Vasile BorsPLANETA PĂMÂNT ȘI CURIOZITĂȚILE EI🌏. · INFORMAȚIE de CULTURĂ GENERALĂ PENTRU TOTI UNGURII CARE STRIGĂ CĂ ARDEALUL E AL LOR, DAR NU-ȘI CUNOSC ISTORIA !!! Stiţi cum o chema pe mama lui Matei Corvin? (rege al Ungariei timp de 32 de ani - 1458-1490 - FIUL lui Iancu de Hunedoara) : ELISABETA SĂLĂJAN !!! DRAGI CONCETĂȚENI MAGHIARI PÂNĂ DE CURÂND NU ȘTIAM PROVENIENȚA DENUMIRII ''UNGARIA''. AȘA CĂ VĂ AJUTĂM ȘI PE VOI SĂ VĂ ÎMBOGĂȚIȚI CUNOȘTINȚELE ÎN MATERIE DE ISTORIE ! ! ! Foarte adevărat, cu un amendament: ultimul rege din dinastia arpadiană, a decedat la 300 ani după regele Ștefan (la 1300). Din 1300, până în 1527, au fost numai regi străini, ce nu aveau nici o legătură cu ''ungurii'' minoritari în Panonia. Numele de "Ungaria" derivă din turcă și înseamnă ''10 săgeți'', adică numărul triburilor turcice venite în Panonia: 1. 3 triburi de turci Cabari (proveniti din Khazari- popoare turcice care au adoptat iudaismul), 2. 6 triburi de populații turcice, care au format baza ungurilor (dintre care cel mai puternic era tribul maghiarilor) și 3. un trib de Bașchiri, de la care derivă și cuvântul ''Bozgor'' (bașchir, boșchir, boscor) din care s-a format în română verbul "a boscorodi - a vorbi neînțeles". Ungaria Mare nu a existat! Să afle și TOKES!!! Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire! Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise. Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură. Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români! Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie. Unde este jertfa ungurească la 1867?! Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece? Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur! Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană. Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania. Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe! De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună! Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică. Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator! Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi! S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros. Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc! Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?. Să mi se ierte simplicitatea, approape penibilă, a demersului pe care îl propun! Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie! Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte! Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor. Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai. Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş! Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!. Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit! Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora! Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români! Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?! Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria! Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor! Care e logica acestor resentimente? Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?! Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani? Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria! Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867! Nici mai mult, nici mai puţin! Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!. Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi! Nu ştiau încotro s-o apuce! Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa! Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!. Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ? Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român. Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică! Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării! Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum. Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm! Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt! Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar! E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei! Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară! Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă! Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL! Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri! Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr! Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului. Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă! Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război. Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus..... Dați și altor români să ia la cunoștință!..... Petre Padina 1z · Distribuit pentru: Public

Ipoteza care aruncă în aer tot ce se știa despre detonarea barajului Nova Kahovka Autor: Lucian Negrea, Reporter Publicat: 08/06/2023 12:05 baraj ucraina Statul Major al Forţelor Armate ale Ucrainei susţine că invadatorii ruși nu erau pregătiţi pentru consecințele distrugerii hidrocentralei din Nova Kahovka. Din acest motiv, rușii ar fi pierdut soldați, echipamente și provizii militare, informează Rador. Informația lansată de ucraineni naște două ipoteze: 1. Fie în armata Rusiei nu știe stânga ce face dreapta, iar operațiunea a fost atât de secretă încât conducătorii anumitor Divizii nu o cunoșteau. 2. Fie aruncă în aer ipoteza vehiculată de ucraineni și serviciile secrete din Occident, informație conform căreia rușii au detonat barajul. Este greu de crezut că rușii nu-și anunțau în prealabil soldații și nu eliberau terenul de echipament militar. Despre acest baraj se discută de aproape un an de zile și se spunea că în cazul în care va fi detonat, atunci apele care se vor revărsa vor face prăpăd în calea lor. Explicația Statului Major al Ucrainei "Invadatorii nu erau pregătiți pentru consecințele aruncării în aer a barajului Hidrocentralei Kahovka, au suferit pierderi umane, au pierdut arme și echipamente militare. Sunt răniți, morți și dispăruți, în special, în unitățile Diviziei 7 Asalt Aeropurtat și în Corpul 22 de Armată al Forțelor Armate ale Federaţiei Ruse" - se arată în mesaj. Potrivit Statului Major, aceste unități au pierdut mai multe depozite de muniții și provizii, maşini și vehicule blindate, precum și alte echipamente militare. "Pe 6 iunie, a avut loc o evacuare în masă a populației civile din orașul Kahovka, în cadrul căreia oamenii și-au folosit propriile vehicule. Invadatorii ruși au utilizat şi ei căile de evacuare a populaţie civile. Astfel, invadatorii i-au folosit pe localnici pe post de scut uman" - mai menţionează armata ucraineană. Barajul a fost detonat în noaptea de 5 spre 6 iunie Amintim că, în noaptea de 5 spre 6 iunie 2023, invadatorii rușii ar fi aruncat în aer Centrala Hidroelectrică Kahovka, din regiunea sud-ucraineană Herson. În zona inundabilă se află aproximativ 80 de așezări. Hidrocentrala, situată în localitatea Nova Kahovka, a fost complet distrusă. Potrivit autorităţilor ucrainene, distrugerea centralei de către ruşi s-a făcut de la distanță și a fost pregătită în prealabil. Serviciile secrete ucrainene au dovezi că rușii au aruncat în aer de la distanță barajul Hidrocentralei Kahovka. Ministerul Apărării de la Kiev a remarcat că invadatorii ruși au trecut de două ori pe lângă centrala hidroelectrică înainte de a o arunca în aer. Rusia, așa cum era de așteptat, a negat acuzațiile, acuzând Ucraina de "sabotaj deliberat". Potrivit NBC News, Statele Unite, de asemenea, deţin informații care confirmă că Rusia a aruncat în aer centrala.

