Singurul CAP din România care n-a murit plăteşte tractoriştii cu 2000 de euro şi n-are an fără profit

Printul Charles i-a invitat pe localnicii din Valea Zalanului la masa in curtea casei sale. Ce surpriza i-au pregatit acestia

Printul Charles se bucura de soare si pajisti inflorite inca din prima zi a vacantei sale in Transilvania. Ajuns duminica seara la resedinta sa din Valea Zalanului, a fost intampinat cu bucurie de sateni, care l-au invitat la un concurs de cosit.

Toata suflarea din Valea Zalanului s-a adunat la concursul de cosit, gandit special pentru a-l delecta pe printul Charles. Satenii au tinut sa faca o demonstratie de folclor autentic si i-au cantat mostenitorului coroanei britanice o melodie in limba maghiara.
  Printul Charles i-a invitat pe localnicii din Valea Zalanului la masa in curtea casei sale  Printul Charles i-a invitat pe localnicii din Valea Zalanului la masa in curtea casei sale. Ce surpriza i-au pregatit acestia Din cauza caldurii, o femeie si-a pus o frunza mare de brusure pe cap, ca sa o apere de soare. Aparitia inedita nu a scapa neobservata de print.
Printul Charles: "Palaria ta? E foarte cald, nu-i asa? Foarte cald."
Patru echipe de cosasi s-au aliniat cu emotie la start, pe pajistea din apropierea casei printului Charles. Startul a fost dat de o pocnitura de bici, care a rasunat puternic printre dealuri.
In vreme ce barbatii coseau, femeile imprastiau fanul, asa ca munca in echipa a mers incredibil de repede. Nu doar viteza a contat in fata juriului, alcatuit din print si cativa apropiati, ci si impresia artistica.
Cat a durat cositul, mostenitorul coroanei britanice s-a aratat interesat de tehnica taranilor si a studiat uneltele si miscarile fiecarui concurent.
Oamenii au adus cosuri incarcate cu bunatati cum numai in Valea Zalanului gasesti. Painea de casa langa slanina afumata si palinca invechita in butoaie de stejar. