Problema de metafizica------------------sau cum se transforma hotii de struguri acri, in hoti de curcani dolofani--------------------------------------------------By Cezar!

         News:: LUNI , POSTEAZA  IN ,,PRIME TIME " DON. STELIAN !!!   TINETI  APROAPE...........

                                Anumite postari de pe internet, au trezit in mine nostalgia anilor  cand copil fiind, traiam
 ,,adevarata viata de la tara" intr-un satuc uitat de lume.........           Eram deci, cam prin clasa aVIII a.   Satul, frumos asezat la poalele unor dealuri impadurite,era intr-o perioada fasta, ca sa zic asa.
           Ii rupeau cu munca la colectiva.Totusi, oamenii fiind in puteri si usor entuziasmati, nu simteau greul.Se pare ca era o perioada mai destinsa,in care locuitorii comunei, aveau parte si de unele bucurii,, particulare""
           Una dintre acestea,era facutul tuicii,din prunele si alte fructe, stranse de prin gradinile personale. Activitatea se desfasura ,oarecum sub  control,in sensul ca nu producea  fiecare pe unde dorea!  La mine in gospodaria parinteasca ,era un cazan autorizat. In marinimia, mai marilor din judet si comuna,s-au aprobat inca doua cazane, care sa functioneze la mine acasa ,sub supravegherea parintilor. Era asa zisa ,Baterie de cazane"-de care,al meu tata,veteran de razboi,ranit la Cotul Donului, era tare mandru!.
            Este de la sine inteles ca la mine in curte si prin imprejurimi ,atunci cand incepea productia ,era mai ceva ca-n gara!  Zi si noapte.   Pentru noi, copiii, era o atmosfera placuta ! Noaptea mai ales, cand stateam la focuri . Mai coceam pe jar cate un porumb, un peste sau raci si cascam gura la cei mai in varsta care ,...bineinteles,  toti erau binedispusi si foarte ,foarte veseli!
             Eu aveam mai multi prieteni. Dintre acestia, unul Mitica,imi era mai apropiat. Dintr-o familie saracuta, statea mai mult cu mine, decat pe la el pe acasa..Dormeam impreuna, in podul de langa fanarie . Cu acesta  impartaseam  toate bucuriile si toate necazurile!. Cu el planificam si executam, cele mai nastrusnice aventuri. El era depozitarul tuturor secretelor,unele de importanta deosebita!
              Maica-mea, foarte severa in fapt,aproba aceasta prietenie ,cu atat mai mult, cu cat Mitica, ma ajuta mai tot timpul sa-mi rezolv sarcinile primite ..si nu erau putine.!   Seara, cand intunericul punea stapanire peste sat si doar focurile de la cazane, aruncau limbi rosii de lumina peste zidurile caselor,ca niste balauri ce se luau la tranta, noi urcam in mod demonstrativ-sa ne vada mama, pe scara in pod, la culcare.  Asteptam putin sa se lase linistea si apoi, pe partea cealalta a grajdiului, unde aveam aranjata o iesire, ce dadea fix peste o gramada de paie ,balegar si alte resturi,cu o franghie, coboram in rapel(nu stiam atunci ca asa se zice) si dusi eram! !!                                                                                                                                                                                             Functie de ce aveam in program,bateam satul in sus si in jos.Mama, era conviinsa ca, nazdravanii ei copii, dorm linistiti, in pod- in fan.
                                  Uite asa intr-o seara, mai spre sfarsitul verii,cand strugurii incepeau sa se parguiasca, conform programului  bine stabilit,eu si Mitica, trebuia sa facem o vizita,  la gradina unui vecin . Observasem noi cu alta ocazie ,ca vecinul  avea in gradina ,aproape sub geam, cativa busteni de vie,mai deosebita. Noi ii ziceam- altoita .Cum era si normal, trebuia musai, ca subsemnatii sa vedem si sa incercam-gustam, calitatea strugurilor!
   Dupa tipicul deja cunoscut ,facem un pic de demonstratie- sa vada toata lumea ,  cum noi copii cuminti si obositi de munca de peste zi , urcam in pod la culcare.!!!  
                                        Urcam dar, nu stam prea mult. Aveam ceva in program si venise vremea sa bifam activitatea. Coboram in rapel pe gramada de balegar si paie, punem cate o toala inchisa la culoare pe noi(eram atenti la detalii) si ne indreptam, pe trasee numai de noi stiute,catre obiectiv. La cateva case departare, era obiectivul nostru.!
                            Ajungem fara nicio problema. Deja satul dormea adanc si linistea era stapana deopotriva cu intunericul de zmoala!. Doar un vanticel ratacit in noapte,facea sa se miste, intr-o adiere lina ,varfurile plopilor inalti ce strajuiau raul. Discret,parca in surdina, susura apa raului ce alerga peste niste pietre mai mari. Din cand in cand ,cate o pasare de noapte trecea filfaind sinistru! Luna dormea si ea ,ascunsa dupa un nor. Arareori, mai trimetea cate o geana de lumina,peste satul disparut in bezna!!                                                                      Ne furisam (infiltram se zice in militarie) printr-o mica tarla cu porumb inalt,care ducea aproape pana la obiectivul nostru. . Ajungem pas,pas si....surpriza! .Stapanul zonei, inca nu adormise. Cu o lanterna(periculoasa scula) verifica ceva pe la cotetele cu gaini. Nu-i bai,  zicem noi. Ne retragem strategic cativa pasi mai in spate si una cu pamantul  intram in program de urmarire si asteptare(stand by)
        Trece timpul ,omul termina de numarat, asigurat orataniile si intra in casa. Noi ,cu meseria in sange ,stabilim doar prin semne(ghionturi) ca asteptam pana stinge lumina si apoi, inca un pic .
         Cum stam asa cu ochii holbati pe lampa omului,numai ce auzim ceva miscare si un marait de caine, peste gard la celalalt vecin!
         - Cutu,cutu hai javra mica sa vedem a picat ceva in laturi- auzim o voce care ,clar- vorbea cu un catel!
  Intre vecini ,era un gard despartitor ,din asta mai saracacios:2-3 fire de sarma ghimpata si impletit cu maracinis. Fiind aproape de padure ,vecinul punea capcane (laturi) si mai prindea cate o jivina (vulpe,jder,iepure) .Ei bine, sistemul nostru de cercetare -informare, a dat gres.Nu stiam de obiceiurile lui nea Gheorghe de as  verifica , impreuna cu javra,  la asa ore tarzii -capcanele!
         Constienti de dezastul care putea sa urmeze, deja intrasem o palma in pamantul nisipos. Nu cred ca mai respiram,sau oricum ,foarte rar si pe rand, sa nu facem zgomot!
        -  Cutu ,cutu,hai vino-zice nea Gheorghe. Uite al dracului, aici nu-i nimic-raporta el, catelului.Mai verifica ,mai raporteaza si se tot apropie in mod primejdios de noi !!
         -Mrrrrrrr-zice javra si incepe sa se foiasca. Ne luase deja mirosul,ne descoperise !!!!
          -Cutu, cutu,ce-i ma? A dat ceva?   Se apropie si mai mult...!   Javra ,deja se pusese pe un latrat salbatec,ca la lup!. Nea Gheorghe, verifica si urmatoarea capcana si ..nimic. Javra dracului, latra sa moara.! Trece prin gardul de maracini, se posteaza la 3-4 palme de capetele noastre  si latra frate  de rasuna valea.!
          Nea Gheorghe, convins ca-i ceva vanat ranit dincolo de gard,isi face curaj si incaleca maracinii din gard sa treaca pentru a verifica. Noi,  la 2-3 pasi cu javra disperata langa cap!
          Cand am vazut ca nea Gheorghe incaleca gardul, ne-am zis- la trei, am zburat, in directii diferite. Urma sa ne vedem la baza..  Vorbeam prin semne  desigur,adica prin ghionturi.                                                              Nea Gheorghe deja era calare pe gardul din sarma ghimpata si maracini. Il imboldesc pe Mitica cu degetul.-.unu,doi ,trei....si decolam mai frate cu ..postcombustia aprinsa - cum ar zice Tigrii-2 sau Puiac!
          Mai reusim doar sa-l  auzim pe saracul om  ,  cum trage un ragnet de spaima,asemenea unui bivol injunghiat si se prabuseste gramada peste gardul maracinos. Isi revine insa destul repede si incepe sa incurajeze javra, care se tinea de urmele noastre!
         -Pe ei ,pe ei  mananca-i ...... dumnezeii mami lor de banditi............
    Javra dupa noi., cand la picioarele unuia, cand la celalalt. Cu dintisorii ei micuti , nu facea nici-o paguba.! Ne deconspira insa traseul si nu era bine deloc!. Cum cu retragerea strategica, stateam foarte bine, ii soptesc lu Mitica:
      -  Trecem raul si scapam de potaie!. Executia ca la carte si javra pacatoasa, ramane pe malul apei schelalaind.  Nu era loc si timp de bucurie sau odihna .Trebuia sa ajungem la locul de statie ,adica in pod, pana nu se dadea alarma in sat. Continuam deci deplasarea superrapida, facem o urcare pe coarda si  in culcus, in pod  -liniste deplina.!
        A doua zi, pe seara,vine nea Gherghe pe la cazan si dupa ce gusta 1-2 pahare, incepe sa se vaite.
            - M-au calcat hotii ieri noapte! Au venit sa-mi fure curcanii.....!!!
            -Doamne fereste, se cruceste o femeie care facea tuica la cazan!!da Marioara ,da Marioara , vina repede sa auzi minune- o cheama pe mama!
             Eu si Mitica, bineinteles cu gura cascata, sa nu scapam nimic....
          -Bai fratilor,zice nea Ghiorghe- pe la mijlocul noptii ,doua matahale ,gata ,gata sa-mi ia curcanii!!
        Noroc ca i-a simtit cainele si am iesit cu toporul la ei. I-am gonit cu cainele, pana i-am trecut apa. Au fugit in directia satului vecin(v-am spus de strategie- nu?) Cred ca aia ..ai lu....trebuie sa fi fost. Baaa-- ii omoram daca-i prindeam!
           Femeile: -Doamne fereste Gheorghe, da nu ti-a fost frica?!
                         - NUUU,pai cu cainele langa mine, ii omoram de-i prindeam!!
       Au mai trecut anii si mama tot mai tinea minte.- Sa inchizi bine curcile,ca lu Gheorghe era sa i le fure banditii.!!
   Cum intr-o seara(deja aveam in dotare stelute si nu mai era pericol de cotonogeala)- eram mai bine dispus ii zic
     -L-au calcat hotii pe naiba! Eram eu si cu Mitica ,la strugurii  lui tanti LENA!!

