sâmbătă, 26 martie 2011
joi, 24 martie 2011
1989-Aparati aeroportul Timisoara
Noaptea tarziu !,, Revolutia" se desfasura probabil, conform planului stabilit!
Ne apropiam de Craciunul insangerat,ce avea sa pecetluiasca soarta unei familii si-a unei natiuni, recunoscuta de altfel, ca pasnica si cu frica de Dumnezeu.
Evenimentele se succedau cu repeziciune.Deja, puteam afirma ca aveam experienta- fel de fel-De la salvat militieni din mainile,, comandourilor revolutionare",la cautat si eventual nimicit teroristi.Prin cimitirele orasului, prin muzeul Banatului sau catacombele Timisoarei, ,, teroristii" isi faceau simtita prezenta. Noi actionam.Scotoceam, pe acolo pe unde se primeau informatii-oare cine dadea informatiile?_ca teroristii isi fac de cap. Si asa cum ii sta bine unei armate ,rezolvam problemele si readuceam linistea, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta,dupa caz. Dreptu-i ca, in tot acest timp nu am vazut nici-un terorist, de nici-o culoare.!!
TAB-urile faceau ordinea.Poarta unitatii larg deschisa si circulatia deosebit de intensa .Unii veneau ,altii plecau . Toti cu acelasi gand-sa apere revolutia! De cine? Sincer nu prea aveam habar,dar trebuia s-o aparam!!??.
Ora 1.30-2,00 Rumoare!!. Aeroportul Timisoara,civil si militar a fost atacat si se pare ,chiar ocupat!!.
Se incropeste la repezeala o,, forta expeditionara" formata din 5-6 tab-uri si directia aeroport-sa rezolvam problema, ca de obicei.
Din timp de pace,aveam planuri in acest sens si facusem multe recunoasteri in teren chiar si cu tehnica aferenta misiunii.Aveam planuri de cooperare cu alte forte-unitatea de tancuri,cu fortele existente in aeroport in mod permanent. Totul ca la carte,pe variante de actiuni,cu semne si semnale de recunoastere ,harti legaturi radio etc.etc.
La ce bun? Astea erau pentru inspectii si controale,pentru antrenamente.Pentru a se putea raporta :suntem pregatiti in orice moment.!
Si uite ca veni si momentul. Cam naspa ,nu se potrivea de nici un fel, cu acele situatii la care gandeam noi. Dar totusi,eram in misiune de lupta, cu cartus pe teva, de zile bune. Aeroportul , parea a fi ocupat! Si atunci, in buna traditie ostaseasca,trebuia sa actionam, confor planurilor in vigoare. Ce poveste ,ce planuri/?! Cine sa se mai uite pe planuri? Subunitatea care ar fi trebuit sa actioneze, nici macar nu era in unitate. Facea tabara la munte.Acolo a ramas pana la sfarsit. Tehnica blindata, deja era imprastiata prin oras. Vana din aia, care trageau din toate pozitiile-chiar trageau -,intr-o noapte m-am intors cu tab-ul, cu patru roti impuscate,.S-au numarat peste 20de lovituri pe partea stanga a blindajului
In acest context, cam neclar pentru cei mai multi,s-au luat la nimerela 5-6 taburi ,care erau prin apropiere. S-au facut echipaje ,culmea din ofiteri si 1-2 militari in termen(acesti militari erau pentru Directia Lucrari in economie si cea mai mare grija a noastra ,era sa nu ne impuste ACCIDENTAL noaptea prin tab) si directia ..Aeroportul
Printre ofiteri, intamplator sau nu, eram cativa(si subsemnatul) care actionasem in subunitatea de interventie si cunosteam foarte, foarte bine traseul,variantele de actiune, semnalele, chiar si pe unii comandanti ai aeroportului ,cu care trebuia sa cooperam. A fost un mare noroc,a fost elementul care se pare ca ne-a salvat!
Dupa cativa km prin oras,am pierdut orice legatura radio cu unitatea de baza. Cu greu si sporadic mai reuseam sa realizam cate o legatura intre noi . Am stabilit sa refacem coloana in afara orasului ,inainte de a ne angaja pe drumul spre aeroport si sa hotaram pe ce traseu ne deplasam. Asa am facut. Din fericire toate blindatele au ajuns . Cei care aveam experinta -actionasem in subunitatea de interventie ,la antrenamente-,dupa ce am supravegheat un timp activitatea aeroportului ,de la 7-10km distanta ,am stabilit sa intram in viteza in aeroport. Nu se sesiza nici-o miscare suspecta.Era intuneric bezna. Nici un semn nu ne arata, ca acolo se duceau actiuni de lupta. Am incalecat si cu o viteza care ne permitea sa nu dispersam coloana,am intrat direct in Aeroportul militar, pe un traseu pe care il facusem de multe ori la antrenamente. Si asta ne-a ajutat!
Am patruns in forta si ne-am dispersat in dispozitivul de aparare cunoscut si ...liniste! Toate luminile stinse.
Dupa o vreme,realizand ca nu se intampla nimic ,cu unul din tab-uri ne-am deplasat in fata turnului de control si am coborat , Am inceput sa dam din aripi in directia turnului , convinsi fiind ,ca suntem observati cu aparate cu infrarosu de cei ce se aflau in punctul de comanda.In sfarsit,se aprinde o lumina si apare ofiterul aeroportului,cu care realizam cooperarea.
Noi: -Hai domnule ce faceti ,dormiti cu totii pe aici?
-Aaa salut, voi sunteti?
-Pai ce, asteptati pe altii?
-Nuu ,dar nu ne-a spus nimeni ca o sa veniti!!??
Am realizat ca ceva nu era chiar in regula,dar atunci nu am inteles. Am pus-o pe seama noptii, oboselii samd
Ne-am aranjat in dispozitivul, stabilit adhoc,am fost indrumati in locul in care urma sa fim cazati- vecini cu pilotii - doar un hol ne despartea.
Noi acum, daca tot,, eliberasem "aeroportul fara sa tragem un cartus, eram veseli nevoie mare ,pusi pe glume. Pilotii, apareau cate unul, cate unul. Nu stiam de unde!Faceam cunostiinta si tot asa -:ei foarte retinuti ,noi ca niste cintezoi pe acolo. Oricum, se vedea de la o posta, ca si ei incepeau sa se lumineze la fata.Nu mai trebuiau sa apere aeroportul. Ne ocupam noi .Ei, cu avioanele . Cum cautam noi teroristi cu tab-urile ,ei cautau cu ..MIG-ul. Mai mare distractia .Povesteau ei ,povesteam si noi. Casele si familiile lor erau la o aruncatura de bat de aeroport Sarbatorile se apropiau si cu totii-pilotii se intreceau, care sa fie gazda mai buna.Mai un vin ,o tarie, un cozonac o gluma un banc- atmosfera era destiinsa
La un moment dat unul zice:
- Bai fratilor ,mare noroc ati avut!!!
Noi cu gura cascata:
-De cee?
-Norocul vostru ,ca ati trecut repede si ca noi nu prea stim sa folosim AG-7 cu lovituri reale!!
-Cum asa?- noi cu gura si mai cascata!!
, -Eram in transee cand ati venit.Pana sa incarcam ,voi stateati pe pista si am realizat ca stiti dispozitivul,ca sunteti de-ai nostrii......
Ne-a stat cozonacul in gat. Asadar, pilotii au primit informatia ca vor fi atacati. Drept urmare, cei care nu erau la zbor,au intrat in transee , sa apere aeroportul. Noroc ca am trecut repede si ca ei nu cunosteau atat de bine, acea arma antitanc.
Eram uluiti.! Mai sunt si acum!! CAT DE PUTIN A LIPSIT SA NU AVEM SOARTA LUI TROSCA
Adnotari: 1.Am pomenit de un tab cu rotile impuscate-absolut real.In una din nopti trecand printr-o zona a orasului(informatie ca trag teroristii) mecanicul conductor ,a vazut un individ in negru in partea lui stanga.Pe partea stanga ,aveam un militar in termen care, se ghemuise in intuneric sub casca.Am incasat- tab-ul nu eu doamne ajuta- o rafala lunga. Toate rotile de pe stinga au cedat si tab-ul s-a inclinat. Am reusit sa iesim fleasc,fleasc sa ne departam de zona si ulterior sa ajungem in unitate. S-au numarat peste 20de lovituri pe blindaj
2.In prima si a doua noapte, in care am stat in pozitie la aeroport,a fost de groaza.Era aproape Craciunul si in timpul noptii,crapau pietrele de frig. Noi, care venisem pentru actiune, eram intr-o tinuta destul de lejera.Atat de frig era noaptea in tab, incat eram obligati sa coboram ,sa alergam in jurul lui si sa ne rugam :sa vina dracului cineva macar, sa ne mai incalzim! Am stat vreo sapte zile,dar intre timp pilotii ne-au adus paturi sube etc. Ma intreb retoric---Oare ce faceau cei care ne injura acum, ca avem pensii prea mari?
Si tot retoric;Dar aceia ,,partea anormala",mai ales doamnele si,, functionarimea" ??!!
Ne apropiam de Craciunul insangerat,ce avea sa pecetluiasca soarta unei familii si-a unei natiuni, recunoscuta de altfel, ca pasnica si cu frica de Dumnezeu.