Descoperire fără explicații: au fost găsite piese metalice ce datează de acum 400 de milioane de ani Autor: Daniel Mihai Dragomir Publicat: 04/06/2023 02:01 Actualizat: 04/06/2023 03:22 Sursa foto: wikimedia.org piese metalice O descoperire senzațională a fost făcută de arheologii de la Universitatea din Sankt Petersburg în timpul explorării unui sit străvechi din Kamchatka. Ei au găsit o fosilă ciudată constând într-un angrenaj format din piese metalice, ce ar data de acum 400 de milioane de ani. Autenticitatea descoperirii a fost certificată și, potrivit arheologului Yuri Golubev, descoperirea i-a surprins pe oamenii de știință prin natura sa cel puțin neobișnuită, capabilă să rescrie istoria sau preistoria omenirii. Nu este pentru prima dată când se găsește un artefact antic în acea regiune, dar surprinzător de bine conservat, acest artefact specific este încrustat în stâncă, ceea ce este de înțeles, deoarece în peninsulă se află numeroși vulcani, scrie gadgetreport.ro. Relicva era compusă din piese metalice care par să formeze un mecanism, un set de angrenaje care poate proveni de la un fel de ceas sau de la un computer. Ceea ce este uimitor este că locul în care au fost localizate piesele este datat cu 400 de milioane de ani în urmă. ,,Am primit un telefon de la primarul din Tigil. Acesta ne-a spus că niște oameni se plimbau pe jos la fața locului și au găsit aceste rămășițe în stâncă”, a declarat arheologul Yury Golubev. ,,Am mers la locul indicat și, inițial, nu am înțeles ce am văzut. Erau o serie de angrenaje dințate care păreau a fi părți ale unei mașini. Erau în stare perfectă, ca și cum ar fi fost înghețate într-un timp scurt. Era necesar să se controleze zona, pentru că în curând curioșii au început să apară în număr mare. Alți oameni de știință americani și geologi au definit piesa ca fiind un artefact incredibil și misterios.”, a mai spus acesta. content-image O navă spațială de acum 400 milioane de ani? Nimănui nu-i venea să creadă că acum 400 de milioane de ani ar fi fost posibil să existe o mașină. La acea vreme, formele de viață erau încă foarte simple. Dinozaurii au apărut abia 250 de milioane de ani mai târziu. Potrivit cercetătorilor, descoperirea sugerează în mod clar existența unor ființe inteligente capabile de o astfel de tehnologie. Posibilitățile indică o civilizație necunoscută care s-ar fi dezvoltat înaintea oamenilor și ar fi locuit această planetă. Nu este exclus să fie vorba de niște ,,turiști spațiali” care explorau Pământul, iar nava lor a fost avariată, poate în urma unui accident, și a fost abandonată pe loc. De asemenea, s-a constatat că piesele au ajuns în stare de fosilizare într-o perioadă geologic scurtă de timp. Posibil ca „nava spațială” să fi căzut în ceea ce a fost cândva o mlaștină. În ciuda descoperirii, oamenii de știință preferă să fie prudenți și să considere că dovezile nu sunt încă definitive. A existat o civilizație dispărută? Cercetătorii de la Institutul de Paleontologie și Paleoantropologie a Vertebratelor (IVPP) din Beijing au făcut o descoperire care vine să reseteze toate teoriile legate de apariția oamenilor. Pe internet, teoria face furori, alimentând supozițiile că, acum cîteva milioane de ani, pe Pământ ar fi existat o civilizație dispărută în urma unui eveniment apocaliptic. Teoria lansată de chinezi pleacă de la o descoperire despre…pești. Cercetătorii au descoperit o serie de fosile de pești care datează de acum 436 până la 439 de milioane de ani, din perioada numită perioada Siluriană. Fosilele descoperite în provinciile Guizhou și Chongqing din China conțin cei mai vechi dinți găsiți vreodată și i-au ajutat pe oamenii de știință să înțeleagă modul în care s-au format maxilarele și membrele noastre cu milioane de ani în urmă. Ca urmare a acestei descoperiri uluitoare, este posibil ca primii strămoși ai oamenilor să fi existat cu aproximativ 10 milioane de ani înainte de ceea ce se credea inițial. „Noile fosile schimbă totul”, a declarat Zhu Min, liderul echipei care a făcut descoperirea. „Acum știm cât de mari sunt, cum arată și cum au evoluat în timp”. Ce s-a întâmplat în Silurian? Potrivit cercetătorilor, spre sfârșitul Silurianului au început să apară peștii cu fălci, ceea ce le-a permis să fie vânători mai buni