                                                Mama, isi face cruce de doua ori  si zice in stilul ei caracteristic:
     -  Nenorociti de copii! Daca va prindea Gheorghe  ? Va omora cu zile.......iar pe noi ,ne faceati de rasul satului!!

Educatoarea porno a scăpat de puşcărie. Şefa ei spune: „Mai venea uneori la şcoală cu o bluziţă mai scurtă şi pantaloni cu talia joasă”

Bucuresti

Claudia 5

 

Educatoarea, care a fost urmărită ieri dimineaţă de poliţişti, în cartierul bucureştean Militari, a fost reţinută pentru 24 de ore. Acum magistraţii de la Judecătoria Sectoului 6 au decis arestarea preventivă pentru 29 de zile a femeii, după ce procurorii au propus acest lucru.

UPDATE: Educatoarea -porno, Claudia Elena Chirilă, a scăpat de puşcărie, dar nu are voie să părăsească Bucureştiul. Magistraţii au decis cercetarea ei şi a prietenului său cu care a fost implicată în caz, Ionuţ Marian Popa, în stare de libertate.
UPDATE Educatoarea care a fost reţinută de poliţie pentru că fura din locuinţe îşi făcea bine meseria la catedră, singurele plângeri ale părinţilor referitoare la aceasta se referă la faptul că uneori întârzia. Directoarea Grădiniţei nr. 94, Aurelia Ştefănescu, spune că nu sărea calul în ceea ce priveşte vestimentaţia, dar mai venea cu câte o bluziţă mai scurtă uneori.

  
EDUCATOAREA-PORNO A POZAT TOPLESS ÎN VACANŢĂ ÎN SPANIA. CLICK PE POZE PENTRU GALERIE FOTO
„Se îmbrăca aşa cum se îmbracă fetele de vârsta ei. Uneori mai venea cu o bluziţă scurtă şi pantaloni cu talia joasă şi îi mai atrăgeam atenţia că în faţa copiilor nu stai cu spatele gol. Dar cam atât”, a explicat directoarea care se declară şocată de ceea ce a văzut la televizor despre angajata şcolii.

„Este la grădiniţa noastră de doi ani şi avea trei ani vechime în învăţământ. S-a transferat la cerere la unitatea noastră. Şi-a dat definitivatul şi licenţa în vară. În afară de profesie, ce făcea în timpul liber nu ştiam nimic. Profesional era bine pregătită”, mai spune Aurelia Ştefănescu.
Citeşte şi: FOTOGALERIE Intră aici să vezi ce notă a luat educatoarea sexy la bac precum şi poze de la festivitatea de absolvire a facultăţii!

Educatoarea sexy şi iubitul ei, hoţ de meserie, au spart case în toată ţara. Vezi cum acţionau ce doi!

FOTOGALERIE Educatoarea-porno a pozat topless, în vacanţă în Spania, unde a fost cu prietenul ei infractor



„Ce făcea făcea bine”

Cât despre pasiunea pe care o punea în meseria de educator, directoarea nu se poate pronunţa. „Ce făcea făcea bine, nu ştiu dacă din pasiune sau nu. A avut destul de multe concedii medicale, spunea că avea probleme de sănătate şi de asta şi întârzia. Motiva mereu că i-a fost rău, că a chemat salvarea”, mai spune aceasta. De altfel, singura plângere venită din partea părinţilor se referea la faptul că întârzia. Educatoarea a avut grupa mijlocie în grijă.

Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti nu pot face mare lucru cu privire la educatoarea Claudia Chirilă, atâta vreme cât acuzaţiile nu se referă la activitatea din timpul cursurilor. „Tot ce putem face este o anchetă administrativă şi în funcţie de rezultatul acesteia vom stabili şi sancţiunea care poate merge de la avertisment până la desfacerea contractului de muncă. În cazul educatoarei, ar putea fi chiar desfacerea contractului de muncă pentru că dascălii trebuie să aibă o conduită morală ireproşabilă”, a explicat Cristian Alexandrescu, inspector şcolar general al municipiului Bucureşti.

Magistraţii de la Judecătoria Sectoului 6 au decis arestarea preventivă pentru 29 de zile a femeii, după ce procurorii au propus acest lucru. Educatoarea riscă să ajungă după gratii pentru mai multe spargeri de locuinţe în care a fost implicată. Iubitul său, implicat şi el în spargerile de locuinţe, este deja recidivist, deşi are doar 24 de ani.


Apasă pe poze pentru galerie foto cu educatoarea sexy
Educatoarea reţinută ieri pentru 24 de ore este dusă de procurori în faţa magistraţilor de la Judecătoria Sectorului 6, cu propunere de arestare pentru 29 de zile. laudia, educator titular la o grădiniţă de elită din Bucureşti, Nr. 94 din sectorul 6, este acuzată că a spart locuinţe şi că ar fi întreţinut relaţii sexuale pe bani. Tânăra educatoare provine dintr-o familie foarte bună, cu mama cadru didactic, iar tatăl este ofiţer în Armată.

Click pe imagini pentru fotogalerie!
UPDATE. Potrivit autorităţilor, în timpul liber, educatoarea îşi dădea întâlniri cu diverşi domni într-un apartament închiriat în centrul Bucureştiului. Aceasta întreţinea relaţii intime contracost.
Femeia care a fost prinsă de poliţiştii bucureşteni după o urmărire ca în filme, în această dimineaţă, este educatoare. Pe numele ei sunt deschise mai multe dosare penale pentru spargeri de locuinţă. Aceasta făcea parte dintr-o grupare de hoţi care acţionau în Capitală, dar şi în alte oraşe din ţară. momentan, femeia este audiată la Secţia 22 Poliţie. Pe surse, tânăra lucra la o grădiniţă din sectorul 6 şi era titulară. Postul a fost obţinut după examenul de titularizare la care aceasta a luat peste 9.

ANGLIA-TARA MEA DE DOR !

 Dean Edgar 

Imaginile televizate care-i înfăţişează pe compatrioţii mei incendiind clădiri şi maşini, atacând poliţişti şi pompieri şi jefuind magazine, în întreaga ţară, mă fac să regret că sunt englez. Imagini cu persoane jefuite, în timp ce zac fără cunoştinţă, sau cu răni grave, mă dezgustă – acesta nu este un comportament normal. Nu există nicio justificare pentru ce s-a întâmplat în ultimele zile.

Este pur şi simplu o scuză a unei minorităţi mici pentru a încălca legea. Ceea ce a început ca o consecinţă a împuşcării a unui om (pare-se) neînarmat în nordul Londrei şi a demonstraţiei ulterioare de protest în faţa secţiei de poliţie locale s-a transformat, rapid, într-o scuză pentru ca jegul Angliei să provoace dezordine şi haos şi să distrugă vieţile altor cetăţeni, prin acţiunile lor necugetate.

