Atunci l-am inteles pe Creanga

Undeva prin Oltenia,un satuc pierdut printre dealurile impadurite . Itindu-se  de printre stanci, serpuia repejor, un fir de apa cristalina.Eu ,cu capul si sufletul plin de aventurile capitanului Roman, a lui Haralamb Zinca,hotarasc sa devin ofiter.Singurel  prin gara din Drobeta,nimeresc trenul si iata-ma ajuns,dupa ce am dat prima proba de aptitudini sportive,urcand vestitele trepte din gara Breaza-la portile Colegiului Militar ,,D.Cantemir".O alee luunga, marginita de plopi inalti si frumosi, care ,parca ajungeau in cer.!Nici nu ma gandeam, la cat de mult ii voi blestema in urmatorii 4 ani.Toamna devreme, frunzele incepeau sa pice, acoperind aleea.Iin fiecare dimineata,noi, proaspetii boboci ai Colegiului , incepeam batalia fara nici-o sansa de izbanda ,in a strange acel covor de frunze ruginii.La capatul aleii ce parca nu se mai termina,o cladire maiestoasa  imbracata in iedera.Era frumoasa,era impunatoare si ma simteam mic,mic cad treceam pe langa..Nci nu stiu cum au trecut toate:vizite medicale,teste psihologice,probe sportive ,examene la materiile de baza ,admis ,reusit si..burta pe carte. .........Continua cu -Va ordon mancati cartea