Evenimentele se succedau cu repeziciune.Deja, puteam afirma ca aveam experienta- fel de fel-De la salvat militieni din mainile,, comandourilor revolutionare",la cautat si eventual nimicit teroristi.Prin cimitirele orasului, prin muzeul Banatului sau catacombele Timisoarei, ,, teroristii" isi faceau simtita prezenta. Noi actionam.Scotoceam, pe acolo pe unde se primeau informatii-oare cine dadea informatiile?_ca teroristii isi fac de cap. Si asa cum ii sta bine unei armate ,rezolvam problemele si readuceam linistea, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta,dupa caz. Dreptu-i ca, in tot acest timp nu am vazut nici-un terorist, de nici-o culoare.!!
TAB-urile faceau ordinea.Poarta unitatii larg deschisa si circulatia deosebit de intensa .Unii veneau ,altii plecau . Toti cu acelasi gand-sa apere revolutia! De cine? Sincer nu prea aveam habar,dar trebuia s-o aparam!!??.
Ora 1.30-2,00 Rumoare!!. Aeroportul Timisoara,civil si militar a fost atacat si se pare ,chiar ocupat!!.
Se incropeste la repezeala o,, forta expeditionara" formata din 5-6 tab-uri si directia aeroport-sa rezolvam problema, ca de obicei.
Din timp de pace,aveam planuri in acest sens si facusem multe recunoasteri in teren chiar si cu tehnica aferenta misiunii.Aveam planuri de cooperare cu alte forte-unitatea de tancuri,cu fortele existente in aeroport in mod permanent. Totul ca la carte,pe variante de actiuni,cu semne si semnale de recunoastere ,harti legaturi radio etc.etc.
La ce bun? Astea erau pentru inspectii si controale,pentru antrenamente.Pentru a se putea raporta :suntem pregatiti in orice moment.!
Si uite ca veni si momentul. Cam naspa ,nu se potrivea de nici un fel, cu acele situatii la care gandeam noi. Dar totusi,eram in misiune de lupta, cu cartus pe teva, de zile bune. Aeroportul , parea a fi ocupat! Si atunci, in buna traditie ostaseasca,trebuia sa actionam, confor planurilor in vigoare. Ce poveste ,ce planuri/?! Cine sa se mai uite pe planuri? Subunitatea care ar fi trebuit sa actioneze, nici macar nu era in unitate. Facea tabara la munte.Acolo a ramas pana la sfarsit. Tehnica blindata, deja era imprastiata prin oras. Vana din aia, care trageau din toate pozitiile-chiar trageau -,intr-o noapte m-am intors cu tab-ul, cu patru roti impuscate,.S-au numarat peste 20de lovituri pe partea stanga a blindajului
In acest context, cam neclar pentru cei mai multi,s-au luat la nimerela 5-6 taburi ,care erau prin apropiere. S-au facut echipaje ,culmea din ofiteri si 1-2 militari in termen(acesti militari erau pentru Directia Lucrari in economie si cea mai mare grija a noastra ,era sa nu ne impuste ACCIDENTAL noaptea prin tab) si directia ..Aeroportul
Printre ofiteri, intamplator sau nu, eram cativa(si subsemnatul) care actionasem in subunitatea de interventie si cunosteam foarte, foarte bine traseul,variantele de actiune, semnalele, chiar si pe unii comandanti ai aeroportului ,cu care trebuia sa cooperam. A fost un mare noroc,a fost elementul care se pare ca ne-a salvat!
Dupa cativa km prin oras,am pierdut orice legatura radio cu unitatea de baza. Cu greu si sporadic mai reuseam sa realizam cate o legatura intre noi . Am stabilit sa refacem coloana in afara orasului ,inainte de a ne angaja pe drumul spre aeroport si sa hotaram pe ce traseu ne deplasam. Asa am facut. Din fericire toate blindatele au ajuns . Cei care aveam experinta -actionasem in subunitatea de interventie ,la antrenamente-,dupa ce am supravegheat un timp activitatea aeroportului ,de la 7-10km distanta ,am stabilit sa intram in viteza in aeroport. Nu se sesiza nici-o miscare suspecta.Era intuneric bezna. Nici un semn nu ne arata, ca acolo se duceau actiuni de lupta. Am incalecat si cu o viteza care ne permitea sa nu dispersam coloana,am intrat direct in Aeroportul militar, pe un traseu pe care il facusem de multe ori la antrenamente. Si asta ne-a ajutat!
Am patruns in forta si ne-am dispersat in dispozitivul de aparare cunoscut si ...liniste! Toate luminile stinse.
Dupa o vreme,realizand ca nu se intampla nimic ,cu unul din tab-uri ne-am deplasat in fata turnului de control si am coborat , Am inceput sa dam din aripi in directia turnului , convinsi fiind ,ca suntem observati cu aparate cu infrarosu de cei ce se aflau in punctul de comanda.In sfarsit,se aprinde o lumina si apare ofiterul aeroportului,cu care realizam cooperarea.
Noi: -Hai domnule ce faceti ,dormiti cu totii pe aici?
-Aaa salut, voi sunteti?
-Pai ce, asteptati pe altii?
-Nuu ,dar nu ne-a spus nimeni ca o sa veniti!!??
Am realizat ca ceva nu era chiar in regula,dar atunci nu am inteles. Am pus-o pe seama noptii, oboselii samd
Ne-am aranjat in dispozitivul, stabilit adhoc,am fost indrumati in locul in care urma sa fim cazati- vecini cu pilotii - doar un hol ne despartea.
Noi acum, daca tot,, eliberasem "aeroportul fara sa tragem un cartus, eram veseli nevoie mare ,pusi pe glume. Pilotii, apareau cate unul, cate unul. Nu stiam de unde!Faceam cunostiinta si tot asa -:ei foarte retinuti ,noi ca niste cintezoi pe acolo. Oricum, se vedea de la o posta, ca si ei incepeau sa se lumineze la fata.Nu mai trebuiau sa apere aeroportul. Ne ocupam noi .Ei, cu avioanele . Cum cautam noi teroristi cu tab-urile ,ei cautau cu ..MIG-ul. Mai mare distractia .Povesteau ei ,povesteam si noi. Casele si familiile lor erau la o aruncatura de bat de aeroport Sarbatorile se apropiau si cu totii-pilotii se intreceau, care sa fie gazda mai buna.Mai un vin ,o tarie, un cozonac o gluma un banc- atmosfera era destiinsa
La un moment dat unul zice:
- Bai fratilor ,mare noroc ati avut!!!
Noi cu gura cascata:
-De cee?
-Norocul vostru ,ca ati trecut repede si ca noi nu prea stim sa folosim AG-7 cu lovituri reale!!
-Cum asa?- noi cu gura si mai cascata!!
, -Eram in transee cand ati venit.Pana sa incarcam ,voi stateati pe pista si am realizat ca stiti dispozitivul,ca sunteti de-ai nostrii......
Ne-a stat cozonacul in gat. Asadar, pilotii au primit informatia ca vor fi atacati. Drept urmare, cei care nu erau la zbor,au intrat in transee , sa apere aeroportul. Noroc ca am trecut repede si ca ei nu cunosteau atat de bine, acea arma antitanc.
Eram uluiti.! Mai sunt si acum!! CAT DE PUTIN A LIPSIT SA NU AVEM SOARTA LUI TROSCA
Adnotari: 1.Am pomenit de un tab cu rotile impuscate-absolut real.In una din nopti trecand printr-o zona a orasului(informatie ca trag teroristii) mecanicul conductor ,a vazut un individ in negru in partea lui stanga.Pe partea stanga ,aveam un militar in termen care, se ghemuise in intuneric sub casca.Am incasat- tab-ul nu eu doamne ajuta- o rafala lunga. Toate rotile de pe stinga au cedat si tab-ul s-a inclinat. Am reusit sa iesim fleasc,fleasc sa ne departam de zona si ulterior sa ajungem in unitate. S-au numarat peste 20de lovituri pe blindaj
2.In prima si a doua noapte, in care am stat in pozitie la aeroport,a fost de groaza.Era aproape Craciunul si in timpul noptii,crapau pietrele de frig. Noi, care venisem pentru actiune, eram intr-o tinuta destul de lejera.Atat de frig era noaptea in tab, incat eram obligati sa coboram ,sa alergam in jurul lui si sa ne rugam :sa vina dracului cineva macar, sa ne mai incalzim! Am stat vreo sapte zile,dar intre timp pilotii ne-au adus paturi sube etc. Ma intreb retoric---Oare ce faceau cei care ne injura acum, ca avem pensii prea mari?
Si tot retoric;Dar aceia ,,partea anormala",mai ales doamnele si,, functionarimea" ??!!
joi, 17 martie 2011
marți, 15 martie 2011
Remeber:: martie 1977-Cutremur in Romania
Trecusera cateva saptamani de cand ,,parasutasem" in frumosul targ al Iesilor.
Intamplarea facea ca aici, la o unitate din ,,Tatarasi" ,sa-mi desfasor asa zisa practica in productie. In termeni militari- stagiu la comanda unei subunitati.