Aceasta nu a fost o acţiune plănuită şi coordonată de către un grup, sau de o sectă religioasă anume, ci doar acţiunea unor indivizi egoişti, care fură sau distrug lucruri care nu le aparţin.

Suntem atât de obsedati să fim corecţi din punct de vedere politic, încât ne-am pierdut bunul simţ. De ce în Irlanda de Nord  e ok să folosesri tunuri de apa, gaze lactimogene si gloante de cauciuc, dar în Anglia nu?

Ceea ce m-a consternat şi mai mult a fost faptul că anumite secţiuni ale mass-mediei şi societăţii învinuiesc poliţia şi guvernul pentru acţiunile jefuitorilor. Locuri de muncă insuficiente, taxe mari, tensiuni rasiale, etc. etc. – acestea sunt prostii! Consider că majoritatea celor implicaţi în răzmeriţe trăiesc bine-mersi de pe urma ajutoarelor de stat, sau sunt angajaţi. La fel de şocant a fost răspunsul Ministrului de interne, Teresa May, care nu a permis folosirea tunurilor cu apă pentru eliberarea străzilor. Deci este ok să foloseşti tunuri cu apă, gloanţe de cauciuc şi gaze lacrimogene în Irlanda de Nord, dar nu în Anglia. De ce nu? Motivaţia domniei sale a fost  următoarea: din cauza riscului pentru sănătate şi siguranţa cetăţenilor.

Am ajuns în troaca de porci; suntem atât de obsedati să fim corecţi din punct de vedere politic, încât ne-am pierdut bunul simţ. Ceea ce totuşi a reieşit, în urma violenţelor, a fost că oamenii decenţi s-au adunat pentru a curăţa şi a repara stricăciunile, precum şi pentru a-i identifica pe vinovaţi, cu ajutorul reţelelor de socializare precum Facebook sau Twitter. Mulţi vandali au fost identificaţi şi predaţi poliţiei, în timp ce o persoană vinovată pentru incendierea unui magazin în Manchester s-a predat de bună voie, după ce şi-a văzut poza pe Facebook.

De fiecare dată când eram întrebat de ce am venit să locuiesc în România, mi-era greu să exprim în cuvinte ceea ce îmi place aici şi ce mă face să rămân. Acum am răspunsul perfect, doar citiţi ce-am scris mai sus. Românii nu se comportă precum „compatrioţii” mei din Anglia.

Biserica şi Statul -Dacă biserica vrea catedrală, să şi-o plătească singură

Nu mi-am putut crede ochilor când am citit că biserica şi statul vor cheltui 6 milioane de euro pentru o nouă catedrală, mai ales că această cifră se va majora, aşa cum se întâmplă adesea cu proiectele româneşti de construcţii. De ce se implică guvernul în acest proiect? Există spitale şi şcoli care se închid,  personal calificat, precum medicii, care pleacă peste hotare din cauza salariilor de mizerie. Conform Băncii Mondiale, peste 1 milion de cetăţeni ai României trăiesc în sărăcie totală. Nu ar trebui aceste probleme rezolvate înainte ca guvernul să risipească banii publici pe asemenea nebunii? Dacă biserica vrea catedrală, să şi-o plătească singură. Dacă chiar au nevoie de o clădire, există una foarte mare şi aproape goală, chiar lângă locul viitorului proiect. Motivaţiile bisericii sunt bizare, ceva de genul că noua catedrală nu trebuie comparată cu şcolile şi spitalele, pentru că această catedrală este complementară sănătăţii şi educaţiei şi, în acelaşi timp, un simbol al comunităţii religioase a ţării. Totodată, biserica susţine că nu au suficient loc pentru seminarii şi învăţământ religios în locaţia curentă, dar există multe clădiri de birouri abandonate sau neterminate unde s-ar putea ţine aceste seminarii şi cursuri de religie. Cu toate că apreciez religiozitatea românilor, spre deosebire de Marea Britanie, acest ridicol elefant alb este o risipă ruşinoasă de bani, iar guvernul ar trebui să oprească imediat orice contribuţie.

Bechtel-în sfarsit ministrul Transporturilor a văzut lumina

În sfârşit, ministrul transporturilor a văzut lumina şi a eliminat Bechtel din programul de construcţii rutiere din România.  O decizie excelentă, doamnă. România are una dintre cele mai precare infrastructuri rutiere, cei mai puţini kilometri de autostradă din Europa, dar şi costul cel mai scump pe kilometru. Să sperăm că lucrul la autostradă va putea fi reluat şi că investiţiile străine vor creşte datorită îmbunătăţirii infrastructurii rutiere. Doar timpul ne va spune adevărul, dar se pare că, în sfârşit, aleşii au început să se concentreze la conducerea responsabilă a ţării şi la dorinţele electoratului care i-a pus acolo.

Declaraţiile lui Gigi Becali ni-l dezvăluie, de fapt, aşa cum este – un cretin

În încheiere, Becali, cea mai cunoscută curvă a mass-mediei româneşti, rosteşte cu propria sa guriţă probabil cele mai „frumoase” comentarii idioate şi sexiste, şi citez (cu permisiunea Bucharest Herald):

„Bărbaţii care-şi înşeală nevestele sunt şmecheri, iar femeile care-şi înşeală bărbaţii sunt curve” şi „dacă un bărbat îşi înşeală nevasta odată, a fost un accident, dar o femeie care-şi înşeală bărbatul odată, este o târfă.” Totodată, Becali ar fi spus că nevestele înşelate nu au dreptul să-şi părăsească bărbaţii, dar bărbaţii înşelaţi au acest drept.

Nu-mi vine să cred că cineva poate să fie atât de ridicol, mai ales cineva atât de respectat în special de cei mai săraci membrii ai societăţii.  Da, a fost amendat cu 500 de euro de Consiliul naţional pentru combaterea discriminării. Pentru un multimilionar, asta nu înseamnă nimic. Persoane precum domnul Becali au o anumită obligaţie şi responsabilitate să se comporte corect în public. Declaraţii de genul acesta ni-l dezvăluie, de fapt, aşa cum este – un cretin.

Aşa, sezonul de fotbal a început, în sfârşit, în Marea Britaniei, seria de meciuri amicale de cricket Anglia – India merge bine, Campionatul Mondial de Rugby începe luna viitoare (şi-i urez succes selecţionatei României!). Din fericire, afacerile stagnează, aşa că am timp să le urmăresc pe toate!

SI EI MAI GRESESC!!

FURIE la Washington: calculele după care agenţia Standard & Poor's a scăzut ratingul SUA conţin o eroare de 2.000 de miliarde de dolari

de Andrei Luca POPESCU

Pentru a evita retrogradarea, SUA ar fi trebuit nu doar să crească plafonul datoriei publice, ci şi să dezvolte un plan credibil pe termen lung, susţin oficialii S&P

Administraţia de la Casa Albă a reacţionat cu indignare ieri noapte, la anunţul că agenţia Standard&Poor's a degradat ratingul SUA de la AAA la AA+, după ce a observat că analiza care a dus la această decizie conţinea o eroare de aproximativ 2 trilioane (2000 de miliarde) de dolari.
"Un raţionament viciat de o eroare de 2 trilioane vorbeşte de la sine", a spus o purtătoare de cuvânt a Trezoreriei SUA.

AFLĂ MAI MULT: Care vor fi EFECTELE retrogradării ratingului SUA
Oficialii Trezoreriei au primit analiza S&P vineri după-amiază şi au semnalat imediat agenţia că a greşit calcularea deficitului SUA, umflându-l cu 2.000 de miliarde de dolari. Agenţia a recunoscut greşeala, dar nu şi-a schimbat decizia de a degrada ratingul de ţară al SUA, relatează CNN.
Citeşte şi Reacţia dură a Chinei la problemele SUA: "Unchiul Sam, ciuruit de datorii"

"Analiza lor este mult deplasată, dar ei nu cedează", a mai spus oficialul Trezoreriei. Unele surse citate de CNN au calificat decizia agenţiei drept una politică.
AFLĂ MAI MULT: Standard & Poor's: Ratingul SUA ar putea fi redus din nou. Vezi în ce condiţii
Pe de altă parte, şeful rating-urilor suverane de la S&P, John Chambers, a respins criticile Casei Albe: "Nu contează ca diferenţă materială - nu schimbă cu nimic faptul că raportul vostru dintre deficit şi Produsul Intern Brut va continua să crească în următorii 10 ani".
Pentru a evita retrogradarea, SUA ar fi trebuit nu doar să crească plafonul datoriei publice, ci şi să dezvolte un plan credibil pentru a contracara datoria ţării pe termen lung. Oficialul S&P a mai explicat că decizia a fost luată pentru că lucrurile s-au mişcat prea încet, în ce priveşte majorarea plafonului, iar lupta politică a fost prea mare.
Politicienii de la Washington au început deja să critice administraţia Obama, un senator de South Carolina cerând demiterea imediată a şefului Trezoreriei, Timothy Geithner. Totuşi, John Chambers, oficialul S&P, a explicat că vina este împărţită de mult mai mulţi: "Este o problemă care datează demult, din această administraţie şi din cea anterioară".
Agenţiile de rating încearcă, de câţiva ani, să-şi repună pe picioare credibilitatea, după erorile dinaintea marii crize financiare din SUA, din 2008. Un comitet din Congresul SUA le-a numit "pârghii esenţiale în mecanismul distrugerii financiare", după ce modelele lor extrem de optimiste au dus la acordarea de evaluări de top instrumentelor ipotecare care mai apoi s-au prăbuşit, scrie New York Times.
Pe de altă parte, decizia de ieri vine tocmai în sprijinul acestei recredibilizări: o degradare a datoriei federale americane este o decizie controversată, criticii agenţiilor de rating acuzând că aceste instituţii au refuzat să o pună în aplicare până acum.