și, prin urmare, să transmită gene mai bune. Acesta a fost un pas uriaș în evenimentele evolutive care vor duce în cele din urmă la dezvoltarea omenirii. Aceasta nu este singura descoperire recentă care indică existența unor ființe impresionante cu mult înainte ca oamenii, așa cum îi știm noi, să fi cutreierat Pământul. În Orientul Mijlociu a fost găsit un colț de elefant preistoric uriaș, cu o lungime de 2,5 metri și o vechime estimată la aproximativ 500.000 de ani. Se crede că această descoperire ar putea proveni de la un animal de două ori mai mare decât elefanții africani cu care suntem obișnuiți astăzi. Colțul a fost găsit de biologul Eitan Mor, care a fost în vizită în regiune pentru a cerceta elefanți străvechi. Acesta a declarat: „Spre surprinderea mea, am observat ceva ce părea a fi un os de animal mare care ieșea din pământ. Când m-am uitat mai atent, mi-am dat seama că era „ceva real”, așa că m-am grăbit să raportez acest lucru, spune gadgetreport.ro.

Advertisement Cea mai mare tragedie maritimă din istorie, departe de a fi Titanic. Românul responsabil de moartea a 9.000 de suflete Cea mai mare tragedie maritimă din istorie, departe de a fi Titanic. Românul responsabil de moartea a 9.000 de suflete Cu toții știm deja de Titanic și de tragedia care a marcat, pentru totdeauna, umanitatea, dar și lumea filmului. Pe Titanic au murit, în anul 1912, 1.500 de oameni, însă aceasta nu este, nici pe departe, cea mai mare catastrofă maritimă a tuturor timpurilor. În data de 15 aprilie 1912, Titanicul se îndrepta spre New York, în prima și ultima sa călătorie, fiind considerat, în mod eronat, „indistructibil” și „nescufundabil”. 2224 de pasageri au urcat pe navă, iar 1514 dintre ei au pierit. Totuși, puțini sunt cei care știu că aceasta nu a fost cea mai mare tragedie din nișa sa. În data de 30 ianuarie 1945 povestea Titanicului avea să se repete, de data aceasta căpătând proporții mult mai mari. cea-mai-mare-tragedie-maritima Nava Wilhelm Gustloff Tragedia Wilhelm Gustloff: povestea serii fatidice în care au murit mai bine de 9.000 de oameni La începutul lui 1945, nava Wilhelm Gustloff se scufunda în Marea Baltică, după un atac al unui submarin sovietic, în timp ce transporta circa 10.000 de pasageri. În mod absolut bizar, această tragedie avea să fie legată de numele unui român și îți vom relata imediat în ce fel. Nava cu pricina, numită Wilhelm Gustloff, a fost construită în șantierul Blohm & Voss, având o înălțime de 208,5 metri lungime, 23,59 metri lățime și dispunând de o capacitate de 25.484 de tone. Încă de la construirea ei, ar fi trebuit să fie un vas de croazieră și nimic mai mult, având un maxim acceptat de 1.400 de pasageri. Totuși, dată fiind situația, marina germană i-a schimbat rapid utilitatea, transformând-o în nava spital, în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cum războiul se apropia de sfârșit și era evident că trupele naziste începeau să piardă din ce în ce mai mult teren, vasul a fost folosit pentru a evacua trupele germane, dar și civilii din Prusia de Est, din calea armatei sovietice. Evident, a devenit rapid o țintă a militară. În disperare de cauză, mii de refugiați s-au înghesuit pe Gustloff, vasul părăsind portul Gdynia, din Polonia, în data de 30 ianuarie 1945, cu mai bine de 10.000 de oameni la bord, majoritatea bătrâni, copii și femei. În jurul orei nouă seara, un submarin sovietic lansa trei torpile, la comanda românului Alexandru Marinescu, cunoscut și ca Aleksandr Marinesko. În acea seară fatidică, membrii echipajului și-au găsit sfârșitul uciși pe loc sau prinși sub punte, în timp ce vasul s-a scufundat în apele înghețate ale Mării Baltice. Totul s-a întâmplat extrem de repede, fiind nevoie de o singură oră pentru ca nava să ajungă pe fundul mării. La bord se aflau aproximativ 10.000 de pasageri, însă, din păcate, numai 1.200 au putut fi salvați, ducând la 9.000 de decese. cea-mai-mare-tragedie-maritima Nava Wilhelm Gustloff Cine a fost, de fapt, Alexandru Marinescu, cel „care i-a condamnat pe toți la moarte” Conform a ceea ce ne poate spune istoria, se pare că atacul împotriva navei Wilhelm Gustloff s-a întâmplat la comanda lui Alexandru Marinescu, la vremea respectivă căpitan al submarinului sovietic S-13. Aleksandr Marinesko, pe