Dupa lungi perioade de,, semidetentie" liber-asumate,respiram acum ,prin toti porii, un iz de libertate parfumata cu miros de tei . Teiul lui Eminescu din Dealul Copoului , impreunat fiind cu fiorul dat de rezonanta istorica si culturala ,oferit de capitala Moldovei -Iasi
In limita timpului disponibil, incercam sa descopar cat mai multe. Bateam cu pasul si nu incetam sa ma entuziasmez si sa fiu surprins..Cel mai mult, ma frapa amestecul nefiresc de modernitate cu arhaicul. Langa un bloc de zece etaje frumos,modern intalneai fara exceptie , trei -patru ,daca nu un cartier intreg de bojdeuci saracacioase. Contrastul era surprinzator si dezolant in acelasi timp
Trebuie sa spun ca realizasem performanta sa ma si indragostesc pana peste urechi de o domnisoara care, urma cursurile liceului sanitar din Iasi (stiu ca multi vor zambi,dar nu stiu de ce !!)
Asadar ,in seara de patru martie,toti ne dichiseam, care cum puteam mai bine si ne pregateam sa iesim in oras Fiecare avea cestiuni importante pe agenda, in acea fatidica seara. Mai faceam o gluma ,mai schimbam cate o impresie.......la un moment dat un uruit sinistru! Noi l-am asemuit cu o grupare de tancuri ce se deplasa in uruit de senile si zomot de motoare. Zgomotul venea de peste tot si parca ne invaluia!
-Ce dracului,ce se intampla? zice unul si sarim toti la ferestre sa vedem ce-i pe afara
Pana sa ne dumirim, incepem sa ne zgaltaim si realizam :CUTREMUR-afara din cladire !! Ajungem repede sub cerul liber si ne linistim.Nici nu se mai intampla mare lucru. Din dealul Tatarasilor, aveam vedere spre oras. Sunau sinistru sirenele si se vedeau cateva incendii mari.De aici am tras concluzia ca in oras ,erau probleme si ca zilele noaste frumoase in Iasi se cam sfarseau.
Asa a fost. De a doua zi fiecare elev -sergent a primit in,, dotare" cate un camion cu o grupa de militari in termen . Toata ziulica evacuam sinistrati.Am actionat mult in zona garii. Aproape totul era la pamant. Sincer, nici nu trebuia un prea mare efort,ca sa darami acele cosmelii prapadite. Tinand cont ca nu au fost victime omenesti,pot spune ca acel cutremur la Iasi a avut si efecte benefice.S-a daramat, cam tot ce era de daramat si s-a construit din nou. Erau dureroase dramele omenesti. Cate o persoana singura cuc,cu sanatatea subreda,cu greu o convingeai ca trebuie sa plece cu cel mult una -doua valize si sa lase naibi acele ruine care pana mai ieri reprezentau tot ce mai avea.
Era pur si simplu sfasietor , cand duceai asemenea persoane si trebuia sa le lasi intr-o sala de sport sau clasa , cu cate o bogceluta langa ele
-Maica zicea, nu plecati !Eu cu cine raman si ce fac?
Incercam sa-i lamurim ,ca se vor ocupa oficialitatile si ca vor avea grija de ei. Trebuia sa plecam cat mai repede . Altii ne astepta in mijlocul unor ruine
E bine sa ne gandim- cat de mici suntem in fata naturii!! Poate de aceia, nu avem voie sa fim si Mitici!!
Sa ne gandim la JAPONEZI si sa zicem:DOAMNE FERESTE!!
Intamplarea facea ca aici, la o unitate din ,,Tatarasi" ,sa-mi desfasor asa zisa practica in productie. In termeni militari- stagiu la comanda unei subunitati.
Dupa lungi perioade de,, semidetentie" liber-asumate,respiram acum ,prin toti porii, un iz de libertate parfumata cu miros de tei . Teiul lui Eminescu din Dealul Copoului , impreunat fiind cu fiorul dat de rezonanta istorica si culturala ,oferit de capitala Moldovei -Iasi
In limita timpului disponibil, incercam sa descopar cat mai multe. Bateam cu pasul si nu incetam sa ma entuziasmez si sa fiu surprins..Cel mai mult, ma frapa amestecul nefiresc de modernitate cu arhaicul. Langa un bloc de zece etaje frumos,modern intalneai fara exceptie , trei -patru ,daca nu un cartier intreg de bojdeuci saracacioase. Contrastul era surprinzator si dezolant in acelasi timp
Trebuie sa spun ca realizasem performanta sa ma si indragostesc pana peste urechi de o domnisoara care, urma cursurile liceului sanitar din Iasi (stiu ca multi vor zambi,dar nu stiu de ce !!)
Asadar ,in seara de patru martie,toti ne dichiseam, care cum puteam mai bine si ne pregateam sa iesim in oras Fiecare avea cestiuni importante pe agenda, in acea fatidica seara. Mai faceam o gluma ,mai schimbam cate o impresie.......la un moment dat un uruit sinistru! Noi l-am asemuit cu o grupare de tancuri ce se deplasa in uruit de senile si zomot de motoare. Zgomotul venea de peste tot si parca ne invaluia!
-Ce dracului,ce se intampla? zice unul si sarim toti la ferestre sa vedem ce-i pe afara
Pana sa ne dumirim, incepem sa ne zgaltaim si realizam :CUTREMUR-afara din cladire !! Ajungem repede sub cerul liber si ne linistim.Nici nu se mai intampla mare lucru. Din dealul Tatarasilor, aveam vedere spre oras. Sunau sinistru sirenele si se vedeau cateva incendii mari.De aici am tras concluzia ca in oras ,erau probleme si ca zilele noaste frumoase in Iasi se cam sfarseau.
Asa a fost. De a doua zi fiecare elev -sergent a primit in,, dotare" cate un camion cu o grupa de militari in termen . Toata ziulica evacuam sinistrati.Am actionat mult in zona garii. Aproape totul era la pamant. Sincer, nici nu trebuia un prea mare efort,ca sa darami acele cosmelii prapadite. Tinand cont ca nu au fost victime omenesti,pot spune ca acel cutremur la Iasi a avut si efecte benefice.S-a daramat, cam tot ce era de daramat si s-a construit din nou. Erau dureroase dramele omenesti. Cate o persoana singura cuc,cu sanatatea subreda,cu greu o convingeai ca trebuie sa plece cu cel mult una -doua valize si sa lase naibi acele ruine care pana mai ieri reprezentau tot ce mai avea.
Era pur si simplu sfasietor , cand duceai asemenea persoane si trebuia sa le lasi intr-o sala de sport sau clasa , cu cate o bogceluta langa ele
-Maica zicea, nu plecati !Eu cu cine raman si ce fac?
Incercam sa-i lamurim ,ca se vor ocupa oficialitatile si ca vor avea grija de ei. Trebuia sa plecam cat mai repede . Altii ne astepta in mijlocul unor ruine
E bine sa ne gandim- cat de mici suntem in fata naturii!! Poate de aceia, nu avem voie sa fim si Mitici!!
Sa ne gandim la JAPONEZI si sa zicem:DOAMNE FERESTE!!
Nimiciti punctul de comanda si stat-major de pe colina X
Deci, asa cum spuneam ,in munti distantele par mai mici. Cand incepi insa sa le bati cu piciorul,ai o surpriza de proportii. Asa si noi -A! pana acolo, a treia culmea impadurita o...plimbare! Dar, ce plimbare! In primul rand ca, nimeni nu se gandise sa traga o cararuie ceva .Nici nu avea cum. Coborai prin vegetatia bogata ,dar cam incalcita si cam spinoasa pana in vale, la radacina dealului-impadurit si apoi urcaai pana in varf si ..constatai ca au trecut doua ore. O luai de la capat.
Dupa cateva miscari din acestea ,jos ,jos si apoi suuuuus,ajungem la locul de debarcare. Se cam facuse ora 15.00 . Urma sa o luam in sens invers,dupa o pauza scurta, in care nici macar respiratia nu ne-a revenit la normal . Si mai urma, sa atacam ,prin surprindere si impetuos ,,inamicul"postat pe o colina. Atacul se desfasura sub ochii ajutati de niste binocluri imense,al onor invitatilor nostrii. Ca sa nu fie nici un dubiu ,conducatorul exercitiului ne-a trecut pe fiecare pe la aparatele de vedere si ne-a zis:
Rusii, va vor vedea si seria de la arma.Atentie cum va miscati,balet sa faceti nu alta si sa si zimbiti" frumos, cand luati colina in piept.!
Deci, am luat-o in sens invers si pana sa ajungem la locul de atac, soarele trecuse de piscul unui munte mai micut si se cam reducea serios vizibilitatea . Cu alte cuvinte, se lasa seara.
Noi, vai de capul nostru!. Ce sa mai faci balet,ce sa mai strigi URAAAAA, ca toate jivinile muntelui sa se ascunda .Noi, abia ne mai tineam pe picioare,hainele zdrentuite, fetele si miinile zgaraiate si pline de sange.!
Puteam sa le prezentam cu succes rusilor ,cam cum aratau nemntii, dupa o iarna petrcuta in Stalingrad.. Chestiunea era,ca nu asta voiam.Se mai punea si problema timpului. Nu puteai sa-i tii pe invitati cu ochii in soare si sa-ti dai cu presupusul:-apar sau nu apar luptatorii.? Ceva, trebuia schimbat . Obligatoriu si fara nici-o discutie.
Si s-a schimbat, bineinteles Nu va voi spune ce -e chestie de strategie!