MARCHA TRIUNFAL - AIDA , OPERA DE GUISEPPE VERDI

                          

Meşterul-surpriză din fabrica de revoluţionari: procurorul Dan Voinea

                                                                                                        -       VA DAU EU CE MERITATI      

Foto: mediafax

Doru Mărieş (stânga), alături de Dan Voinea în operaţiunea care a umplut România de revoluţionari cu certificat

Megaafacerea cu certificate duce, în mod surprinzător, către două personaje care au pozat permanent în apărători ai Revoluţiei: Dan Voinea şi Doru Mărieş. „Adevărul“ vă arată cum Dan Voinea a contribuit din plin la umplerea României de revoluţionari cu patalama.

Caracatiţa din spatele megaafacerii construite în jurul certificatelor de revoluţionar a operat în ultimii 21 de ani prin cele mai diverse metode. Cel mai ingenios şi totodată diabolic artificiu folosit în acest scop este şi cel mai puţin cunoscut, camuflat perfect în spatele unei acţiuni de imagine făcute la sfârşitul anului 2004. La „butoane" s-au aflat două personaje care pozează de ani buni în apărători neobosiţi ai dreptăţii şi ai idealurilor Revoluţiei: Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989", şi fostul procuror militar Dan
Voinea.

Povestea începe la 12 iulie 2004, ziua în care a fost adoptată o nouă „lege a recunoştinţei" faţă de eroii Revoluţiei, Legea 341. Aceasta deschidea perspectivele unei frumoase afaceri, prin introducerea indemnizaţiilor lunare şi pentru grosul revoluţionarilor, este vorba de aşa-zişii „luptători remarcaţi pentru fapte deosebite". Noua lege prevedea o preschimbare a certificatelor şi îşi propunea să elimine impostorii, solicitând, pe lângă declaraţiile altor trei participanţi la evenimente, şi alte documente care să ateste participarea activă în Revoluţie.

O lună mai târziu, în august 2004, fără a avea în aparenţă nicio legătură cu adoptarea Legii 341, Asociaţia „21 Decembrie 1989" depune la Parchetul Militar o plângere pentru redeschiderea Dosarului Revoluţiei. La 7 decembrie 2004, procurorul Dan Voinea a dispus reluarea cercetărilor cu privire la evenimentele din decembrie 1989 printr-o rezoluţie de începere a urmăririi penale faţă de 102 persoane, printre care şi nume grele precum Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu. Pe edificiul acestei iniţiative, Doru Mărieş şi Dan Voinea şi-au construit un important capital de imagine, răspândind în toate părţile ideea că nimeni nu se luptă mai tare ca ei pentru a face dreptate în numele morţilor de la Revoluţie.

13.858 de adeverinţe semnate de Dan Voinea

Finalitatea a fost cu totul alta: prin erorile halucinante pe care le conţinea, rezoluţia din 7 decembrie 2004 era practic lovită de nulitate. Pe o coală A4, procurorul a scris cu pixul o înşiruire de persoane pe care le-a acuzat la grămadă de infracţiuni extrem de grave, fără a preciza de ce se face vinovat fiecare şi în ce împrejurări a săvărşit faptele. La niciunul dintre cei 102 nu se regăsesc datele de identitate după care ar putea fi indentificat. La unii învinuiţi lipseşte chiar şi prenumele, cum este cazul unui oarecare colonel Ionescu, iar unii nici măcar nu mai erau în viaţă la momentul emiterii rezoluţiei. Aşa cum s-a şi întâmplat ulterior, oricare dintre cei 102 învinuiţi era scos de sub urmărire penală imediat ce făcea o plângere către Parchet, din cauza viciilor grave de procedură făcute de Voinea.

30 de inşi au cărat un singur rănit

Adevărata „realizare" a redeschiderii dosarului este perfect reliefată într-o sinteză făcută de Parchetul General pe marginea traseului avut de Dosarul Revoluţiei de-a lungul anilor. „După 2004, cercetarea s-a rezumat, în principal, doar la audierea părţilor vătămate şi a martorilor. (...) Persoanelor audiate, inclusiv martorilor, li s-au eliberat 13.858 de adeverinţe spre a le servi la preschimbarea certificatelor de revoluţionar. Eliberarea acestor adeverinţe, în majoritatea cazurilor, nu avea temei legal", se afirmă în comunicatul Parchetului General. Cu alte cuvinte, Dan Voinea n-a făcut decât să audieze mii de persoane, mai mult sau mai puţin implicate în evenimentele din decembrie 1989, cărora le elibera adeverinţe conform cărora nu au întreprins acţiuni împotriva Revoluţiei, facilitându-le astfel preschimbarea certificatelor.

Pe Aceeaşi Temă

Plângeri penale pentru revoluționarii falși, care au mințit cu tupeu că au ieșit în stradă

Revoluţionarii au renunţat la boicotul de la Palatul Cotroceni

„Dan Voinea a fabricat revoluţionari. Acest maraton de audieri pe care l-a făcut a fost o afacere. Mulţi se angajau ca în schimbul adeverinţei să dea banii pe care aveau să-i primească din urmă. Sunt vreo treizeci şi ceva de inşi care declară că au luat acelaşi rănit şi l-au dus la Spitalul Militar. Au copiat unii de la alţii ca proştii, pentru că în realitate nici n-au fost audiaţi. Nişte ofiţeri de Poliţie, detaşaţi să ajute Procuratura, îi puneau să scrie, iar la final trecea Dan Voinea şi semna", afirmă colonelul în rezervă Viorel Tocan, revoluţionar braşovean.
Teren la Snagov
Prima apariţie a procurorului Dan Voinea în evenimentele din 1989 s-a produs în după-amiaza de 22 decembrie, când a sunat din Comitetul Central la Sibiu şi i-a cerut colonelului Aurel Dragomir să oprească focul. La Sibiu a avut loc un carnajiu, între militari şi securişti, soldat cu 99 de morţi. Pe 25 decembrie, a jucat rolul de procuror în procesul soţilor Ceauşescu. A susţinut un rechizitoriu halucinant, presărat cu peste 60.000 de morţi. După 1990 a instrumentat Dosarul Revoluţiei şi a pozat în acuzator al lui Ion Iliescu, deşi în decembrie '89 i-a făcut jocurile. Dan Voinea are certificat de „luptător remarcat" şi, pe baza acestuia, a primit gratis un teren de 2.000 de metri pătraţi la Snagov.

Un „luptător"care s-a remarcat auzind

Dosarul Revoluţiei este plin cu mii de declaraţii ale unor oameni care nu ajută cu nimic la lămurirea evenimentelor din 1989. Oameni care au ieşit şi ei pe stradă să caşte gura sau să lupte cu terorişti invizibili, dar pe care Dan Voinea i-a audiat şi le-a eliberat adeverinţe, ajutându-i să obţină certificate.

Pentru o mai bună înţelegere vom da şi un exemplu. Declaraţia lui Dănuţ Giurea, membru al Asociaţiei „Metrou" (asociaţia lui George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluţionari), este una din zecile de relatări aproape identice ale „luptătorilor" din revoluţia buzoiană: „În luna decembrie 1989 eram lăcătuş-mecanic la Întreprinderea de Mase Plastice Buzău. Aveam cunoştinţă despre evenimentele petrecute în perioada 16-21.12.1989 la Timişoara întrucât ascultam postul de radio «Europa Liberă». În data de 22, în timp ce mă aflam la locul de muncă - am auzit de fuga soţilor Ceauşescu. Împreună cu mai mulţi colegi am plecat spre sediul Comitetului Judeţean pentru a vedea ce se întâmplă. Am ajuns aici în jurul orei 13.30 şi am văzut foarte multă lume adunată. (...) Am scandat lozinci, iar în jurul orei 16 am plecat spre domiciliu".