numele său neromanizat, s-a născut la 15 ianuarie 1913, la Odesa, în familia fostului marinar militar român Ion Marinescu, care s-a stabilit în Ucraina în anul 1893. După ce a absolvit șase clase, a devenit ucenic la marină. Fiindcă primise note bune, a fost imediat înregimentat la o școală maritimă pentru copii. Important de știut este că a urmat cursurile Colegiului marin din Odesa, absolvind această instituție de învățământ în anul 1933. Evident, a urcat rapid în grad, întrucât tânărul a dovedit un talent deosebit în meseria sa, fiind, de asemenea, ambițios peste măsură. De îndată ce a absolvit, a fost însărcinat să servească la bordul mai multor nave din Marea Neagră, fiind marinar. În anul 1940 este avansat la gradul de căpitan-locotenent, iar în 1944, cu un an înainte de tragedie, ataca cu succces vasul german Siegfried și era decorat cu Ordinul Steagul Roșu.

Cretu S. Ionel · Gheba, omul care a scos la tablă o ţară întreagă; știți, nu? A fost ofițer în toată regula, general de armată și profesor de matematică român. Omul care a scos la tabla țara întreagă, profesorul Grigore Gheba a murit la 6 septembrie 2004 (la 92 de ani). El a scos o noua culegere de matematică si la 91 de ani intitulata, “Teme fundamentale în studiul matematicii - Clasele IV-X”. (A fost cel mai cunoscut autor de culegeri de matematică din România.) Aceasta noua lucrare e prima lui culegerea de probleme pe care nu a mai apucat sa o testeze pe elevi, are pe copertă “figura Gheba”, model geometric ce a limpezit ani de-a rândul mințile elevilor. Într-o dimineață nehotarâtă de primăvară din anul al 91-lea al existenței sale, Grigore Gheba a făcut roată cu gândul peste intâmplările ce-i umpleau ființa: anii de școală, anii de război și de lagăr, două neveste, copiii, o iubire care l-a readus din morți, altele mai mici ce doar i-au reamintit că e în viață. Și culegerile de matematica, 34 la număr, tipărite în peste șase milioane de exemplare. Rândurile de mai jos încearcă să recompună povestea profesorului Gheba. Omul care a scos la tablă țara întreagă.Anii de școalăM-am intilnit cu profesorul - și generalul în retragere - Grigore Gheba în sufrageria casei sale, din cartierul bucureștean Drumul Taberei, și am împărțit pentru citeva ore aceeași masă acoperită cu sticla spartă la unul dintre colțuri. Ne despărțea un mănunchi de poze. Războiul, matematica, femeile iubite. O viață. “M-am născut într-un sat de munte din județul Vrancea, se cheamă Poienița - Dumitrești, ca unul dintre cei șapte copii ani unei familii sărace. Mama mea, Maria, punea gaz în lampă doar sâmbata și duminica, în restul saptamânii culegeam surcele ca să țin focul treaz în sobă și să pot face socoteli cu condeiul pe tăblița din piatra moale. Lucram dintr-o carte, “1001 de probleme de matematica” se numea, primită de la un unchi, inspector de matematica”, povestește profesorul Gheba. Băiatul nu împlinise încă 12 ani cînd știa pe dinafară cartea de probleme, stirnind uimirea unchiului. La imboldul acestuia, într-o dimineața, Maria Gheba aruncă într-o traistă patru oua fierte lîngă un pumn de mămăligă și, cu Grigore de mînă, o lua peste dealuri, cale de 30 de kilometri pe jos, să-și dea feciorul la liceul din Rimnicu-Sărat. Ajunseră înainte de căderea soarelui, plini de praf și flămînzi. Femeia începu să plângă fără să poată spune de ce. Îi agăță copilului traista pe umăr, făcu o cruce mare cu dreapta și-l împinse pe poarta școlii. Puiul de țăran intra într-un hohot de rîs. Uniformele apretate din bănci se hlizeau de opincile lui. Se opriră doar cînd directorul Gherda își slobozi glasul către nou-venit: “Ce știi tu din matematici, băiete !?”. “Stiu tot din cartea asta!”, îndrăzni Grigore, scoțînd din traistă cărțulia de la uncheș. Peste clasă se lăsă o tăcere curioasă. “Ia scrie-mi tu pe tabla trei milionimi!”