobrițoiu, fin al lui Nicolae Ciucă, potrivit unor surse, și actual consilier ministerial al acestuia.

Să o luăm metodic.

Ce aflăm, bunăoară, din materialele lui Dobrițoiu dedicate ”marii” bătălii:

”Nicolae Ciuca a fost primul comandant roman care a ajuns in Irak cu drapelul de lupta, fara a anticipa insa ca isi va comanda personal militarii in prima batalie din istoria postbelica a Armatei Romaniei. In prima lupta reala a Armatei Romaniei in NATO. Se intampla in noaptea de 14 spre 15 mai 2004, Batalia de la Nassiryiah, atunci cand Scorpionii rosii au fost chemati de brigada italiana din care faceau parte sa sustina flancul de est al orasului si podul peste Eufrat din acea regiune.”

Sintagma ”Bătălia de la Nassiryiah”, care dă chiar titlul unui amplu reportaj, revine obsesiv, de niște ani, într-o grămadă de articole de presă cu referire la generalul Nicolae Ciucă.
Practic, ni s-a inoculat ideea că armata noastră e condusă de un erou care a comandat o mare bătălie în deșert și a ieșit victorios, smulgînd admirația întregului NATO.

 

În realitate, lucrurile stau nițel diferit.

Există o singură asemenea sintagmă cu acoperire în realitate, și anume bătălia de Nassiryiah din perioada 23 martie- 2 aprilie 2003, în principal între soldații americani ai US 2nd Marine Expeditionary Brigade și soldați britanici și forțele irakiene. Nassiryiah era cartierul general al corpului 3 al armatei irakiene, care au sfîrșit prin a fi învinse. Bătălia de la Nassiryiah, chiar reală, a generat, reamintim, un mare fake de presă, legendarea celebrei femei-soldat Jessica Lynch, eroina de război despre care presa americană a relatat pe spații ample cum a continuat să tragă împotriva dușmanilor deși era grav rănită etc.
Cîteva săptămîni mai tîrziu a venit dezumflarea mitului: audiată în congres, Ecaterina Teodoroiu americană a recunoscut că nu a tras nici măcar un singur foc, deoarece leșinase după ce vehiculul său fusese atacat, și nu fusese rănită de niciun glonț.

Dacă legendarea s-a practicat la americani, de ce nu ar fi mers și la români?

Din iulie 2003 pînă pe 1 decembrie 2006, avea să se declanșeze Operațiunea ”Babilonul Antic”, în cadrul căreia Nassiryiah avea să intre sub controlul armatei italiene, conduse de generalul Marco Chiarini. Misiunea principală era menținerea păcii în zonă și refacerea orașului sub aspectul infrastructurii, restaurarea serviciilor publice etc.
Au existat și unele incidente în perioada respectivă.
Pe 12 noiembrie 2003, spre exemplu, a avut loc un atentat-sinucigaș cu bombă la o bază militară din Nassiryiah, soldat cu moartea a 19 italieni și revendicat de al-Qaeda.

Ulterior, între 6 aprilie și finele lunii mai 2004, între armata italiană și irakieni au mai avut loc cîteva ciocniri sporadice, în principal pentru apărarea celor trei poduri peste Eufrat ale orașului.

Legenda generalului Ciucă, adus la începutul anului 2004, pînă în iulie, la Nassiryiah drept comandant al unui batalion de infanterie, are punctul de pornire în noaptea de 14-15 mai, cînd ar fi avut loc o asemenea ciocnire cu irakienii rebelului Ansar al Mahdi.

Un eveniment de o amploare atît de redusă încît abia de pot fi găsite vagi, foarte vagi, referiri la el în presă ori în varii documente dedicate evenimentelor din Irak, necum să vorbim de o aprigă bătălie.

În orice caz, nicio legătură cu relatările generalului Ciucă din interviurile lui Dobrițoiu, din care ai trage concluzia că s-au tras mai multe rachete și gloanțe în noaptea aceea, în apărarea unui pod, decît în tot războiul din Vietnam. Curios, după ”mii de gloanțe și rachete” conform declarațiilor personajelor implicate în poveste, nu a existat niciun mort ori măcar rănit de vreo parte, sau vreun prizonier. Doar un subofițer femeie care spune că ”i s-a zgîlțîit casca pe cap” după explozia unei lovituri de AG.

Ca să ne facem o idee despre amploarea ”bătăliei” de la Nassiryiah e suficient să studiem siteul oficial al United Nations High Comissioner for Refugees, în secțiunea dedicată cronologiei evenimentelor din Irak din luna mai 2004. ”Bătălia” condusă de Ciucă, soldată cu două transportoare defecte, nici măcar nu figurează pe listă, deși acolo sunt consemnate evenimente mult mai mărunte precum protestele unor studenți împotriva noului drapel irakian etc.