Declaraţia continuă cu „aventurile" din ziua de 23 decembrie: „A doua zi am revenit la locul de muncă, unde m-am oferit voluntar pentru paza unor obiective din oraş. (...) Grupa noastră a fost repartizată la supravegherea bazei sportive întrucât aflasem de la Ionaşcu Dumitru că pe teren vor fi paraşutate trupe de desant care ne vor ataca. Aici am rămas până în jurul orei 14.30, când a venit o altă grupă să ne schimbe. (...) În cursul zilei de 24 am auzit focuri de armă trase din zona Tribunalului şi ulterior am auzit că sediul a fost incendiat. Pe parcursul zilei am mai auzit focuri de armă trase răzleţ".

Cam aşa s-a remarcat Dănuţ Giurea la Revoluţie, aflând de fuga Ceauşeştilor, păzind un teren de sport şi auzind focuri de armă. Acest cetăţean are titlu de "luptător remarcat pentru fapte deosebite" şi beneficiază de o indemnizaţie lunară de peste 2.000 de lei. În mod normal, un astfel de om nu trebuia să deţină certificat de revoluţionar, pentru că nu avea niciun argument care să-l încadreze în lege. Pentru el şi pentru alte mii de impostori a fost creată stratagema care l-a avut în prim-plan pe Dan Voinea.

Axa Dan Voinea - Doru Mărieş - George Costin

Această stratagemă a fost piatra de temelie pe care s-au construit, după 2004, noi afaceri pe seama beneficiilor încasate de revoluţionari. Teoretic, noua lege  promulgată în 2004 trebuia să înăsprească condiţiile de acordare a noilor certificate de revoluţionar, ceea ce presupunea că impostorii aveau o problemă. Soluţia a fost ingenioasă: adeverinţele eliberate de Dan Voinea au reprezentat principalele dovezi pe care aceştia s-au bazat la preschimbare, supralicitând faptul că erau eliberate de o instituţie a statului, respectiv Parchetul General, Secţia Parchetelor Militare. Mai mult decât atât, deţinerea unei adeverinţe semnate de Dan Voinea a devenit o condiţie esenţială, fără de care certificatul de revoluţionar nu putea fi preschimbat. Chiar şi văduvele eroilor martiri, care îşi puteau atesta cu uşurinţă calitatea, erau nevoite să treacă pe la Dan Voinea pentru a li se elibera o astfel de hârtie.
George Costin şi şefa serviciului Contencios din SSPR
Aşa s-a ajuns ca revoluţionarii să devină practic dependenţi de aceste adeverinţe, iar aici intervine o altă mutare decisivă. Sub pretextul că îi este mai uşor să găsească oamenii, Dan Voinea a acceptat să facă audierile prin intermediul asociaţiilor de revoluţionari (în Bucureşti, multe dintre audieri s-au ţinut chiar în sediul Asociaţiei "21 Decembrie"). Concret, nu puteai ajunge să fii audiat şi să primeşti mult râvnita adeverinţă fără o programare făcută de o asociaţie de revoluţionari. În acest fel, revoluţionarii care voiau să-şi preschimbe certificatul au devenit dependenţi de o asociaţie, ceea ce a deschis perspectivele unei uriaşe afaceri bazată pe perceperea de comisioane. „E posibil să se fi luat bani. Ei, între ei, pe la asociaţii, mai fac afaceri, dar eu n-am avut nicio legătură", ne-a declarat, nonşalant, Dan Voinea.

„Avem echipă, avem valoare"

Unul dintre marii beneficiari ai acestor stratageme a fost George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluţionari. În 2004, acesta era preşedintele Asociaţiei „Metrou", care la acea vreme număra peste 5.000 de membri cu certificat de revoluţionar, dintre care majoritatea aveau probleme mari în a se încadra în rigorile noii legi, întrucât nu făcuseră aproape nimic la Revoluţie. Din acest punct de vedere, adeverinţele lui Dan Voinea au fost o mană cerească. La fel, şi din perspectiva subjugării revoluţionarilor faţă de asociaţii. Costin şi-a pus miile de membri din Asociaţia „Metrou" să semneze convenţii prin care aceştia se angajau să-i cedeze un procent din banii încasaţi retroactiv de la bugetul de stat, ajungând la încasări de ordinul milioanelor de euro!

Întâmplător sau nu, între George Costin şi Doru Mărieş s-a legat, în jurul anului 2004, o prietenie strânsă, care mai durează şi în zilele noastre. Imediat după apariţia Legii 341, Mărieş a cerut redeschiderea Dosarelor Revoluţiei, Dan Voinea a dat curs cererii câteva luni mai târziu, deschizând mare sesiune a adeverinţelor, iar Costin a profitat cu vârf şi îndesat. Mărieş l-a susţinut cu vehemenţă pe Dan Voinea atunci când acesta a încercat să revină la şefia Parchetelor Militare, aşa cum l-a susţinut şi pe George Costin când acesta a preluat funcţia de secretar de stat al revoluţionarilor, în octombrie 2010.
După numirea lui Costin la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), Doru Mărieş a făcut o conferinţă de presă la sediul Asociaţiei „21 Decembrie", în care l-a ridicat în slăvi pe noul secretar de stat, deşi ştia foarte bine că acesta are o biografie mai mult decât pătată. „Pe probleme de documentaţie, de arhivă, de lege chiar, eu nu am întâlnit pe nimeni mai bine pregătit decât George Costin. Concluzia este că avem echipă, avem valoare", declara Mărieş imediat după numirea lui Costin.

Repere din biografia unui şef de asociaţie
Doru Mărieş, în „Europa“, revista securiştilor



Doru Mărieş este preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie", poate cea mai cunoscută organizaţie de revoluţionari din ţară. Asta şi pentru că Mărieş s-a priceput să-şi facă imagine prin cele mai diverse metode: a scos pe piaţă diverse documente prezentate drept dezvăluiri senzaţionale, dintre care unele miroseau de la o poştă a falsuri grosolane; a făcut greva foamei pentru a obţine Dosarele Revoluţiei şi a le pune la dispoziţia opiniei publice, dar după un an a oprit accesul presei, spunând că „voi vreţi să vă faceţi articolele pe foamea mea"; şi-a adjudecat meritul redeschiderii dosarului în 2004, mutare care s-a dovedit, de fapt, o stratagemă pusă în slujba „fabricii" de certificate.
Dincolo de imaginea pe care Doru Mărieş şi-a creat-o pe seama acestor fumigene, rămâne o biografie cel puţin interesantă. Cu toate că în 1989 era portar la o echipă de fotbal din ligile inferioare, Mărieş a participat la Revoluţia din Bucureşti, iar  apoi a rămas în Capitală, s-a înscris în Alianţa Civică şi a participat la toate mişcările anti-FSN din prima parte a anului 1990. După alegerile din 20 mai, când Liga Studenţilor a închis celebrul balcon din Piaţa Universităţii şi s-a retras, Mărieş a refuzat să plece din piaţă, alături de câteva zeci de persoane, până în 13 iunie, când au fost „măturaţi" de autorităţi, oferindu-i şi un pretext lui Ion Iliescu să cheme „în ajutor" minerii.

Mărieş, mediatizat de revista Securităţii

Sunt voci care îl acuză pe Mărieş că a manipulat câţiva naivi să rămână în greva foamei, cu corturi puse în faţa Teatrului Naţional, tocmai pentru a compromite fenomenul Piaţa Universităţii şi, implicit, Opoziţia. „De ce să plecăm din Piaţă? Se terminase lupta? Războiul era pierdut doar pentru laşi", spune Doru Mărieş, care admite că i-a alimentat pe cei care au rămas în piaţă cu cafea, ţigări şi mâncare.
„Le-am cumpărat cu banii mei, am cheltuit în jur de 80.000 de lei pe care îi aveam pe un carnet de CEC". Constantin Calancea, fost preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie", susţine că în spatele acţiunilor lui Doru Mărieş s-au aflat anumite structuri: „Eu am un amic la SRI şi mă vedeam des cu el. Pentru că şi pe linia SRI a existat mereu un birou special de monitorizare a revoluţionarilor şi a asociaţiilor de revoluţionari.

Şi băiatul ăsta de la SRI mi-a spus că Mărieş e din structurile lor". Mărieş a avut o strânsă colaborare cu revista „Europa", care la începutul anilor '90 era portavocea fostei Securităţi. Revista „Europa" a publicat în 1991 un interviu-serial, în şapte părţi, cu Doru Mărieş. Acesta este prezentat drept primul „deţinut politic" din democraţia lui Iliescu. Mărieş susţinea punerea în libertate a lui Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, în al cărui birou spune că a stat în data de 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu.
Acolo, în acel birou, Mărieş i-a cerut lui Vlad să nu-l trădeze, moment în care acesta l-a mângâiat şi l-a liniştit. Iată cum era prezentat Mărieş în iunie 1991 de revista „Europa": „Doru Mărieş nu strigă numai «Jos comunismul!», el strigă «Jos tot!», dar susţine că generalul IULIAN VLAD, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, să fie pus în libertate şi lăsat să spună adevărul NAŢIUNII, nu înlăturat fizic". „Ce dacă am dat în revista «Europa»? Am dat pentru că alţii nu mă publicau şi voiam să mă descarc. Iar ăştia m-au acceptat, că dădeam un pic de culoare revistei", se apără acum Mărieş.

