Nimiciti punctul de comanda si stat-major de pe colina X

  Deci, asa cum spuneam ,in munti distantele par mai mici. Cand incepi insa  sa le bati cu piciorul,ai o surpriza de proportii. Asa si noi -A! pana acolo, a treia culmea impadurita o...plimbare!                                                                     Dar, ce plimbare!   In primul rand ca, nimeni nu se gandise sa traga o cararuie ceva .Nici nu avea cum. Coborai prin vegetatia bogata ,dar cam incalcita si cam spinoasa pana in vale, la radacina dealului-impadurit si apoi urcaai pana in varf  si ..constatai ca au trecut doua ore. O luai de la capat.
           Dupa cateva miscari din acestea ,jos ,jos si apoi suuuuus,ajungem  la locul de debarcare. Se cam facuse ora 15.00 . Urma sa o luam in sens invers,dupa o pauza scurta, in care nici macar respiratia nu ne-a revenit la normal . Si mai urma, sa atacam ,prin surprindere si impetuos ,,inamicul"postat pe o colina. Atacul se desfasura sub ochii ajutati de niste binocluri imense,al onor invitatilor nostrii. Ca sa nu fie nici un dubiu ,conducatorul exercitiului ne-a trecut pe fiecare pe la aparatele de vedere si ne-a zis:
           Rusii, va vor vedea si seria de la arma.Atentie cum va miscati,balet sa faceti nu alta si sa si zimbiti" frumos, cand luati colina in piept.!
            Deci, am luat-o in sens invers si pana sa ajungem la locul de atac, soarele trecuse de piscul unui munte mai micut si se cam reducea serios vizibilitatea . Cu alte cuvinte, se lasa seara.
           Noi, vai de capul nostru!. Ce sa mai faci balet,ce sa mai strigi URAAAAA, ca toate jivinile muntelui sa se ascunda .Noi, abia ne mai tineam pe picioare,hainele zdrentuite, fetele si miinile zgaraiate si pline de sange.!
            Puteam sa le prezentam cu succes rusilor ,cam cum aratau nemntii, dupa o iarna petrcuta in Stalingrad.. Chestiunea era,ca nu asta voiam.Se mai punea si problema timpului. Nu puteai sa-i tii pe invitati cu ochii in soare si sa-ti dai cu presupusul:-apar sau nu apar luptatorii.? Ceva, trebuia schimbat .  Obligatoriu si fara nici-o discutie.
             Si s-a schimbat, bineinteles Nu va voi spune ce -e chestie de strategie!
              A venit si vremea evolutiei la scena deschisa. Emotii cat cuprinde. Ne echipam cu tinuta noua ,de campanie  . Totul verificat ,lustruit, aranjat.
             Dupa o perioada de introducere in atmosfera situatiei tactice,  punctata cu bubuituri si efecte pirotehnice, ne facem aparitia, in formatie compacta.-De aici ,eram in totalitate, sub privirea atenta a asistentei.
  Ne infiltram prin locul stabilit,ne desfasuram frumos in dispozitiv premergator si atacam,, inamicul". total surprins si derutat ,printr-o dubla invaluire si un atac frontal. Efectele pirotehnice, erau de inalta clasa., imitind sustinera atacului si de catre artilerie. Noi, trebuia sa dam gata, pe o distanta de, nici  doua sute de m ,patru incarcatoare de pistol mitraliera. Strigatele de Uraaa ,sunt apocaliptice si  trecem peste inamicul facut praf.!
              Urmeaza apoi, prezentara noastra asistentei. In prealabil, prin statiile radio ni s-au transmis felicitarile si faptul ca am fost ..mortali.
               Generalii rusi ne felicita, dau mana cu fiecare in parte, ne intreaba diverse si se fac glume.Seful delegatiei ruse ,ne spune ca suntem tari si ca avem un loc de instructie pe care si ei  l-ar dori ,dar  nu-l au. Presupun ca a spus-o din politete. Il intreaba pe comandantul nostru,==Generalul TAICHE MITROESCU:==
                Dupa un asemenea efort,am mai fi in stare sa mergem la ...fete?? Si noi in cor _OH HO
 HO-DA!!
                Mitroiescu se plange,chipurile rusilor:
       _Auzi domnule?- ce am patit cu banditii astia! Ii duc in mars patruzeci de km, pana in scoala.Ii las sa se odihneasca. Ei, ce crezi domnule? dupa 30 de minute pe terenul de fotbal(STRICT AUTENTIC)