Să fim bine înțeleși: considerăm că orice incident care implică arme militare, mai ales pe teren străin, își are gradul lui de periculozitate și nu trebuie minimalizat. Oricînd se pot pierde vieți și pot fi răniți oameni. E un act de curaj fie și doar să activezi într-un asemenea teatru de conflict.

E cale lungă, însă, de aici pînă la a ridica un oarecare schimb de focuri în apărarea unui pod la rangul de ”Bătălia de la Nassiryiah” pentru a induce confuzia cu adevărata bătălie, din urmă cu un an, și a umfla cu pompa meritele unui ofițer, legendat probabil în mod controlat în numele unor misiuni ulterioare.

Nici Jessicăi Lynch, sus pomenită, nu i-a fost ușor să activeze în Irak ca militar, dar exacerbarea faptelor sale de vitejie a provocat valuri de nemulțumiri și critici internaționale după ce s-a aflat adevărul.

Revenind, operațiunea de aureolare a generalului Ciucă de-a lungul anilor scurși de atunci a fost executată în principal de jurnalistul Radu Dobrițoiu, pe care generalul l-a luat cu el în misiuni – a fost și la Nassiryiah în celebra noapte – și care azi, cum spuneam, e consilier al ministrului Apărării. Iar legenda a fost rostogolită, fără intenție neapărat, de restul presei pînă cînd aproape devenit mit.

Mitul unicului mare comandat român de după al doilea război mondial, devenit primul ministru adus în guvern direct din activitatea militară, de vreo două decenii încoace și dat uneori la bursa zvonurilor drept viitor premier. (Bogdan Tiberiu IACOB)

 

„Rezistența este inutilă. Vei fi asimilat”

 -

3 septembrie, 2020

0

Fie că ești un fan înfocat al serialului Star Trek, fie că nu te uitai la vreo prostie de serial SF, nici dacă te picau cu ceară, dacă ai prins anii 90, îți aduci aminte de expresia clișeu a Borgilor: „Rezistența este inutilă. Vei fi asimilat.”

Pentru cei care nu știu, propoziția „rezistența este inutilă” a fost introdusă în cultura populară în «Q Who», un episod «Star Trek: Generația Următoare» din 1989, în care echipajul Enterprise întâlnește Borg, o comunitate de cyborgi conectați la o inteligență artificială-server prin implanturi cibernetice. Borgul a devenit unul dintre cei mai faimoși dușmani ai universului Star Trek. Dar nu furia sau ticăloșia extremă îi făcea atât de înfiorători. Dimpotrivă. Era inteligența lor rece, calculatoare, asemănătoare unei mașini și obiectivul lor unic de a asimila toate speciile noi în colectivitatea care făcea Borgul atât de înspăimântător.
Borgul nu căuta să ucidă umanitatea, ci doar „să adauge caracteristicile biologice și tehnologice distinct umane la cele ale Borgului.”

Acum vă veți gândi că soarta noastră de azi are prea puțin de-a face cu cele de mai sus, iar până acum o săptămână aș fi fost de acord cu voi. Dar am citit o postare a unui fan Star Trek, intitulată „Rezistența inutilă a fost întotdeauna o minciună”, care observa:
„Borgul știa foarte bine nu doar că țintele lor erau capabile să opună rezistență și în unele cazuri chiar să amenințe direct Borgul. Borgul știe că rezistența îi pune în pericol adevăratul său scop: asimilarea.
Borgul are măsurători prin care scanează dorința și abilitatea unei specii de a rezista asimilării. Nu abilitatea lor de a se lupta per se, ci mai degrabă abilitatea lor de a influența raportul cost/beneficiu pe care îl face Borgul când încearcă să asimileze.
Borgul este în mod evident puternic și capabil să distrugă dintr-odată lumea, pe baza unui capriciu. Dar nu doresc asta. Când țintesc o anumită specie pentru a o asimila, scopul lor este exact acesta: asimilarea. Dacă sunt forțați să distrugă nave dușmane și indivizi, atunci Borgul pierde tocmai resursele pe care dorea să le colecteze de la bun început. Desigur că ar „putea” distruge fiecare navă și planetă pe care o întâlnește, dar ce ar câștiga? Tactica lor este mult mai strategică pentru că vor să obțină intacte tehnologia și oamenii.”

Ajunși în acest punct, paralelele cu lupta noastră cu cei care doresc să controleze în prezent totalitar societatea ar trebui să fie evidente. Într-adevăr, scopul conjurației COVID Ordinea Mondială este din punct de vedere funcțional foarte similar cu cel al fictivului Borg. Fiind psihopați, planificatorii și promotorii „Marii Resetări” sunt la fel de reci și calculatori în zelul pe care îl pun. Și, cel mai important, în această paradigmă a biosecurității, ticăloșii de tipul Borgului își scanează constant „dușmanul” – adică pe noi, publicul general – pentru a vedea nivelul nostru de rezistență sau de acceptare al diverselor lor propuneri.