. Nou venitul apucă creta și scrijeli cu zgomot ascuțit...0,000.003. Gherda zimbi, apăsă un buton și-n citeva clipe pe ușa se iți capul contabilului scolii. “Îl iei pe țărănoiul ăsta, îl îmbraci la magazinul “Mireasa” și-l pui la internat, o să fie elevul școlii mele”. Lui Grigore i-au trebuit trei saptamini să învete să meargă în ghetele galbene cu toc de patru centimetri pe care le primise de la școală.Prizonier la cotul Donului Tînărul Gheba urmă apoi Școala de ofițeri în rezervă de la Bacău și obținu gradul de sublocotenent. Își amintește că a rămas concentrat permanent la Rimnicu-Sărat “pentru că nevestei colonelului Anastasescu, comandantul regimentului, îi placea cum dansam”. Știa ea, coloneasa, ceva, de vreme ce, tocmai în timpul unui bal, sublocotenentul a cucerit inima unei frumoase învățătoare, Lilica Popescu, care, în 1936, avea să-i devină soție. Războiul îl purta pe sublocotenentul de artilerie Grigore Gheba în Transnistria, să lupte împotriva rușilor. Pe 3 noiembrie 1942 căzu prizonier la Cotul Donului. “În vagonul meu aveam nouă morți și, în mijloc, o grămadă mare de excremente. Într-un alt vagon, cei ramași în viață tăiaseră fesele morților și le mincasera. După ce am trecut prin trei lagăre, dintr-un bărbat voinic, la 26 de ani, ajunsesem să cintaresc 39 de kilograme. Atunci a apărut îngerul vieții mele.”Marusia, îngerul cu ochi albaștri. Era medicul lagărului, avea gradul de căpitan, era blondă cu ochi albaștri. O chema Marusia Anka. “S-a așezat lîngă patul meu, plîngeam, convins că mai am citeva ore de trăit. M-a întrebat de ce plîng, i-am răspuns că nu voi mai vedea niciodată țara. M-a mutat într-o altă cameră și s-a îngrozit de oasele mele cînd m-a dezbrăcat să mă consulte. A revenit cu niste lapte și oua. Nu mai văzusem de doi ani așa ceva. Mai tîrziu am aflat că erau din rația ei...” Așa începu între cei doi o poveste de dragoste care continua tot războiul. La îndemnul Marusiei, Grigore Gheba s-a înscris în Divizia Tudor Vladimirescu și a luptat împotrivă nemților. A fost de două ori rănit și decorat de opt ori. În ciuda acestei evoluții, a avut relații tensionate cu citiva conducători sovietici, accentuate imediat după război, cînd, ca prefect, pentru scurt timp, al județului Rimnicu-Sărat, a fost acuzat de antisovietism. “Am părăsit toate structurile și m-am înscris la Facultatea de Matematică din București. Nu mi s-a permis să acced la catedre înalte pentru că am refuzat să mă înscriu în partid.” În 1955 prima lui soție a murit, iar Gheba s-a recăsătorit doi ani mai tîrziu cu Lucreția, care i-a stat alături pana a murit. Dintre culegerile care l-au făcut faimos, prima a scris-o în 1958. Erau vremuri tulburi, cînd invatamintul românesc suferea de lipsă profesorilor calificați de matematică. “Foarte mulți învățători predau matematicădupă manuale pe care nici ei nu le prea înțelegeau. Fiind cooptat într-o brigadă de inspecție în școli, am constatat că profesorii necalificați făceau erori grosolane în rezolvarea unor probleme din manualul de matematică. La o astfel de vizită, făcută chiar în comuna mea natală, profesorii m-au rugat să le rezolv problemele din manual și să le trimit prin poștă. Am lucrat două luni împreună cu soția, le-am multiplicat în 50 de exemplare și le-am expediat Inspectoratului-Școlar din Rimnicu-Sărat. Am primit apoi cereri din toată țara. Atunci am scos prima culegere în 350.000 de exemplare. S-au epuizat în citeva zile”. Nici una dintre culegerile care au urmat nu dădea greș pentru că profesorul proba toate exercițiile cu elevii pe care îi avea acasă, la meditații. “Țin minte că, odată, la un concurs de matematică, din 18 cistigatori, 16 erau pregătiți de mine. Aveam doua serii pe zi, a cite 3-4 copii, nu acceptam mai mulți într-o serie pentru că nu era eficient. Mă suna și acum din America să-mi mulțumească foștii elevi.”Culegerile, vindute în șase milioane de exemplare ! Gheba nu s-a sfiit niciodată să critice concepția manualelor școlare, fapt care i-a atras antipatia autorilor, dar și simpatia profesoriloor din țara. El a avut marea inteligența pedagogică să împartă probleme pe genuri de soluții, “a ipotezelor, a restului din rest, a comparației”, lucru care avea darul să facă algebra, dar mai ales geometria, punctul forte al lui Gheba, mult mai ușor de înțeles. În 1975, cînd faima lui era la apogeu, Suzana Gidea a încercat să-i interzică să mai publice. Dar la intervenția altor capi ai regimului, a lui Gogu Rădulescu, în special, profesorul și-a putut continua munca. A publicat 34 de culegeri într-un tiraj total de peste șase milioane de exemplare. Cot la cot cu Gheba au lucrat Lucreția Gheba, ultima sotie, și Carmina Gheba Dragomir, fiica adoptivă a cuplului.