A venit si vremea evolutiei la scena deschisa. Emotii cat cuprinde. Ne echipam cu tinuta noua ,de campanie . Totul verificat ,lustruit, aranjat.
Dupa o perioada de introducere in atmosfera situatiei tactice, punctata cu bubuituri si efecte pirotehnice, ne facem aparitia, in formatie compacta.-De aici ,eram in totalitate, sub privirea atenta a asistentei.
Ne infiltram prin locul stabilit,ne desfasuram frumos in dispozitiv premergator si atacam,, inamicul". total surprins si derutat ,printr-o dubla invaluire si un atac frontal. Efectele pirotehnice, erau de inalta clasa., imitind sustinera atacului si de catre artilerie. Noi, trebuia sa dam gata, pe o distanta de, nici doua sute de m ,patru incarcatoare de pistol mitraliera. Strigatele de Uraaa ,sunt apocaliptice si trecem peste inamicul facut praf.!
Urmeaza apoi, prezentara noastra asistentei. In prealabil, prin statiile radio ni s-au transmis felicitarile si faptul ca am fost ..mortali.
Generalii rusi ne felicita, dau mana cu fiecare in parte, ne intreaba diverse si se fac glume.Seful delegatiei ruse ,ne spune ca suntem tari si ca avem un loc de instructie pe care si ei l-ar dori ,dar nu-l au. Presupun ca a spus-o din politete. Il intreaba pe comandantul nostru,==Generalul TAICHE MITROESCU:==
Dupa un asemenea efort,am mai fi in stare sa mergem la ...fete?? Si noi in cor _OH HO
HO-DA!!
Mitroiescu se plange,chipurile rusilor:
_Auzi domnule?- ce am patit cu banditii astia! Ii duc in mars patruzeci de km, pana in scoala.Ii las sa se odihneasca. Ei, ce crezi domnule? dupa 30 de minute pe terenul de fotbal(STRICT AUTENTIC)
Dupa cateva miscari din acestea ,jos ,jos si apoi suuuuus,ajungem la locul de debarcare. Se cam facuse ora 15.00 . Urma sa o luam in sens invers,dupa o pauza scurta, in care nici macar respiratia nu ne-a revenit la normal . Si mai urma, sa atacam ,prin surprindere si impetuos ,,inamicul"postat pe o colina. Atacul se desfasura sub ochii ajutati de niste binocluri imense,al onor invitatilor nostrii. Ca sa nu fie nici un dubiu ,conducatorul exercitiului ne-a trecut pe fiecare pe la aparatele de vedere si ne-a zis:
Rusii, va vor vedea si seria de la arma.Atentie cum va miscati,balet sa faceti nu alta si sa si zimbiti" frumos, cand luati colina in piept.!
Deci, am luat-o in sens invers si pana sa ajungem la locul de atac, soarele trecuse de piscul unui munte mai micut si se cam reducea serios vizibilitatea . Cu alte cuvinte, se lasa seara.
Noi, vai de capul nostru!. Ce sa mai faci balet,ce sa mai strigi URAAAAA, ca toate jivinile muntelui sa se ascunda .Noi, abia ne mai tineam pe picioare,hainele zdrentuite, fetele si miinile zgaraiate si pline de sange.!
Puteam sa le prezentam cu succes rusilor ,cam cum aratau nemntii, dupa o iarna petrcuta in Stalingrad.. Chestiunea era,ca nu asta voiam.Se mai punea si problema timpului. Nu puteai sa-i tii pe invitati cu ochii in soare si sa-ti dai cu presupusul:-apar sau nu apar luptatorii.? Ceva, trebuia schimbat . Obligatoriu si fara nici-o discutie.
Si s-a schimbat, bineinteles Nu va voi spune ce -e chestie de strategie!
A venit si vremea evolutiei la scena deschisa. Emotii cat cuprinde. Ne echipam cu tinuta noua ,de campanie . Totul verificat ,lustruit, aranjat.
Dupa o perioada de introducere in atmosfera situatiei tactice, punctata cu bubuituri si efecte pirotehnice, ne facem aparitia, in formatie compacta.-De aici ,eram in totalitate, sub privirea atenta a asistentei.
Ne infiltram prin locul stabilit,ne desfasuram frumos in dispozitiv premergator si atacam,, inamicul". total surprins si derutat ,printr-o dubla invaluire si un atac frontal. Efectele pirotehnice, erau de inalta clasa., imitind sustinera atacului si de catre artilerie. Noi, trebuia sa dam gata, pe o distanta de, nici doua sute de m ,patru incarcatoare de pistol mitraliera. Strigatele de Uraaa ,sunt apocaliptice si trecem peste inamicul facut praf.!
Urmeaza apoi, prezentara noastra asistentei. In prealabil, prin statiile radio ni s-au transmis felicitarile si faptul ca am fost ..mortali.
Generalii rusi ne felicita, dau mana cu fiecare in parte, ne intreaba diverse si se fac glume.Seful delegatiei ruse ,ne spune ca suntem tari si ca avem un loc de instructie pe care si ei l-ar dori ,dar nu-l au. Presupun ca a spus-o din politete. Il intreaba pe comandantul nostru,==Generalul TAICHE MITROESCU:==
Dupa un asemenea efort,am mai fi in stare sa mergem la ...fete?? Si noi in cor _OH HO
HO-DA!!
Mitroiescu se plange,chipurile rusilor:
_Auzi domnule?- ce am patit cu banditii astia! Ii duc in mars patruzeci de km, pana in scoala.Ii las sa se odihneasca. Ei, ce crezi domnule? dupa 30 de minute pe terenul de fotbal(STRICT AUTENTIC)
duminică, 13 martie 2011
DIN APLICATII___ Cum am nimicit eu- Comandamentul Conducerii Aplicatiei
Sa zicem, ca era prin toamna anului1979 .Vremea incepuse sa se strice ,odata cu incheierea lucrarilor de prin agricultura socialista si pe alocuri chiar de pe parcelele particulare.Ca de obicei, era vremea aplicatiilor militare,pentru ca se purta reteta-:inamicul trebuie nimicit, indiferent de starea vremii ziua ,noaptea,peste tot pe unde-l,, prindeam pe teritoriul "patriei.
Inca mai era benzina pentru armata, inca se mai faceau aplicatii la nivel SUBU.U MU cu majoritatea tehnicii si a mijloacelor din dotare. TAB-urile erau inca noi si un prilej de mandrie militareasca . Se pare ca nu erau multe armate socialiste, dotate asa zdravan ca noi .Unde mai pui ca -ncepuse de cativa ani buni si productia autohtona ,ca atare, un bun prilej si justificat zic eu ,de mandrie nationala.
Eram deci in TO(teatrul de operatiuni- cum le place la pustime sa se dea mari) Ploua marunt de zile bune. Aplicatia la nivel de MU isi urma neabatut cursul,fara a fi deranjata de ploaia de toamna si de namoalele Banatului. Trecusem prin ambuscade, exersasem ofensiva din miscare,sustinuti de artilerie si aviatie(real ,va rog frumos fara zambete) si acum ,organizam _Batalionul din care faceam parte__ o aparare beton,impotriva unui inamic de fo 3X mai numeros in efective tehnica si celelalte.
Comandantul de batalion, nu mai contenea sa puna la cale , fel de fel de jmecherii, pentru a ii face viata cat mai grea, colegului care reprezenta inamicul. Printre altele, se hotaraste sa-i faca o surpriza proasta ,gandindu-se la o pozitie inaintata, care sa-l loveasca puternic pe,, inamic" si sa-l oblige sa lase drumul si sa incerce tarina inamolita. Ma cheama la el si ma chestioneaza oarecum ,daca am idee ,cam cu ce se mananca lupta pe o pozitie inaintata.Ghinionul meu a fost ca l-am convins si atunci,am primit ,,ordinul de lupta"
_ Fi atent la mine, zice colonelul. Scoate harta si incepe: vezi drumul din fata? Vazut zic eu ,caci era si asfaltat si marginit de plopi inalti.
_ Iei trei tab-uri cu munitie de manevra cat cuprinde,petarde, lumanari fumigene si te deplasezi in fata ,pana la maxim 4-5km, Te maschezi la teren ,nici pasarea sa nu stie ca esti acolo si astepti in tacere totala, inclusiv radio. Cand apare inamicul, care va veni incolonat , lasi sa treaca elementele de cercetare-deja incepeam sa transpir rece-- Deschizi focul cu toate mijlocele,il faci praf si dispari. Clar? Clar tov. colonel.. Cand intru in dispozitiv? La noapte .intre ora 02-03. Sa nu cumva sa ramana ceva in urma, sau sa va captureze ,ca te frig si te mananc!! Daa-am inteles!!!