"Ce dacă am dat în revista «Europa»? Am dat pentru că alţii nu mă publicau şi voiam să mă descarc. Iar ăştia m-au acceptat, că dădeam un pic de culoare revistei.''
Doru Mărieş preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie"

Revoluţia, o afacere de două miliarde de euro | Autor: Cristian Delcea,Mihai Voinea

Foto: agerpres

Ori de câte ori le-au fost ameninţate beneficiile, „revoluţionarii“ au ieşit în stradă

 

Aceasta este nota de plată pe care au achitat-o românii în ultimii 21 de ani celor care s-au autointitulat revoluţionari. E vorba despre bani publici, iar suma creşte cu fiecare lună. „Adevărul“ trage un semnal de alarmă cu privire la risipa de bani publici pentru revoluţionari.

Ziarul „Adevărul" militează pentru soluţia propusă de premierul Emil Boc în urmă cu două săptămâni (şi trecută apoi sub o suspectă tăcere), aceea de a tăia indemnizaţiile luptătorilor cu merite deosebite în Revoluţie şi a menţine totodată compensaţiile reparatorii pentru cei răniţi în decembrie 1989 şi pentru părinţii, soţii şi copiii eroilor-martiri (ultimii - până la 26 de ani).

Am calculat cât a cheltuit statul român cu revoluţionarii din 1990 şi până în prezent. Două miliarde de euro este suma estimativă care înglobează indemnizaţiile, valoarea terenurilor primite de revoluţionari şi beneficiile însemnând transport gratuit, spaţii comerciale şi scutiri de impozite. Este o sumă enormă pentru România, care ar fi putut acoperi costurile unei autostrăzi de la Bucureşti la Cluj sau construirea a peste 100 de spitale noi. Am preferat în schimb să-i recompensăm pe revoluţionari cu aproape 5.000 de hectare de teren, indemnizaţii în valoare totală de peste 600 de milioane de euro şi multe alte beneficii care au împovărat bugetul.

O ţară de revoluţionari

Potrivit Monitorului Oficial din data de 7 iulie 2010, 21.243 de români au primit titlul de revoluţionar. Dintre aceştia mai mult de trei sferturi (16.012) sunt luptători în Revoluţie, remarcaţi prin fapte deosebite. Conform Legii recunoştinţei (341/2004), prin luptător remarcat se înţelege o persoană care „în perioada 14-25 decembrie 1989 a mobilizat şi condus grupuri de oameni, a construit şi a menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, a ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar".

Pe Aceeaşi Temă

Noi dezvăluiri despre impostura din rândul revoluţionarilor

Plângeri penale pentru revoluționarii falși, care au mințit cu tupeu că au ieșit în stradă

Milioane de oameni au participat la bucuria eliberării de dictatură, fără să pretindă recompense

Legea este din start permisivă şi totodată interpretabilă: împotriva cui se mai construiau baricade în 23, 24, 25 decembrie? Ce înseamnă obiective de importanţă vitală pentru regimul comunist? Pentru că pe baza acestui punct s-au făcut revoluţionari şi nişte cetăţeni din judeţul Constanţa care au păzit un depozit de vin. Pe scurt, în temeiul actualei legi s-ar putea numi revoluţionari cam un sfert dintre cetăţenii ţării!

La ei sunt banii

După ce am scris câteva sute de pagini despre Revoluţia din oraşele României, putem afirma fără ezitare că marea masă a luptătorilor remarcaţi sunt impostori care s-au nimerit pe străzi după fuga lui Ceauşescu. Sunt destule cazurile celor care n-au ieşit din case în timpul Revoluţiei, dar şi-au cumpărat certificate în perioada 1992-1996. În rândul luptătorilor remarcaţi se găsesc copii care aveau atunci 10-11 ani (e greu de crezut, dacă nu imposibil, ca aceştia să fi construit baricade sau să fi mobilizat grupuri). Lista cu revoluţionari mişună de foşti lucrători şi colaboratori ai Securităţii.

Avem revoluţionari care nu se aflau în România în decembrie 1989 sau  care pe atunci erau deţinuţi de drept comun în penitenciare. Şi-au luat patalamale de revoluţionari şi trăiesc azi liniştiţi, din bani publici. De 15 ani se tot vorbeşte de o curăţenie generală în rândul revoluţionarilor, dar cu toate astea numărul lor creşte constant. Unica soluţie a rămas sistarea beneficiilor. Atunci când nu va mai fi nimic de câştigat, nimeni nu va mai dori să aibă certificat, iar cei care deja îl au, îl vor uita într-un sertar din comodă. Atunci şi apele Revoluţiei vor fi mai limpezi, în lipsa miilor de poveşti neadevărate ale unor oameni care vor să-şi justifice banii primiţi de la Stat prin minciuni.

Dezastrul în cifre

Legea 341/2004 garantează indemnizaţii pentru toţi cei care au un venit declarat mai mic decât salariul mediu brut. Ştacheta este ridicată destul de sus în condiţiile în care salariul mediu brut pe acest an oscilează în jurul sumei de 2.000 de lei. Astfel, în mai 2011 (ultima statistică furnizată de Casa de Pensii) erau 15.966 de beneficiari ai unei indemnizaţii medii de 2.412 lei (587 euro). Dintre cei 15.966 de beneficiari ai Legii recunoştinţei, în jur de 12.000 sunt luptători cu merite deosebite! Dacă de azi s-ar anula indemnizaţiile acestor luptători, s-ar economisi numai până la finalul acestui an suma de 32 de milioane de euro!

Indemnizaţiile sunt acordate pe viaţă, mai puţin pentru copiii eroilor-martiri. Aceştia beneficiază de suma reparatorie până la 26 de ani. Totuşi, şi aici Legea 341 a fost făcută ca să fie fentată şi să încurajeze statul degeaba. Legea spune că indemnizaţia pentru copiii eroilor-martiri se poate prelungi şi după 26 de ani dacă posesorul de certificat face dovada că nu realizează venituri din motive neimputabile lui (trebuie să demonstreze că forţele de muncă nu-i oferă un post pe măsura capacităţii sau pregătirii sale
profesionale).

112.464.504 euro ne costă revoluţionarii numai în 2011.

Cum s-au cheltuit cele două miliarde de euro

4.830 de hectare de teren extravilan şi 157 de hectare de teren intravilan au fost scoase din proprietatea statului din 1992 până în 2004 pe baza certificatelor de revoluţionar. Costul total al acestora, în funcţie de preţurile actuale ale terenurilor, se ridică la suma de  1.230.113.900 de euro.

617 milioane de euro este suma pe care statul român a plătit-o revoluţionarilor, cu titlu de indemnizaţie, din 2004 (de la intrarea în vigoare a Legii 341) şi până în prezent. Nu am luat în calcul indemnizaţiile de dinainte de 2004, încasate doar de răniţi şi de urmaşii eroilor-martiri, fiindcă suma rezultată nu este mare, iar aceştia nu pot fi asimilaţi impostorilor Revoluţiei.

200 de milioane de euro este suma aproximativă care acoperă scutirile de impozit, spaţiile comerciale şi gratuităţile de transport acordate revoluţionarilor în ultimii 21 de ani.