GRE..GRE..GRE....GREVAA ------------------------------------------- ----------------------------------------------------------------------------

Șoferi din RomâniaȘtiri https://soferidinromania.ro/wp-content/uploads/2021/01/diesel-cummins-800x500.jpg Motorul diesel se reinventează: fără supape, electrificat și cu 1.000 CP ianuarie 1, 2021 Admin Uncategorized Chiar dacă scandalul Dieselgate a pus în mișcare un adevărat tăvălug care riscă să șteargă de pe fața pământului motoarele cu combustie internă, există și optimiști care dezvoltă noi generații de motoare. Motorul diesel se reinventează, cel puțin în versiunea dezvoltată de Cummins: fără supape, electrificat și cu 1.000 CP. Noul motor diesel este dezvoltat de Cummins în parteneriat cu Achates Power și, cel puțin deocamdată, este destinat aplicațiilor militare. De altfel, denumirea este sugestivă – Advanced Combat Engine (ACE). Dacă va fi scalat pentru aplicații comerciale, acesta ar crește semnificativ eficiența și bilanțul emisiilor prin comparație cu un diesel clasic. Principala caracteristică a noului design este funcționarea în stilul motorului boxer. Numai că, în loc să aibă câte un cilindru pentru fiecare piston, noul motor permite funcționarea a două pistoane în același cilindru. Prin urmare, fiecare pereche de pistoane lucrează în tandem, partajând sistemul de admisie, amestecul combustibil și gazele de ardere. Față de un motor boxer, care are un singur arbore cotit, motorul Cummins are doi arbori cotiți, câte unul la fiecare capăt al liniei de pistoane. Aceștia sunt cuplați printr-un angrenaj fix, astfel că axul motor este unic. Motorul este dublu supraalimentat – cu câte o turbină pentru fiecare banc de pistoane și un compresor antrenat mecanic. Motorul diesel se reinventează: Cum poate funcționa fără supape? Pentru că pistoanele funcționează în același cilindru, nu există chiulasă, nici axe cu came și nici supape. În locul acestora, cilindri au orificii pentru admisia și evacuarea gazelor, amplasate strategic. În funcție de poziția pistoanelor, gazele ajung în cilindru, sunt comprimate, aprinse și evacuate. Nu este vorba de un motor în patru timpi, ci de unul în doi timpi, astfel că aceste faze sunt combinate. În cazul aplicației militare originale, motorul are patru cilindri (opt pistoane) și o cilindree de 14,3 litri. Puterea maximă este de 1.013 CP. Potrivit inginerilor care au proiectat motorul, acesta este scalabil pentru aplicații diferite. În funcție de cilindree și numărul de cilindri, motorul diesel poate avea 4,0 litri și o putere maximă de 303 CP sau, în configurația cu șase cilindri (12 pistoane) și cilindreea de 20 de litri, o putere maximă de 1.520 CP. Absența chiulasei și optimizarea camerei de ardere face ca eficiența acestui tip de motor să fie cu până la 25% mai bună decât a unul motor diesel convențional. În plus, noul motor este mult mai compact decât unul cu cilindri în linie sau în V. Motorul poate fi oferit în versiune hibridă, integrând un starter-generator cu o putere de 160 kW care funcționează la o tensiune de 600 de volți. Pe lângă avantajele aduse în privința consumului, funcționarea electric aduce beneficii imense în cazul unui vehicul militar care se poate deplasa fără să producă zgomot. Când vom putea conduce o mașină cu noul motor diesel? În configurațiile destinate tancurilor, noul motor urmează să fie cuplat la o cutie de viteze extrem de eficientă, care poate transmite până la 90% din performanțele motorului. Chiar dacă pare greu de imaginat, tancurile au transmisii extrem de ineficiente, cu pierderi care pot ajunge și la 45% din eficiența motorului. Pentru aplicații comerciale, Achates Power dezvoltă o versiune cu cilindreea de 2,7 litri care este testat pe o caroserie de Ford F-150. Acesta dezvoltă 273 CP și un cuplu maxim de 650 Nm și promite un consum de combustibil mult redus față de un motor diesel clasic cu performanțe echivalente. Aceeași companie dezvoltă și o versiune cu cilindreea de 10,6 litri, destinat camioanelor. Acesta ar urma să livreze 456 CP și un cuplu maxim de 2.372 Nm. Potrivit celor de la Achates Power, această versiune asigură emisii de CO2 reduse cu 15% și NOx reduse cu 90% față de un motor diesel tradițional. Chiar dacă acest motor are un viitor strălucit în aplicațiile militare, s-ar putea să fie prea puțin și prea târziu pentru a revoluționa piața auto pentru consumatori. Oricât ar fi de eficient, acest motor nu va putea da înapoi planurile de adoptare pe scară largă a electromobilității care au fost deja puse în mișcare de majoritatea țărilor.