Pregatim broscoii(tab), aleg oamenii cu care sa merg ,nu prea multi sa nu am surprize. Vine noaptea ,plecam ,gasim cateva grajdiuri de c.a.p si printre ele, gramezi de coceni inca nearanjati. Ne acoperim bine cu cocenii din zona si rezulta, fix trei capite bine gospodarite printre acele grajdiuri. Timpul trece greu.Mai atipim,mai tragem cu ochiul la ce se intampla si greu, greu vine dimineata ,cu o ceata picloasa de ziceai ca de fapt, ies aburi din pamant.Nu trece mult si zgomot de motoare ,din directia inamicului. Alarma maxima !!Toti cu degetul pe tragaci,care la mitraliere,care la pusca mitraliera,care cu petardele si lumanarile fumigene pregatite. Eu,cu binoclul la ochi, incercam sa deslusesc prin ceata.. grea treaba. Ceata era stapana absoluta. Mai trec cateva minute si din ceata se iteste un TABC cu antenele radio balanganid, de ziceai ca-i un gandac monstruos.-Elementele de cercetare zic eu si ordon liniste deplina - sa treaca . Si trec fara nici-o problema ,iar eu rasuflu usurat.-prietenii stiu de ce. Mai asteptam pret de 20-30 minute si alte zgomote si mai puternice. Fortele principale -pregatiti . Mecanicii conductori erau cu mana pe contact si tremurau, caci daca vreunul nu pornea, era dezastru. Apare un TAB mare 8x8. Cum era de lat ,greu mai puteai sa vezi , ce se afla in spatele lui . Si asta avea fo doua antene balanganitoare, dar cine sa le mai vada? Cum principala problema era sa lovesc si s-o sterg ,nu-mi asum riscuri inutile si de la o distanta destul de mare, dau ordin : Totul- FOOOC, porniti motoarele. Bai vere -se declanseaza din senin un mic infern., 6 mitraliere clantaneau sinistru, petardele bubuiau in draci,lumanarile fumigene scoteau valatuci,mai lipsea ..cazanul, Dau ordin si iesim cu cocenii pe noi .Ne facem un pic spre inmicul ghinionist,cu mitralierele tragand bineinteles. Facem un arc de cerc ,intoarcem si ..si ...si ...cand ne pregateam sa savuram reusita, fac imprudenta sa pun binoclul la ochi.. Ce credeti ca vad? NENOROCIRE.- TAB-ul inamic a intrat in situatie .A parasit drumul si a luat-o peste camp.In urma lui mai fratilor doua aro, cu cate doua perechi de antene,care intr-un sant, care in altul- sa se adaposteasca.Mai in spate, o autocarosata tip autobuz ,se bagase si aia printre niste pomi !!, Ce mai -jalea dracului !! Conducerea aplicatiei era facuta praf
***************
Finalul este de-adreptul apoteotic.
Comandantul meu, auzind harmalaia pe care am provocat-o,intra in alerta si retine usor ,,elementele de cercetare "inamice . Mai trebuia sa ma intorc cu intreg efectivul si ..victorie garantata.
Eu, ud fleasca in viteza maxima , intru cu cele trei tab-uri in dispozitiv,Comandantul topaia de fericire si ne facea victorios cu mana. Cobor ,ma indrept pleostit spre el
- Bravo,copile i-ai facut praf,ai dracului de nenorociti!
- Tov. colonel,e JALE !! - CE ai ma? - I-am facut praf, da.nu pe aia care trebuia !! -Da pe care? - PE SEFI !!!- si ii povestesc toata tarasenia.
Colonelul, pe o parte il umfla rasul,pe alta isi musca buzele. Om cu experiena,a analizat repede si ma intreaba : - Viteazule, ai vazut ,aveau vreun semn de identificare,steag ceva ? - Nu aveau nimic ! -Stai aici mai in spate si nu faci decat ce zic eu!
Intre timp, inamicul decimat ,format dintr-o gasca de colonei (conducatorii aplicatiei de la MU) se adunasera de prin santuri si se apropiau in viteza de noi. Coboara seful al mare din Aro si incepe
- Care-i nenorocitul ,sa vina incoa.Tribunalul militar te mananca....!!
Comandantul meu,calm simulind ca nu stie despre ce-i vorba: -Ce-i tov. col ce s-a intamplat?
- Unde-i ala pe care l-ai avut in fata? -L-am trimis cu un camion la unitate, dupa alimente .... samd Problema s-a rezolvat intre ei barosanii. Se pare , ca si ei gresisera un pic , interpunandu- se intre subunitatile care duceau lupta ,fara sa anunte comandantii,fara mijloace de marcare corespunzatoare. S-au tras invataminte, s-a prelucrat ca un moment al aplictiei si asa mai departe.
In ceea ce ma priveste ,nu am fost uitat prea repede, in sensul ca se amuzau sefii . Aveti grija cu P.ca asta face confuzii si reguleaza comandamentele !!
Inca mai era benzina pentru armata, inca se mai faceau aplicatii la nivel SUBU.U MU cu majoritatea tehnicii si a mijloacelor din dotare. TAB-urile erau inca noi si un prilej de mandrie militareasca . Se pare ca nu erau multe armate socialiste, dotate asa zdravan ca noi .Unde mai pui ca -ncepuse de cativa ani buni si productia autohtona ,ca atare, un bun prilej si justificat zic eu ,de mandrie nationala.
Eram deci in TO(teatrul de operatiuni- cum le place la pustime sa se dea mari) Ploua marunt de zile bune. Aplicatia la nivel de MU isi urma neabatut cursul,fara a fi deranjata de ploaia de toamna si de namoalele Banatului. Trecusem prin ambuscade, exersasem ofensiva din miscare,sustinuti de artilerie si aviatie(real ,va rog frumos fara zambete) si acum ,organizam _Batalionul din care faceam parte__ o aparare beton,impotriva unui inamic de fo 3X mai numeros in efective tehnica si celelalte.
Comandantul de batalion, nu mai contenea sa puna la cale , fel de fel de jmecherii, pentru a ii face viata cat mai grea, colegului care reprezenta inamicul. Printre altele, se hotaraste sa-i faca o surpriza proasta ,gandindu-se la o pozitie inaintata, care sa-l loveasca puternic pe,, inamic" si sa-l oblige sa lase drumul si sa incerce tarina inamolita. Ma cheama la el si ma chestioneaza oarecum ,daca am idee ,cam cu ce se mananca lupta pe o pozitie inaintata.Ghinionul meu a fost ca l-am convins si atunci,am primit ,,ordinul de lupta"
_ Fi atent la mine, zice colonelul. Scoate harta si incepe: vezi drumul din fata? Vazut zic eu ,caci era si asfaltat si marginit de plopi inalti.
_ Iei trei tab-uri cu munitie de manevra cat cuprinde,petarde, lumanari fumigene si te deplasezi in fata ,pana la maxim 4-5km, Te maschezi la teren ,nici pasarea sa nu stie ca esti acolo si astepti in tacere totala, inclusiv radio. Cand apare inamicul, care va veni incolonat , lasi sa treaca elementele de cercetare-deja incepeam sa transpir rece-- Deschizi focul cu toate mijlocele,il faci praf si dispari. Clar? Clar tov. colonel.. Cand intru in dispozitiv? La noapte .intre ora 02-03. Sa nu cumva sa ramana ceva in urma, sau sa va captureze ,ca te frig si te mananc!! Daa-am inteles!!!
Pregatim broscoii(tab), aleg oamenii cu care sa merg ,nu prea multi sa nu am surprize. Vine noaptea ,plecam ,gasim cateva grajdiuri de c.a.p si printre ele, gramezi de coceni inca nearanjati. Ne acoperim bine cu cocenii din zona si rezulta, fix trei capite bine gospodarite printre acele grajdiuri. Timpul trece greu.Mai atipim,mai tragem cu ochiul la ce se intampla si greu, greu vine dimineata ,cu o ceata picloasa de ziceai ca de fapt, ies aburi din pamant.Nu trece mult si zgomot de motoare ,din directia inamicului. Alarma maxima !!Toti cu degetul pe tragaci,care la mitraliere,care la pusca mitraliera,care cu petardele si lumanarile fumigene pregatite. Eu,cu binoclul la ochi, incercam sa deslusesc prin ceata.. grea treaba. Ceata era stapana absoluta. Mai trec cateva minute si din ceata se iteste un TABC cu antenele radio balanganid, de ziceai ca-i un gandac monstruos.-Elementele de cercetare zic eu si ordon liniste deplina - sa treaca . Si trec fara nici-o problema ,iar eu rasuflu usurat.-prietenii stiu de ce. Mai asteptam pret de 20-30 minute si alte zgomote si mai puternice. Fortele principale -pregatiti . Mecanicii conductori erau cu mana pe contact si tremurau, caci daca vreunul nu pornea, era dezastru. Apare un TAB mare 8x8. Cum era de lat ,greu mai puteai sa vezi , ce se afla in spatele lui . Si asta avea fo doua antene balanganitoare, dar cine sa le mai vada? Cum principala problema era sa lovesc si s-o sterg ,nu-mi asum riscuri inutile si de la o distanta destul de mare, dau ordin : Totul- FOOOC, porniti motoarele. Bai vere -se declanseaza din senin un mic infern., 6 mitraliere clantaneau sinistru, petardele bubuiau in draci,lumanarile fumigene scoteau valatuci,mai lipsea ..cazanul, Dau ordin si iesim cu cocenii pe noi .Ne facem un pic spre inmicul ghinionist,cu mitralierele tragand bineinteles. Facem un arc de cerc ,intoarcem si ..si ...si ...cand ne pregateam sa savuram reusita, fac imprudenta sa pun binoclul la ochi.. Ce credeti ca vad? NENOROCIRE.- TAB-ul inamic a intrat in situatie .A parasit drumul si a luat-o peste camp.In urma lui mai fratilor doua aro, cu cate doua perechi de antene,care intr-un sant, care in altul- sa se adaposteasca.Mai in spate, o autocarosata tip autobuz ,se bagase si aia printre niste pomi !!, Ce mai -jalea dracului !! Conducerea aplicatiei era facuta praf
***************
Finalul este de-adreptul apoteotic.