Felul în care se calculează indemnizaţiile revoluţionarilor

- Pentru marii mutilaţi: 2 x salariul mediu brut
- Pentru invalizii de gradul I: 1,75 x salariul mediu brut
- Pentru invalizii de gradul II: 1,50 x salariul mediu brut
- Pentru invalizii de gradul III: 1,25 x salariul mediu brut
- Pentru luptătorii cu merite deosebite: 1,10 x salariul mediu brut
- Pentru soţul/soţia şi copiii unui erou-martir: 1,10 x salariul mediu brut
- Pentru părinţii unui erou-martir: 0,50 x salariul mediu brut

Categorii de revoluţionari (înregistraţi la 7 iulie 2010)

16.012 luptători remarcaţi prin fapte deosebite

2.226 de răniţi

2.059 de urmaşi de eroi-martiri

588 de reţinuţi

169 de răniţi şi reţinuţi

189 de participanţi la Revoluţie (titlu onorific, ce nu conferă niciun fel de beneficii)

Beneficiile revoluţionarilor

La colosala sumă de două miliarde de euro se mai adaugă multe alte beneficii greu de cuantificat. Le enumerăm:
- prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul disponibil de locuinţe sociale, în localitatea de domiciliu, dacă nu au deţinut în proprietate o altă locuinţă până la data atribuirii.
- acordarea unei subvenţii de stat egale cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 de euro, contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuinţe în localitatea de domiciliu.
- pensionarea cu cinci ani înainte de împlinirea vârstei-standard.
- cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat, a unui spaţiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 mp.
- atribuirea în proprietate, fără plată, a unui loc de veci.
- acces gratuit la tratament şi consultaţii în spitalele şi policlinicile publice, la sanatorii şi baze de tratament şi gratuitate la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
- gratuitate pentru abonamentele radio-TV.
- acces gratuit al copiilor la creşele şi grădiniţele din subordinea administraţiei locale, precum şi asigurarea gratuită a rechizitelor pentru şcolari, dacă venitul lunar este mai mic sau egal cu salariu mediu brut pe economie. 
- burse pentru elevi şi studenţi în instituţiile de învăţământ de stat.

Bani pentru „cei care nu s-au putut adapta"

Salariul mediu brut pentru anul 2011 variază în jurul valorii de 2.000 de lei. Astfel, indemnizaţiile revoluţionarilor sunt cuprinse între 1.000 şi 4.000 de lei. Asta în condiţiile în care recompensa medie a veteranilor de război este de 145 de lei, iar cea a foştilor deţinuţi politic este de 450 de lei. Emil Cutean şi Sergiu Nicolaescu au fost cei care au militat pentru acordarea de indemnizaţii pentru toţi revoluţionarii, nu doar pentru răniţi şi urmaşi de eroi-martiri, cum era până în 2004.
Emil Cutean (dreapta), iniţiatorul Legii 341, alături de revoluţionarul Dan Iosif, într-o imagine din 2003  Foto: agerpres
Cutean este un revoluţionar apropiat de Ion Iliescu, fost deputat PSD şi fost secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor. În 2004, în ultimele luni de mandat ca preşedinte, Iliescu a fost de acord cu ideea indemnizaţiei generale. Cutean spune care au fost discuţiile din jurul acordării acestor indemnizaţii: „I-am spus lui Iliescu să aprobe noua Lege a revoluţionarilor, fiindcă vom separa impostorii de revoluţionarii adevăraţi şi vom da indemnizaţie pentru cei autentici care au venitul sub salariul mediu pe economie.

Acum îmi pare rău că am dat-o pentru impostori, dar îmi pare bine pentru cei care erau vai de mama lor şi iau acei bani. Că asta i-am şi spus lui Iliescu: «Domnule preşedinte, dacă treceţi pe la Universitate, o să vedeţi colegi de-ai noştri care au fost la Baricadă şi acum spală geamurile ăstora cu Bentley-uri. Păi noi pentru ăştia am făcut Revoluţia?». Am greşit, am zis că au fost unii  care nu s-au putut adapta în democraţie
şi să-i ajutăm".

Politicienii şi pungaşii: „Noi vrem pământ!"

În 1990, Ion Iliescu a fost nevoit să le închidă gura revoluţionarilor care-l contestau prin mişcări de stradă. A apărut o Lege a revoluţionarilor, Legea 42/1990, care prevedea că răniţii în Revoluţie şi urmaşii eroilor-martir au dreptul la unele beneficii. Printre altele, şi atribuirea a 10.000 de metri pătraţi de teren extravilan şi 500 de metri pătraţi de teren intravilan, acesta din urmă fiind destinat pentru construcţia unei locuinţe, dacă solicitantul nu a avut în proprietate un spaţiu locativ. Doi ani mai târziu, legea a fost modificată pentru ca toţi revoluţionarii să beneficieze de avantaje, nu numai urmaşii celor morţi. Din 1993 a început nebunia terenurilor. Numărul revoluţionarilor a crescut incredibil, de la 8.270, câţi erau la începutul anilor '90, la peste 25.000 în 2004. În acest interval s-au acordat 5.000 de hectare de teren pe tot cuprinsul ţării.

Nu toţi revoluţionarii au primit titluri de proprietate pentru terenuri, astfel încât nu s-au putut înstăpâni pe ele. Terenurile au ieşit însă din proprietatea statului şi, printr-o iscălitură şi o ştampilă de la consiliile judeţene, au ajuns în custodia altor persoane. Cert este că prin intermediul Legii 42, mari suprafeţe de teren au fost înstrăinate către revoluţionari sau către persoane care au avut interese în zonă.
În anul 2005, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) a publicat pe site-ul oficial o listă cu situaţia beneficiilor obţinute de revoluţionarii din toată ţara. S-a creat un mare iureş între revoluţionari. Cei care au apucat mai puţin au început să-i ponegrească pe cei care s-au înşurubat mai bine. La scurt timp de la publicare, lista a fost scoasă de pe site. Pe baza acestei liste am calculat nota de plată a Revoluţiei. Am adunat hectarele de teren şi, cu ajutorul companiei de consultanţă Darian (din Bucureşti), am estimat preţul actual al parcelelor pe fiecare judeţ în parte.

Impostura se măsoară în hectare

În calculul nostru am inclus terenurile acordate revoluţionarilor până în anul 2004. De atunci şi până în prezent, SSPR a refuzat să mai facă publice beneficiile posesorilor de certificat de revoluţionar. Asta în ciuda faptului că este vorba de bani publici, iar ­SSPR este o instituţie a Guvernului României. Pe primul loc în topul judeţelor cu cele mai mari suprafeţe de teren acordate revoluţionarilor se află Timiş, cu 905 hectare. Urmează Ilfov (717) Braşov (458) şi Constanţa (384). Mai sunt în top judeţe ca Teleorman (263), Olt (181) sau Vaslui (55). Inutil să mai adăugăm că în aceste ultime trei judeţe numai revoluţie nu a fost în decembrie 1989.

Printre cei cărora le-au fost atribuite parcele de teren se numără oameni importanţi din lumea politică: Sergiu Nicolaescu (USL), Vasile Ion (USL), Sorin Frunzăverde (PDL), Romeo Raicu (PDL). Revoluţionari controversaţi au primit de asemenea terenuri: George Costin (actualul şef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor), Dorin Lazăr Maior (liderul revoluţionarilor din aripa PSD), Emil Cico Dumitrescu (diversionist din clica lui Ion Iliescu), Bebe Ivanovici (cel mai cunoscut samsar de certificate de revoluţionar), Dumitru Iliescu (implicat în represiunea de la Intercontinental, în seara de 21 decembrie 1989).

"Am zis că au fost unii  care nu s-au putut adapta în democraţie şi să-i ajutăm.''
Emil Cutean fost secretar de stat
Revoluţionarii: "Ne transformăm în haiduci!"
La 25 iulie 2011, înspăimântaţi de spectrul anulării indemnizaţiilor, revoluţionarii s-au adunat la sala Dalles, din Bucureşti, pentru o şedinţă. La prezidiu s-a aflat George Costin, şeful Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor. Unii dintre revoluţionari au luat cuvântul: „Dacă ni se iau drepturile, ieşim în stradă şi le rupem gâtul", „Dacă nu le convine că suntem revoluţionari, poate le convine să fim haiduci, să luăm de la bogaţi şi să dăm la săraci. Săracii suntem noi!" "Dacă noi, luptătorii am fi cedat, văzând morţii şi răniţii de lângă noi, eram pasibil cum e Cuba acum în coasta Americii, să fim bine mersi, cu o bucăţică de pâine neagră în gură". Aceasta este atmosfera cadre domneşte între revoluţionari. Ei sunt stipendiaţi din banii de la buget.

România nu trebuie salvată...

Una dintre vocile puternice ale contemporaneităţii este aceea a laureatului Premiului Nobel pentru Economie, Joseph Stiglitz. Atît el, cît şi acela căruia i se atribuie meritul de a fi prevăzut momentul declanşării actualei crize economice, Nouriel Roubini, au venit cu soluţii categorice pentru oamenii politici. Din păcate, în aroganţa şi în suficienţa lor, cei mai mulţi dintre aceştia, indiferent de faptul că a fost vorba de America sau de Europa, au întors spatele marilor specialişti.