https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fvm.tiktok.com%2FZGJHktLqh%2F%3Ffbclid%3DIwAR1CZFx_B1Enrz9kC0Dj2m3YsSBpfteRVHsuQmIzYXXmJMyqkT69L4-ex58&h=AT1FvEpzZgb-9kHn2T6rcBJGZDsNBzND7ErHicp-sLWFqdinWsQBvN5RP43O7CdR3DrZR0iYub4kmmceJ0UY-2h0Jbx3JXZSXUNAinEtgmmO7nwKqYUbxKf074c3eGMDW3ww6yMqarwv3rIjf6bi&__tn__=H-R&c[0]=AT1vBjrru75Cwt_NYXn4t8UUZkvZkC-LNOO06YSi1tlYOvegoY4P7Wpay6USxX_zTBrLA05fFqX14DBkwl0ZtaTuFN26VVjt1xfW191nrXm5NLl_M6P6gmmasOJkFtBRnRbjJSGJj0SdhE4Qt17dwoX_kubb9zrXV3-PJg

OPINII Libertatea > Opinii VIDEO. „Agentul David” dintr-un sat din Iași i-a oferit o lecție de bună-cuviință profesională cunoscutului procuror Horodniceanu: „Puteți fi și președinte” Duminică, 07 mai 2023, 15:33 . Ultimul update Duminică, 07 mai 2023, 17:54 27 comentariiDistribuie Doi polițiști l-au oprit pe procuror după ce a depășit fără semnal. În momentul în care Daniel Horodniceanu a început să facă paradă („Mă cunosc toți polițiștii din județ”, „Eu oricum mâine mă duc să mă văd cu Gîtlan (n.r. - șeful IPJ)”, „Eu sunt în măsură să fac orice”), cei doi agenți au rămas calmi, civilizați și i-au comunicat avertismentul. Așa arată folosirea eficientă a impozitelor și taxelor. Întrebat de G4Media, Daniel Horodniceanu susține că „este regretabil și îmi reproșez acest lucru”, dar că a asistat la o „scenetă bine pusă la punct”. Ceea ce regretă, spune procurorul „este că nu am rezistat provocării”, provocarea fiind „faptul că polițiștii pretindeau că nu ne cunoaștem”. Marțial motiv de provocare pentru un magistrat: să spui că nu-l cunoști. E asta o provocare? Să te faci că nu cunoști un șef din CSM și să-l tratezi ca pe un cetățean obișnuit? Fost șef DIICOT și actual vicepreședinte CSM, procurorul Daniel Horodniceanu a fost oprit zilele trecute de poliție, într-o localitate rurală din Iași, a scris duminică site-ul jurnalist.ro. Site-ul postează și filmarea. În imagini se vede cum Daniel Horodniceanu este iritat, încă de la începutul discuției. I se spune că a fost oprit pentru că a depășit, fără să semnalizeze, mașina de poliție care mergea cu 70 km la oră. Limita de viteză era de 50 km pe oră. Care e opinia ta? Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol. Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii. INTRĂ ÎN CONT CA SĂ POȚI COMENTA „Dar de ce nu mă cunoașteți, oare?” Procurorul le spune celor doi agenți de poliție cine este: „Sunt procuror-șef Horodniceanu, de la crimă organizată! Nu mă cunoașteți?”. Cel de-al doilea polițist îi spune că nu, nu îl cunosc. „Dar de ce nu mă cunoașteți, oare?”, zice procurorul. Politicoși, polițiștii îi solicită șoferului documentele sale și ale mașinii. Horodniceanu le dă „legitimația mea de procuror” și-i întreabă cine sunt ei. Calmi, unul dintre polițiști se recomandă: „Agent David, din cadrul Secției 1, poliție rurală…”. Apoi, cei doi continuă să-i ceară actele, fără să ia în calcul legitimația de procuror. Horodniceanu încearcă să-i ia peste picior: „Sunteți foarte scrupuloși la datorie, văd”. Apoi continuă: „Dumneavoastră trebuie să căutați hoții pe câmp. Vreți să vă învăț eu să vă faceți treaba? Vreți să vă învețe procuratura?”. „Un procuror care a condus structura de crimă organizată a țării ăsteia!” În timp ce vicepreședintele CSM continuă să le dea lecții celor doi și să spună cine este, unul dintre polițiști, cel care s-a recomandat David, spune: „Ce importanță are asta?”