Comandantul meu, auzind harmalaia pe care am provocat-o,intra in alerta si retine usor ,,elementele de cercetare "inamice . Mai trebuia sa ma intorc cu intreg efectivul si ..victorie garantata.
Eu, ud fleasca in viteza maxima , intru cu cele trei tab-uri in dispozitiv,Comandantul topaia de fericire si ne facea victorios cu mana. Cobor ,ma indrept pleostit spre el
- Bravo,copile i-ai facut praf,ai dracului de nenorociti!
- Tov. colonel,e JALE !! - CE ai ma? - I-am facut praf, da.nu pe aia care trebuia !! -Da pe care? - PE SEFI !!!- si ii povestesc toata tarasenia.
Colonelul, pe o parte il umfla rasul,pe alta isi musca buzele. Om cu experiena,a analizat repede si ma intreaba : - Viteazule, ai vazut ,aveau vreun semn de identificare,steag ceva ? - Nu aveau nimic ! -Stai aici mai in spate si nu faci decat ce zic eu!
Intre timp, inamicul decimat ,format dintr-o gasca de colonei (conducatorii aplicatiei de la MU) se adunasera de prin santuri si se apropiau in viteza de noi. Coboara seful al mare din Aro si incepe
- Care-i nenorocitul ,sa vina incoa.Tribunalul militar te mananca....!!
Comandantul meu,calm simulind ca nu stie despre ce-i vorba: -Ce-i tov. col ce s-a intamplat?
- Unde-i ala pe care l-ai avut in fata? -L-am trimis cu un camion la unitate, dupa alimente .... samd Problema s-a rezolvat intre ei barosanii. Se pare , ca si ei gresisera un pic , interpunandu- se intre subunitatile care duceau lupta ,fara sa anunte comandantii,fara mijloace de marcare corespunzatoare. S-au tras invataminte, s-a prelucrat ca un moment al aplictiei si asa mai departe.
In ceea ce ma priveste ,nu am fost uitat prea repede, in sensul ca se amuzau sefii . Aveti grija cu P.ca asta face confuzii si reguleaza comandamentele !!
joi, 10 martie 2011
De acum comanda la VM __________________________________by Czar
Revazuta si adaugita. ........asadar, cu o greutate in gat si mai in jos, am urcat in trenul ce avea sa ma duca din Timisoara si pana la Predeal.
Drum lung. Incercam sa-mi imaginez, cam ce-o sa ma astepte. Mai participasem la activitati cu vanatorii de munte,dar numai ca spectator. De fiecare data ,vazandu-i la treaba,nu am putut sa zic decat atat-astia nu-s normali !
Acum, dintr-o data, perspectiva se schimba la 180de grade si ..cateva secunde. Sub comanda acestora de-acum trebuia sa-mi perfectionez pregatirea. Sa conduc si sa duc actiuni de lupta in teren muntos!! Vai mama-ma si vedeam agatat pe o cordelina intr-o surplomba:- in sus piscul muntos, care parca sta sa-ti vina in cap,in jos... ei bine, in jos abisul.Era deja problema de optiune personala -in ce directie s-o apuci!!
Noroc cu ..trenul. Mai lua cate o curba in viteza si zgomot de roti metalice si ..ma trezeam.
Ei na !. N-o fi dracul atat de negru! Ma voi descurca!
Seara incepea sa se lase,iar soarele sa se ascunda dincolo de crestele muntilor. Trenul,obosit parca, intra greoi in gara Predeal .Cu inima indoita, taram dupa mine un geamantan si ma gandeam ,in ce directie s-o apuc. Nu reusesc sa ma dezmeticesc bine ca ,se infige in fata mea o dragutica- maruntica si cu o pereche de ochelari pe nasuc .
- Domnu vreti o...masina?
-Da ,papuso.Ai vreuna pe aici, pe aproape?
-Haideti cu mine,zice fata .Pana sa-mi ridic geamantanul , fata disparuse!
Cu pas domol,sa nu ma impiedic,dau ocol garii si intru intr-o mica parcare. Zbarnaie un claxon si fata imi face amical cu mana, dintr-o Dacie verde. Ochelarii cu multe dioptrii, erau garantia ca nu gresesc. Pe mine ma claxona!.
Imi inghesui geamantanul in portbagajul deschis cu amabilitate,apoi ma instalez in scaunl mortului. Draguta ,ma intreaba:
- La care cabana va duc?
- In mod normal ,ti-asi raspunde ca, la care doresti dar, in situatia de fata la... hotelul militar!
-Ahaaa ,ati venit la curs...!!
- Cum de-ai ghicit asa repede? (in treacat trebuie spus ca eram in blugi si jaca- tinuta ai ,in care nu da nimeni doi bani pe tine)
-Apoi, am mai dus vreo 3-4 si tot asa de.... jmecheri!
-Sar"mana domnisoara!. Esti maritata? Poti sa-mi lasi un numar de telefon? Poate mergem sa-mi arati si mie, care-i cea mai tare cabana de pe aici!!?.
- Daaa, daca aveti nevoie de masina ma sunati aici....??
- Sigur ca da,daca oi mai apuca.... Intre timp, ne apropiem de hotel. Apare o ghereta ,din care iese amenitator un sergent. Soferul meu, nici gand sa incetineasca. Baga un claxon si cu doua degete ,bate cu autoritate umarul ei stang! Drept urmare, sergentul se opreste si primesc un salut militaresc, cum nu mai primisem pana acum(in blugi si jaca) .Se infige fata cu Dacia ei verde ,drept in usa hotelului si glasuieste :
-Am ajuns. Sper ca nu v-a deranjat faptul ca, nu v-am lasat dincolo de ghereta!!??. Ce sa mai zic? Ma achit onorabil de datorii. Fata face o intoarcere, intr-un nor de praf si imi arunca pe geam:
- Daca mai aveti nevoie de masina sa ma sunati...!!!!
Oarecum contrariat si uimit, cat de instruiti sunt si taximetristii pe aici,intru in hotel .Primesc o cheie si un numar de camera . Ajung cu greu pe la etajul 3-4 si in camera, bine instalati ,gasesc doi viitori colegi . Prima intrebare din partea lor .
-De unde esti colega? -Timisoara ,zic eu cam fara chef -Oa Timisoara,hai sa ne povestesti. -Dar voi de pe unde?-Moldova -.unul Iasi, altul Focsani.
Moldovenii ,destul de bine incalziti,gramada peste mine:
- Timisoreanule , hai ia o gura de aici si povesteste,cum fu cu revolutia ?.
- Bine,bine,eu o sa va povestesc din revolutie dar,numai daca si voi imi povestiti ,cum a fost cu Moldova ,Transnistria si alte alea..
S-au mai temperat moldovenii mei si au lasat-o mai moale cu insistentele. Acum, eu cu ce ma durea mai tare:
-Ce ziceti? Ne mananca fripti- padurarii astia?i -sau mai avem fo sansa sa ne intoarcem intregi acasa?
Liniste deplina. Fiecare se autoevalua si in final cate unul rabuvnea:
- Fratilor daca si astia sunt la fel de N.P. ca si caprarii nostrii, am dat de belea.Ne vor gasi la primavara ,odihnind in vreo rapa cu verdeata ..... Cu aceste ganduri optimiste adormim bustean.
Dis de dimineata ,ne trezim , ne facem frumosi si din balconul hotelului admiram Clabucetul. Aerul tare cu miros de rasina de brad, ne spargea plamanii. Savuram o cafea si nu puteam sa ne mai oprim din aprecieri-; e nemaipomenit,e fantastic, Toti ajungem la o concluzie:orice vom patimi-merita, numai pentru a trai o perioada in acest peisaj de basm.!!
Coboram hotarati si pe platoul unitatii ne regasim cu totii.Vreo 20,catane mature cu grade si functii onorabile-la noi acasa. Aici doar cursanti.
Osteni cu experienta,formam rapid o formatie dupa inaltime.Delegam comanda celui mai dotat cu ..grade si functii si asteptam sa vina zbirul cu savarina pe-o ureche.Eram hotarati sa impresionam,sa nu lasam loc de interpretari fata de pregatirea noastra militara. Ne aflam doar pe teritoriu strain si potential ..periculos.
Apare, domnule!! Savarina pe- o ureche,bocancii maronii cu ciorapi din bumbac, formand un guler incofundabil peste . Nu era nici-o indoiala. Era vanatorul,padurarul,zbirul care urma sa ne scoata ficatii in urmatoarele doua luni ! Seful nostru,patruns de faptul ca de el depindea soarta a o gramada de pifani, comanda cu o voce bubuitoare - Plutoooon .........si se infige cu trei pasi de defilare......
-Domnule maior ,plutonul de ofiteri (cu grade mai mari decat ale tale,il sustineam noi in gand)....
Omul nostru ,adica ,Vanatorul de munte,luat putin pe neasteptate,pare usor descumpanit--
-Haideti domnule ....ce dracu..faceti misto de mine? Seful nostru -sa-i dea inainte cu raportul....