De România să nici nu mai vorbim. La noi, clasa politică aflată la Putere nu e în stare să poarte un dialog civilizat şi rodnic cu Opoziţia, darmite cu ultimii oameni luminaţi care ne-au mai rămas. Încă din anii ’90, semnele erau rele, din moment ce o personalitate de talia lui Anghel Rugină era ignorată de diletanţii aduşi în frunte de valurile înşelătoare ale aşa-zisei revoluţii din decembrie 1989. Venerabilul economist, bine cunoscut în America şi în alte zone importante ale Planetei, a fost tratat acasă precum un neavenit. Parcă îi deranja pe pripăşiţii de prin guvernele instalate haotic după îndepărtarea brutală a lui Nicolae Ceauşescu. Fiul de ţărani din Scorniceşti îl adusese în ţară pe marele inventator Henry Coandă, părintele avionului cu reacţie, pe care l-a mutat în imensa locuinţă părintească de pe B-dul Ana Ipătescu şi i-a creat toate condiţiile de a-şi ajuta ţara. Coandă se comporta ca un copil răsfăţat. Din păcate, s-au găsit unii care au avut grijă să-l îndepărteze de Nicolae Ceauşescu. Pe vremea cînd era prim-ministru, Ilie Verdeţ îi invita frecvent la masă, acasă la el, pe profesorii Gheorghe Dolgu şi pe Costin Murgescu. Tare am fi curioşi să ştim cine sînt aceia care îi mai dau un sfat bun preşedintelui sau premierului. În primul rînd că somităţile acestei ţări au luat calea eternităţii, iar mari valori, indiferent de domeniul de activitate, nu prea mai vedem să se ridice în această ţară. Dacă am publica numele unor persoane despre care se spune că sînt sfătuitorii de taină ai celor de la Putere, n-am face decît să insultăm memoria celor care au dat cu adevărat strălucire acestei ţări în vremea socialismului, atît de blamată de semidocţii de astăzi.

Revenind la Joseph Stiglitz, amintim că, în ianuarie, după ce criza a lovit puternic Irlanda, acesta estima că există un mare pericol pentru zona euro. El le cerea liderilor europeni să modifice legislaţia în sistemul financiar, pentru a da o gură de oxigen monedei unice. Hotărîrea luată la Bruxelles, prin care Grecia va primi o finanţare externă de 109 miliarde euro de la UE şi FMI, la care se adaugă o contribuţie de cca. 50 miliarde euro a creditorilor privaţi ai statului elen, în perioada 2011-2014, este apreciată de Stiglitz drept un moment important pentru a opri extinderea crizei.

Cum spuneam, cei de la Bucureşti au preluat aprecierile legate de Grecia, sărind în sus de bucurie că am fi trecut şi noi peste furtună şi că Europa e salvată. Acum, cînd FMI vrea să „mărităm“ şi companiile de stat care au mai rămas, sau să aducem manageri de peste hotare, ar trebui să ne dăm seama că sîntem departe de a ne afla în situaţia Greciei, care nici în glumă nu a luat răutăţile Occidentului, care îi propunea să mai vîndă cîte o insulă pentru a scăpa de sărăcie. Grecia nu e deloc săracă, iar noul plan de ajutorare, întins pe o durată de 30 de ani, fapt fără precedent în istoria împrumuturilor făcute de marile organisme financiare internaţionale, ne vorbeşte clar despre solidaritatea zonei euro, despre faptul că va fi greu de acum încolo pentru amărîţii Europei să intre în acest club select, pentru care nu erau deloc pregătiţi.

Nu ar fi de mirare ca, nu peste mult timp, chiar dacă euro va rezista sau nu, Uniunea Europeană să retragă scaunele pe care le-a oferit, mai mult din calcul, noilor săi veniţi...

sursa

Incultura bancară şi francul elveţian -------------------------------Catalin Alistari

Incultura bancară şi francul elveţian -------------------------------Catalin Alistari

Moneda elvetiana a atins joi o noua cotatie maxima istorica fata de moneda europeana, coborand sub pragul de 1,42 franci/euro, in conditiile in care este sustinuta de soliditatea economiei Elvetiei.
Astfel, francul a atins o cotatie de 1,4185 unitati/euro, dupa care s-a stabilizat in apropiere de 1,42 franci/euro, potrivit AFP.

Analistii de la Commerzbank comentau, intr-o nota de cercetare, ca pragul de 1,42 este probabil sa fie testat, in conditiile in care banca centrala elvetiana nu mai este dispusa sa intervina pentru a stopa aprecierea francului, asa cum facuse in trecut.

Francul profita nu doar de fragilitatea euro, slabit de criza Greciei, dar si de soliditatea economiei elvetiene, care continua sa isi revina intr-un ritm rapid.

"Elvetia continua sa afiseze cea mai mare surpriza in ceea ce priveste revenirea economica intre statele din G10", subliniaza analistii de la CitiFX.

Joi, un barometru lunar publicat de un institut elvetian arata ca economia Elvetiei inregistreaza o tendinta pozitiva. De asemenea, banca centrala elvetiana a revizuit in urcare prognoza de crestere e conomica din acest an, la 1,5%, de la 0,5-1% in estimarea anterioara.

Evoluţia francului elveţian, devenit atractiv ca oază de linişte a marilor investitori, ar fi trebuit să genereze o altfel de discuţie publică. Acum toată lumea plânge alături de nefericiţii care au credite în moneda elveţiană. În doar patru ani, francul şi-a dublat valoarea faţă de leu, cu efecte devastatoare asupra ratelor creditelor în infama monedă. Cine e de vină şi ce e de făcut - astea sunt temele zilei. Ambele pe lângă adevaratul subiect, cred eu.

Evident, majoritatea arată cu degetul spre bănci: de ce nu au avertizat clienţii despre riscul valutar la momentul contractării creditului? Şi, mai exact, cum ar fi trebuit să facă banca lucrul ăsta? Ca la ţigări, cu etichete lipite pe dosar "CHF dăunează grav sănătăţii voastre financiare şi a celor din jurul vostru"? Sau poate că vă aşteptaţi ca ofiţerul de credit să vă spună verde-n faţă: fratele meu client, las-o baltă, e riscant, eu nu m-aş băga. Cei care sunt nemulţumiţi acum uită că au ales francul mai ales pentru că, în momentul respectiv, era cea mai ieftină variantă de credit. De asemenea au uitat că avertismentele au curs cu duiumul, mai ales din partea Băncii Naţionale. Dar cine să bage în seamă o instituţie care, până una alta, şi-a făcut întotdeauna treaba.

Ca să mai îndulcesc puţin amarul celor cu credite în franci, vă spun că tocmai am aflat că sunt pline băncile româneşti de angajaţi care au credite în franci. Nici lor nu le e prea bine, dar măcar ei o merită, pentru că în definitiv asta le e meseria. Ce se poate face acum? Sigur nu o refinanţare în altă valută. Pe cazuri concrete, suma în euro care este necesară refinanţării este mai mare decât suma iniţială în franci convertită în euro, plus că anii de plată se duc pe apa sâmbetei. E ca şi cum te-ai întoarce cu ratele în timp, în urmă cu zece ani. Singura soluţie este să strângi din dinţi şi să aştepţi o depreciere a francului. Depreciere care nu este chiar atât de departe cum aţi crede. Economia elveţiană suferă enorm din cauza aprecierii francului, pentru că se bazează pe exporturi. Aprecierea a făcut ca exportatorii să aibă pierderi de curs de 25% în medie şi, drept urmare, producţia industrială a Elveţiei a scăzut de la începutul anului cu aproape 10%. Presiunea inflaţiei este uriaşă şi elveţienii n-o să mai poată suporta prea mult un franc puternic. Cine poate rezista încă o vreme va reajunge în locul din care a pornit, singurul cost suplimentar fiind cel din perioada actuală.
Revenind, adevărata problemă este lipsa de educaţie bancară şi cultură financiară a românilor. Şi abia aici e vina băncilor. În 20 de ani n-au mişcat un deget pentru ne învăţa despre credite. Ne-au explicat, de obicei post factum, în ce rahat ne-am băgat singuri când am semnat contractul. Uneori ne-au ajutat, alteori ne-au bătut obrazul, dar nu ne-au antrenat să înţelegem creditul. Iar aici nici şcoala şi nici măcar părinţii n-au putut face nimic, pentru că ai noştri nu au avut de-a face cu creditele bancare în timpul comunismului.
Nu numai că băncile nu ne-au învăţat nimic, dar ne-au vândut gogomănia care se cheamă generic "credit de nevoi personale", în traducere liberă "credit pentru nimic important". Dacă nu venea criza, ajungeam desigur la "credite de plăcere" sau chiar "împrumuturi de palmares".
Băncile nu sunt instituţii de ajutor social. Te ajută pe bani. Nu trebuie să iubeşti băncile, ci să le foloseşti. Un credit nu e o facilitate, o oportunitate, ci e o responsabilitate plină de necunoscute. Reclamele la credite pline de oameni fericiţi sunt păcăleli pentru că nu creditul te face fericit - nu poţi fi fericit că plăteşti dobândă - ci scopul pe care ţi l-ai atins prin intermediul creditului. Şi o grămadă de alte truisme de genul ăsta, pe care văd că nicio bancă nu le promovează încă.                                      sursa:Capital