Obiectivul Borgului Covid nu este de a trimite trupe pentru a ne forța pe toți cu pușca la cap să ne supunem ordinelor lor. Nu, așa ceva ar fi mult prea costisitor. O astfel de tiranie directă i-ar trezi pe prea mulți oameni, ceea ce ar duce la o revoltă care le-ar strica planurile. Nu, obiectivul lor este de a asimila publicul, de a ne face să ne supunem ordinelor lor. Sau, cel puțin, să se asigure că nu protestăm când sunt date aceste ordine.

Am avut un astfel de exemplu foarte recent în Australia. Primul ministru australian, Scott Morrison a declarat unui post de radio că odată ce va fi considerat sigur, noul vaccin contra coronavirusului va fi făcut „pe cât de obligatoriu va fi posibil”, adăugând că „există întotdeauna excepții pentru orice fel de vaccin, în funcție de argumente medicale, însă doar atât.”
Sugestia că acest vaccin netestat și nedemonstrat ca fiind benefic va deveni obligatoriu a provocat, totuși, un scandal, chiar și media oficială punând sub semnul întrebării presupusa autoritate legală a primului ministru pentru a impune obligativitatea. Presiunea a fost atât de puternică încât Morrison a fost forțat să dea înapoi. „A existat un pic de exagerare, pentru că nu va exista un vaccin obligatoriu, scopul fiind acela de a vaccina cât mai mulți oameni cu putință”, a afirmat primul ministru în aceeași, zi mai târziu.

Borgul a înaintat poporului un ultimatum. Rezistența publicului în fața acestui ultimatum a dovedit că pentru Borg costul implementării acestui obiectiv este prea mare. Așa că au renunțat la ultimatum.
Să nu vă faceți iluzii: vor reveni. Nu se sfârșește aici. Dar rezistența publicului a făcut ca Borgul să renunțe pentru moment.

Uneori, rezistența pare ceva trivial. Oameni care fac cumpărături fără măști. Studenți care socializează în Quadul din campus. Părinții care le serbează zilele de naștere copiilor. Proprietari care dau petreceri acasă. Mai poate exista vreun dubiu că în absența unei astfel de rezistențe, Borgul ar fi băgat lumea în carantină de gradul patru cum se întâmplă acum la Melbourne?

Chiar și presa mainstream a preluat tema rezistenței. Într-un editorial publicat de Wall Street Journal, Allysia Finley aseamănă cultura petrecerilor ilegale și încălcarea generală a regulilor cu întâlnirile ilegale din vremea Prohibiției americane.
„La fel ca în anii 20, aruncarea în ilegalitate a întâlnirilor a instigat alte comportamente deviante, inclusiv violente. Săptămâna trecută, poliția a spart o petrecere în Santa Monica, California, care a dus în cele din urmă la împușcarea mortală a unei femei de 35 de ani. Localnicii susțin că petrecerile tehno au devenit frecvente pe dealurile de la Hollywood. Cel puțin două alte petreceri din Los Angeles au sfârșit în focuri de armă.”
Mai departe, Finley observă că astfel de întâlniri sociale interzise au loc peste tot în țară, ajungând la concluzia că: „Politicienii democrați au eșuat în a învăța din experimentul eșuat al prohibiției de acum un secol: interzicerea activităților economice și sociale normale creează o piață neagră.”

Într-un anumit sens, tocmai acest fenomen l-am descris în „Bucurați-vă! Agora crește!”. Expansiunea aiuritoare a activităților devenite ilicite sau ilegale le dă multor oameni obișnuiți, plătitori de taxe și iubitori de guvern, primul lor gust al rezistenței. Și știți ce? Unora chiar le place.
Borgul vrea cu disperare să vă convingă că rezistența este inutilă. Că veți fi asimilați. Dar normal că vă vor spune asta. Ce altceva v-ați aștepta să spună?
După cum remarca Sprio Skouras, guvernele și „autoritățile sanitare” testează terenul acum, dorind să vadă cât sunteți dispuși să acceptați și cât de repede pot merge cu implementarea „noii normalități”. Dacă nu ar fi rezistat nimeni, premierul australian nu ar fi dat înapoi de la sugestia sa că vaccinul va fi obligatoriu. Acum testează povestea înșelătoare „fără înțepătură, fără bani” și vor analiza răspunsul publicului după care vor acționa în consecință.

Suntem analizați de Borgul noii paradigme.  Ne dau un „coeficient de rezistență”.  Când raportul cost/beneficiu le va deveni favorabil, vor începe vaccinările forțate (și tot ce mai plănuiesc).

„Rezistența este inutilă” este o minciună. Este o cacealma pe care v-o servesc chiar dușmanii. Vor să vă facă să credeți că nu aveți nicio putere pentru ca să nu încercați să folosiți această putere. Și dacă vă lăsați capul în jos și îi lăsați să treacă peste voi, nu vor avea nicio ezitare să o facă.
Să nu uitați asta niciodată: rezistența este fertilă. S-ar putea să fiți înfrânți, dar nu veți fi niciodată asimilați dacă nu renunțați.