. „Are mare importanță”, răspunde Horodniceanu. „Nu știm dacă sunteți în măsură să ne învățați”, spune și al doilea polițist, care discută liniștit, stând cu mâinile la spate, în luminile mașinii de poliție, parcată în spatele automobilului procurorului. „Nu văd cum ați putea să aveți tupeul ăsta cu un procuror care a condus structura de crimă organizată a țării ăsteia!”, spune Horodniceanu. „Nu are importanță”, răspunde calm polițistul David. „Puteți fi și președinte”, îi mai spune polițistul vicepreședintelui CSM. Bluza ponosită a polițistului de noapte „Eu oricum mâine mă duc să mă văd cu Gîtlan”, spune procurorul. Costel Gîtlan este inspectorul-șef al IPJ Iași din 2018. Polițiștii continuă să-i spună procurorului că „nu are importanță”. Apoi, de lângă mașina lui scânteietoare, Daniel Horodniceanu ia peste picior bluza unuia dintre polițiști, cam ponosită, într-adevăr, după buget. „Este conformă”, îi răspund cei doi agenți de poliție rurală. „Și nu credem că sunteți în măsură…”. „Eu sunt în măsură să fac orice! Din cauza mea, dumneavoastră aveți undeva la 15% în plus la salariu”, le spune Horodniceanu, urcat deja în mașină. „Da, eu am vorbit cu ministrul Oprea în 2016 și dumneavoastră ați luat 15%”, adaugă procurorul, înainte de a-și tura mașina. Da, cine știe, o fi vorbit Horodniceanu, dar banii i-am dat noi. Și poate că e cazul să mai oferim o mărire de salariu poliției care are astfel de agenți. Foto: Agerpres Citeşte întreaga ştire: VIDEO. „Agentul David” dintr-un sat din Iași i-a oferit o lecție de bună-cuviință profesională cunoscutului procuror Horodniceanu: „Puteți fi și președinte”

Ultimă oră: Evgheni Prigojin anunță că își retrage trupele din Bahmut pe 10 mai Autor: Loredana Codruț Publicat: 05/05/2023 11:46 Sursa foto: AFP via Getty Images prigojin Evgheni Prigojin, liderul grupului de mercenari Wagner, a declarat vineri că forţele sale vor părăsi oraşul Bahmut pe 10 mai. Şeful grupului rus de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, acuză din nou conducerea armatei ruse că refuză să-i livreze muniţii. Într-o înregistrare extrem de dură, el a filmat zeci de cadavre ale mercenarilor săi şi, folosind un limbaj injurios, se adresează direct ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu, şi şefului Statului Major, Valeri Gherasimov, care comandă operaţiunile din Ucraina, relatează AFP. Prigojin a postat un videoclip extrem de dur Videoclipul, postat chiar de Evgheni Prigojin pe reţelele de socializare, este de o violenţă rară. Liderul miliţiei Wagner arată zeci de cadavre la picioarele sale, pe care le prezintă ca fiind propriii săi oameni. "Şoigu! Gherasimov! Unde sunt c**** sunt muniţiile?", strigă şeful Wagner, vituperând la adresa conducerii armatei ruse: "Uitaţi-vă la ei, ticăloşilor (...) vă odihniţi în cluburi scumpe (...) copiii voştri fac videoclipuri pe YouTube (...) credeţi că aveţi dreptul să dispuneţi de vieţile lor?", ţipă el. "Au venit aici ca voluntari şi au murit pentru ca voi să vă îndopaţi în birourile voastre", acuză oligarhul care a făcut avere graţie contractelor de catering pe care le-a avut cândva cu armata rusă. Relaţiile dintre cel supranumit "Bucătarul lui Putin", pentru că era considerat un apropiat al liderului rus, şi Kremlin sunt tensionate de mai multe luni. În timp ce conflictul se împotmoleşte, paramilitarii însărcinaţi să ducă greul bătăliei de la Bahmut revendică în mod frecvent controlul zonei din jurul oraşului.