SATUL CU MINUNI---------Tacerea porcului_________________Autor-Marin Neacsu

 

                            __preluare cu acordul autorului                                                   

 

           La mine la ţara, la moşie ca să îl parafrazez pe cel care era sfătuit cândva să se facă că lucrează, lumea e săracă, mă mir cum supravieţuiesc unii. În special vecinii mei direcţi dacă pot să spun aşa, care trăiesc din nu ştiu ce. Cei din dreapta mea, cum stai cu faţa la stradă care sunt cred vre-o 13 cu copii si 17 -18 cu caini cu tot, trăiesc din furat de pe la alţii şi cum nu prea mai e de furat pe nicăieri, si concurenţa acerbă, nu stiu cum o sa intre in iarnă. Apropo de concurenţă, un bade isi parchează bicicleta in faţa palatului Victoria pe la ora 7.30 dimineata, in parcarea oficiala . Vine un poliţai si ii spune „ Tataie , nu parca bicicleta aici , ca vin ministrii. - Apai nu-i bai, zice ţăranul, că doar o leg cu lanţul!”

Cei din stânga, mai „instăriţi” beneficiază de două salarii tata şi fiu, de câte 6 milioane fiecare. Sunt atât de strâmtoraţi încât în curtea lor nici şoarecii  nu stau, vin toţi la mine în curte unde mai rămâne câte o firimitură din mâncarea câinilor. Bine, că îi ajut şi eu cu ceva „grau roşu,” dar oricum, ar veni ei şi neajutaţi. La vecini în curte, mă mir cum de mai supravieţuiesc un câine şi ceva urme de găini. Am astupat toate găurile din gard ca să nu tenteze găinile vecinei să între în vizită la câinii mei care le cam fac zâmbre prin gard, aşteptând cu drag ziua porţilor deschise la găinile vecinului. Vă daţi seama că ar fi tragedie dacă o asemenea întâlnire ar avea loc, iar relaţiile mele de bună vecinătate ar fi compromise pe veci. Ei bine, asta era părerea mea vizavi de bunăstarea vecinilor, până acum câteva zile când fiul vecinului  m-a lăsat mască. Iesiesem în stradă să curăţ şanţul  şi îl văd pe vecinul al tânăr, un băiat la vre-o 20 de ani cred, jumulind iarba grasă din şanţul de peste drum. Cum şi mie mi s-a întâmplat să dau iarba tăiată din curte, vecinilor cu păsări sau vite, ca să nu o arunc de pomană, cunoscându-i situaţia prosperă, îl întreb „ce faci vecine dai iarbă la păsări?  -Nuuuuuuuuu, -zice el- iau nişte iarbă pentru porc . Al dracu nu vrea să mănânce boabe !” Dublă fractură de falcă ! 

 

    Asta am făcut în momentul acela. Mi-a căzut falcă de două ori. Odată pentru că nu ştiam că vecinii au porc. Mi-au trebuit minute bune să mă dezmeticesc, stăteam ca prostul sprijinit în sapă şi mă întrebam tâmp unde dracu au ei porc, că eu, vecinul lor, gard în gard cu ei nu l-am auzit nici râzând, dar ţipând de foame? De când mama m-a făcut, aşa porc silenţios, tăcut, discret şi cuminte nu am văzut. Am avut şi eu porc la bunici şi eram responsabil cu îngrijirea lui şi a tuturor animalelor . Mai direct spus, eram responsabil cu sectorul zoo. Trebuia să le dau apa, mâncare  şi să le rânesc şi curăţ cocina şi grajdul calului. Ei bine, nu ştiu alţii cum or fi, dar porcul nostru, de câte ori venea tata mare de la CAP seara, se punea pe un zbierat de ziceai că a venit ignatul. Şi tata mare mă întreba invariabil:”Marinica de ce guiţa porcul ăla , i-ai dar să manance” Da, ziceam eu . Dar apa i-ai  dat ? Da, răspundeam eu pentru că îi dădeam mereu înainte de a veni tata mare, special că să nu mai ţipe. Atunci de ce ţipă ? De al dracu ziceam eu în gând, ridicând din umeri înciudat. Du-te şi mai încearcă-l zicea tata mare şi eram nevoit să merg să îi dau iară apă, deşi abia îi dădusem cu 5 minute înainte. Aşa ură aveam pe porcul ăla  încât aşteptăm cu o plăcere diabolică Crăciunul, să îl aud cum scoate ultimul ţipat.  Atunci mă aplecam duios la urechea lui şi îl întrebăm cu satisfacţie : „ce e puiule, îţi e sete? Să îţi aduc un pahar cu apă ?”

 

 

 Ei bine, acuma stăteam şi mă întrebam ofticat, cum au unii noroc de un porc aşa cuminte şi nu i se aude lui guriţa de loc de loc. 

 

     Şi a doua oară, mi-a căzut falca gândindu-mă cât de sătul să fie porcul ăla de nu mai vrea să mănânce boabe. Probabil era balonat, poate ii trebuia activia, poate  i se acrise să mănânce numai boabe de porumb şi voia şi el ceva verde, să simtă că e primăvară. Sau, cine ştie, i-o fi prescris doctorul dietă vegetariană, o avea probleme cu ficatul şi i s-a prescris numai mâncare proaspătă. Una peste alta, am avut cumpănă în ziua aia şi har Domnului că am scăpat cu zile.  Nu scapi prea uşor din dublă fractură de falcă. Acuma, după ce mi-am revenit  încerc să îmi explic cele două fenomene şi .. tot nu reuşesc. Cum au reuşit vecinii mei să facă porcul să tacă atâta timp, nu poci pentru ca  să îmi iesplic.Nici botniţă dacă îi pui nu îl poţi opri să facă vocalize. Şi a doua, cea cu mofturile la grăunţe mi se pare atât de halucinantă încât încă mă ţin cu mână de falcă, să nu îmi cadă la loc. În ignoranţa mea, sunt gata să cred ca a spus aşa numai din mândrie, ca să nu văd eu că sunt atât de strâmtoraţi încât nu au ce da de mâncare la porcovete, dar nu am cum să dovedesc, aşa că trebuie să iau de bună ce a spus vecinul. Şi acuma m-am gândit să pun pe hârtie minunea, cine ştie, poate intrăm şi noi,comuna Mihăiţa în Cartea

Recordurilor şi mă  scot  şi eu  ca vecin,  mă  vede lumea la tv o veni cineva să 

 mă întrebe  ca vecin ce mă aflu, ce ştiu despre godacul vecinilor.Poate apar la ziar.Doamne Ajută!

 Ptiu, uitai  spui, legaţi-vă  fălcile când citiţi. Doamne iartă-mă,  sper  nu făcu careva  fractură de falcă.

PS Sper sa nu ma mai critice vreun comentator mai chichiricios că am profitat de subiectul porc, doar ca să critic sistemul care a adus ţara in pragul subzistenţei. Nu de alta, dar subiectele nu suportă comparaţie. Porcul este complet nevinovat.