-Domnilor colegi,gata am inteles.Asa se face pe la dvs. Aici sunt alte reguli. Suntem colegi si ca atare fara formatii ostasesti ,fara rapoarte...Suntem colegi, ce naiba?
Ne-am revenit cu greu. Am stricat formatia ,am dat mana, ne-am cunoscut si in cea mai neprotocolara forma de deplasare, ne-am indreptat spre sala de clasa.Aici probleme de organizare, specifice unui curs de profil.
De a doua zi, au inceput iesirile in teren. Nu voi insista pe ceia ce faceam. Vreau sa spun insa ca, don profesor, se straduia sa vedem tot ce-i mai frumos prin Predeal. Ma refer la frumusetile naturale. Era criza de carburant. Don. profesor, scotea masina (nu am idee cum realiza) si ne ducea pana la baza muntelui. Acolo ne astepta. Noi o luam la picior si urcam, pana acolo unde era programata sedinta de pregatire. Vedeam grija in tot ceea ce era legat de noi .Sa nu patim ceva ,sa nu ne ratacim,accidentam... Era o atmosfera de vis. Nu realizam ca suntem la un curs .Natura era de o frumusete aparte . Peste tot numai brad.Doua luni nu am vazut alt arbore. Brad si iarasi brad. Am facut si un pic de alpinism. Am inceput cu- stanca prostului - din cazarma . Cine a mai trecut pe acolo si-o va aminti cu siguranta. Am executat si trageri reale in poligon de munte. Am avut ocazia sa demonstram ca, stim si noi cate ceva
Ca de obicei, ce-i bun si frumos se termina repede. A venit si vremea despartirii. Don profesor nu ne-a lasat nici atunci. A facut rost de masina si pe grupuri ,in functie de tren ne-a condus personal pana la gara.Am ramas impresionat. I-am multumit atunci, ii multumesc si acum lui si tuturor VANATORILOR DE MUNTE DIN PREDEAL
Drum lung. Incercam sa-mi imaginez, cam ce-o sa ma astepte. Mai participasem la activitati cu vanatorii de munte,dar numai ca spectator. De fiecare data ,vazandu-i la treaba,nu am putut sa zic decat atat-astia nu-s normali !
Acum, dintr-o data, perspectiva se schimba la 180de grade si ..cateva secunde. Sub comanda acestora de-acum trebuia sa-mi perfectionez pregatirea. Sa conduc si sa duc actiuni de lupta in teren muntos!! Vai mama-ma si vedeam agatat pe o cordelina intr-o surplomba:- in sus piscul muntos, care parca sta sa-ti vina in cap,in jos... ei bine, in jos abisul.Era deja problema de optiune personala -in ce directie s-o apuci!!
Noroc cu ..trenul. Mai lua cate o curba in viteza si zgomot de roti metalice si ..ma trezeam.
Ei na !. N-o fi dracul atat de negru! Ma voi descurca!
Seara incepea sa se lase,iar soarele sa se ascunda dincolo de crestele muntilor. Trenul,obosit parca, intra greoi in gara Predeal .Cu inima indoita, taram dupa mine un geamantan si ma gandeam ,in ce directie s-o apuc. Nu reusesc sa ma dezmeticesc bine ca ,se infige in fata mea o dragutica- maruntica si cu o pereche de ochelari pe nasuc .
- Domnu vreti o...masina?
-Da ,papuso.Ai vreuna pe aici, pe aproape?
-Haideti cu mine,zice fata .Pana sa-mi ridic geamantanul , fata disparuse!
Cu pas domol,sa nu ma impiedic,dau ocol garii si intru intr-o mica parcare. Zbarnaie un claxon si fata imi face amical cu mana, dintr-o Dacie verde. Ochelarii cu multe dioptrii, erau garantia ca nu gresesc. Pe mine ma claxona!.
Imi inghesui geamantanul in portbagajul deschis cu amabilitate,apoi ma instalez in scaunl mortului. Draguta ,ma intreaba:
- La care cabana va duc?
- In mod normal ,ti-asi raspunde ca, la care doresti dar, in situatia de fata la... hotelul militar!
-Ahaaa ,ati venit la curs...!!
- Cum de-ai ghicit asa repede? (in treacat trebuie spus ca eram in blugi si jaca- tinuta ai ,in care nu da nimeni doi bani pe tine)
-Apoi, am mai dus vreo 3-4 si tot asa de.... jmecheri!
-Sar"mana domnisoara!. Esti maritata? Poti sa-mi lasi un numar de telefon? Poate mergem sa-mi arati si mie, care-i cea mai tare cabana de pe aici!!?.
- Daaa, daca aveti nevoie de masina ma sunati aici....??
- Sigur ca da,daca oi mai apuca.... Intre timp, ne apropiem de hotel. Apare o ghereta ,din care iese amenitator un sergent. Soferul meu, nici gand sa incetineasca. Baga un claxon si cu doua degete ,bate cu autoritate umarul ei stang! Drept urmare, sergentul se opreste si primesc un salut militaresc, cum nu mai primisem pana acum(in blugi si jaca) .Se infige fata cu Dacia ei verde ,drept in usa hotelului si glasuieste :
-Am ajuns. Sper ca nu v-a deranjat faptul ca, nu v-am lasat dincolo de ghereta!!??. Ce sa mai zic? Ma achit onorabil de datorii. Fata face o intoarcere, intr-un nor de praf si imi arunca pe geam:
- Daca mai aveti nevoie de masina sa ma sunati...!!!!
Oarecum contrariat si uimit, cat de instruiti sunt si taximetristii pe aici,intru in hotel .Primesc o cheie si un numar de camera . Ajung cu greu pe la etajul 3-4 si in camera, bine instalati ,gasesc doi viitori colegi . Prima intrebare din partea lor .
-De unde esti colega? -Timisoara ,zic eu cam fara chef -Oa Timisoara,hai sa ne povestesti. -Dar voi de pe unde?-Moldova -.unul Iasi, altul Focsani.
Moldovenii ,destul de bine incalziti,gramada peste mine:
- Timisoreanule , hai ia o gura de aici si povesteste,cum fu cu revolutia ?.
- Bine,bine,eu o sa va povestesc din revolutie dar,numai daca si voi imi povestiti ,cum a fost cu Moldova ,Transnistria si alte alea..
S-au mai temperat moldovenii mei si au lasat-o mai moale cu insistentele. Acum, eu cu ce ma durea mai tare:
-Ce ziceti? Ne mananca fripti- padurarii astia?i -sau mai avem fo sansa sa ne intoarcem intregi acasa?
Liniste deplina. Fiecare se autoevalua si in final cate unul rabuvnea:
- Fratilor daca si astia sunt la fel de N.P. ca si caprarii nostrii, am dat de belea.Ne vor gasi la primavara ,odihnind in vreo rapa cu verdeata ..... Cu aceste ganduri optimiste adormim bustean.
Dis de dimineata ,ne trezim , ne facem frumosi si din balconul hotelului admiram Clabucetul. Aerul tare cu miros de rasina de brad, ne spargea plamanii. Savuram o cafea si nu puteam sa ne mai oprim din aprecieri-; e nemaipomenit,e fantastic, Toti ajungem la o concluzie:orice vom patimi-merita, numai pentru a trai o perioada in acest peisaj de basm.!!
Coboram hotarati si pe platoul unitatii ne regasim cu totii.Vreo 20,catane mature cu grade si functii onorabile-la noi acasa. Aici doar cursanti.
Osteni cu experienta,formam rapid o formatie dupa inaltime.Delegam comanda celui mai dotat cu ..grade si functii si asteptam sa vina zbirul cu savarina pe-o ureche.Eram hotarati sa impresionam,sa nu lasam loc de interpretari fata de pregatirea noastra militara. Ne aflam doar pe teritoriu strain si potential ..periculos.
Apare, domnule!! Savarina pe- o ureche,bocancii maronii cu ciorapi din bumbac, formand un guler incofundabil peste . Nu era nici-o indoiala. Era vanatorul,padurarul,zbirul care urma sa ne scoata ficatii in urmatoarele doua luni ! Seful nostru,patruns de faptul ca de el depindea soarta a o gramada de pifani, comanda cu o voce bubuitoare - Plutoooon .........si se infige cu trei pasi de defilare......
-Domnule maior ,plutonul de ofiteri (cu grade mai mari decat ale tale,il sustineam noi in gand)....
Omul nostru ,adica ,Vanatorul de munte,luat putin pe neasteptate,pare usor descumpanit--
-Haideti domnule ....ce dracu..faceti misto de mine? Seful nostru -sa-i dea inainte cu raportul....
-Domnilor colegi,gata am inteles.Asa se face pe la dvs. Aici sunt alte reguli. Suntem colegi si ca atare fara formatii ostasesti ,fara rapoarte...Suntem colegi, ce naiba?
Ne-am revenit cu greu. Am stricat formatia ,am dat mana, ne-am cunoscut si in cea mai neprotocolara forma de deplasare, ne-am indreptat spre sala de clasa.Aici probleme de organizare, specifice unui curs de profil.
De a doua zi, au inceput iesirile in teren. Nu voi insista pe ceia ce faceam. Vreau sa spun insa ca, don profesor, se straduia sa vedem tot ce-i mai frumos prin Predeal. Ma refer la frumusetile naturale. Era criza de carburant. Don. profesor, scotea masina (nu am idee cum realiza) si ne ducea pana la baza muntelui. Acolo ne astepta. Noi o luam la picior si urcam, pana acolo unde era programata sedinta de pregatire. Vedeam grija in tot ceea ce era legat de noi .Sa nu patim ceva ,sa nu ne ratacim,accidentam... Era o atmosfera de vis. Nu realizam ca suntem la un curs .Natura era de o frumusete aparte . Peste tot numai brad.Doua luni nu am vazut alt arbore. Brad si iarasi brad. Am facut si un pic de alpinism. Am inceput cu- stanca prostului - din cazarma . Cine a mai trecut pe acolo si-o va aminti cu siguranta. Am executat si trageri reale in poligon de munte. Am avut ocazia sa demonstram ca, stim si noi cate ceva
Ca de obicei, ce-i bun si frumos se termina repede. A venit si vremea despartirii. Don profesor nu ne-a lasat nici atunci. A facut rost de masina si pe grupuri ,in functie de tren ne-a condus personal pana la gara.Am ramas impresionat. I-am multumit atunci, ii multumesc si acum lui si tuturor VANATORILOR DE MUNTE DIN PREDEAL
Nimiciti punctul de comanda si stat-major de pe colina X
Deci, asa cum spuneam ,in munti distantele par mai mici. Cand incepi insa sa le bati cu piciorul,ai o surpriza de proportii. Asa si noi -A! pana acolo, a treia culmea impadurita o...plimbare! Dar, ce plimbare! In primul rand ca, nimeni nu se gandise sa traga o cararuie ceva .Nici nu avea cum. Coborai prin vegetatia bogata ,dar cam incalcita si cam spinoasa pana in vale, la radacina dealului-impadurit si apoi urcaai pana in varf si ..constatai ca au trecut doua ore. O luai de la capat.
Dupa cateva miscari din acestea ,jos ,jos si apoi suuuuus,ajungem la locul de debarcare. Se cam facuse ora 15.00 . Urma sa o luam in sens invers,dupa o pauza scurta, in care nici macar respiratia nu ne-a revenit la normal . Si mai urma, sa atacam ,prin surprindere si impetuos ,,inamicul"postat pe o colina. Atacul se desfasura sub ochii ajutati de niste binocluri imense,al onor invitatilor nostrii. Ca sa nu fie nici un dubiu ,conducatorul exercitiului ne-a trecut pe fiecare pe la aparatele de vedere si ne-a zis:
Rusii, va vor vedea si seria de la arma.Atentie cum va miscati,balet sa faceti nu alta si sa si zimbiti" frumos, cand luati colina in piept.!
Deci, am luat-o in sens invers si pana sa ajungem la locul de atac, soarele trecuse de piscul unui munte mai micut si se cam reducea serios vizibilitatea . Cu alte cuvinte, se lasa seara.
Noi, vai de capul nostru!. Ce sa mai faci balet,ce sa mai strigi URAAAAA, ca toate jivinile muntelui sa se ascunda .Noi, abia ne mai tineam pe picioare,hainele zdrentuite, fetele si miinile zgaraiate si pline de sange.!
Puteam sa le prezentam cu succes rusilor ,cam cum aratau nemntii, dupa o iarna petrcuta in Stalingrad.. Chestiunea era,ca nu asta voiam.Se mai punea si problema timpului. Nu puteai sa-i tii pe invitati cu ochii in soare si sa-ti dai cu presupusul:-apar sau nu apar luptatorii.? Ceva, trebuia schimbat . Obligatoriu si fara nici-o discutie.
Si s-a schimbat, bineinteles Nu va voi spune ce -e chestie de strategie!
A venit si vremea evolutiei la scena deschisa. Emotii cat cuprinde. Ne echipam cu tinuta noua ,de campanie . Totul verificat ,lustruit, aranjat.
Dupa o perioada de introducere in atmosfera situatiei tactice, punctata cu bubuituri si efecte pirotehnice, ne facem aparitia, in formatie compacta.-De aici ,eram in totalitate, sub privirea atenta a asistentei.
Ne infiltram prin locul stabilit,ne desfasuram frumos in dispozitiv premergator si atacam,, inamicul". total surprins si derutat ,printr-o dubla invaluire si un atac frontal. Efectele pirotehnice, erau de inalta clasa., imitind sustinera atacului si de catre artilerie. Noi, trebuia sa dam gata, pe o distanta de, nici doua sute de m ,patru incarcatoare de pistol mitraliera. Strigatele de Uraaa ,sunt apocaliptice si trecem peste inamicul facut praf.!
Urmeaza apoi, prezentara noastra asistentei. In prealabil, prin statiile radio ni s-au transmis felicitarile si faptul ca am fost ..mortali.
Generalii rusi ne felicita, dau mana cu fiecare in parte, ne intreaba diverse si se fac glume.Seful delegatiei ruse ,ne spune ca suntem tari si ca avem un loc de instructie pe care si ei l-ar dori ,dar nu-l au. Presupun ca a spus-o din politete. Il intreaba pe comandantul nostru,==Generalul TAICHE MITROESCU:==
Dupa un asemenea efort,am mai fi in stare sa mergem la ...fete?? Si noi in cor _OH HO
HO-DA!!
Mitroiescu se plange,chipurile rusilor:
_Auzi domnule?- ce am patit cu banditii astia! Ii duc in mars patruzeci de km, pana in scoala.Ii las sa se odihneasca. Ei, ce crezi domnule? dupa 30 de minute pe terenul de fotbal(STRICT AUTENTIC)
Dupa cateva miscari din acestea ,jos ,jos si apoi suuuuus,ajungem la locul de debarcare. Se cam facuse ora 15.00 . Urma sa o luam in sens invers,dupa o pauza scurta, in care nici macar respiratia nu ne-a revenit la normal . Si mai urma, sa atacam ,prin surprindere si impetuos ,,inamicul"postat pe o colina. Atacul se desfasura sub ochii ajutati de niste binocluri imense,al onor invitatilor nostrii. Ca sa nu fie nici un dubiu ,conducatorul exercitiului ne-a trecut pe fiecare pe la aparatele de vedere si ne-a zis:
Rusii, va vor vedea si seria de la arma.Atentie cum va miscati,balet sa faceti nu alta si sa si zimbiti" frumos, cand luati colina in piept.!
Deci, am luat-o in sens invers si pana sa ajungem la locul de atac, soarele trecuse de piscul unui munte mai micut si se cam reducea serios vizibilitatea . Cu alte cuvinte, se lasa seara.
Noi, vai de capul nostru!. Ce sa mai faci balet,ce sa mai strigi URAAAAA, ca toate jivinile muntelui sa se ascunda .Noi, abia ne mai tineam pe picioare,hainele zdrentuite, fetele si miinile zgaraiate si pline de sange.!
Puteam sa le prezentam cu succes rusilor ,cam cum aratau nemntii, dupa o iarna petrcuta in Stalingrad.. Chestiunea era,ca nu asta voiam.Se mai punea si problema timpului. Nu puteai sa-i tii pe invitati cu ochii in soare si sa-ti dai cu presupusul:-apar sau nu apar luptatorii.? Ceva, trebuia schimbat . Obligatoriu si fara nici-o discutie.
Si s-a schimbat, bineinteles Nu va voi spune ce -e chestie de strategie!
A venit si vremea evolutiei la scena deschisa. Emotii cat cuprinde. Ne echipam cu tinuta noua ,de campanie . Totul verificat ,lustruit, aranjat.
Dupa o perioada de introducere in atmosfera situatiei tactice, punctata cu bubuituri si efecte pirotehnice, ne facem aparitia, in formatie compacta.-De aici ,eram in totalitate, sub privirea atenta a asistentei.
Ne infiltram prin locul stabilit,ne desfasuram frumos in dispozitiv premergator si atacam,, inamicul". total surprins si derutat ,printr-o dubla invaluire si un atac frontal. Efectele pirotehnice, erau de inalta clasa., imitind sustinera atacului si de catre artilerie. Noi, trebuia sa dam gata, pe o distanta de, nici doua sute de m ,patru incarcatoare de pistol mitraliera. Strigatele de Uraaa ,sunt apocaliptice si trecem peste inamicul facut praf.!
Urmeaza apoi, prezentara noastra asistentei. In prealabil, prin statiile radio ni s-au transmis felicitarile si faptul ca am fost ..mortali.
Generalii rusi ne felicita, dau mana cu fiecare in parte, ne intreaba diverse si se fac glume.Seful delegatiei ruse ,ne spune ca suntem tari si ca avem un loc de instructie pe care si ei l-ar dori ,dar nu-l au. Presupun ca a spus-o din politete. Il intreaba pe comandantul nostru,==Generalul TAICHE MITROESCU:==
Dupa un asemenea efort,am mai fi in stare sa mergem la ...fete?? Si noi in cor _OH HO
HO-DA!!
Mitroiescu se plange,chipurile rusilor:
_Auzi domnule?- ce am patit cu banditii astia! Ii duc in mars patruzeci de km, pana in scoala.Ii las sa se odihneasca. Ei, ce crezi domnule? dupa 30 de minute pe terenul de fotbal(STRICT AUTENTIC)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)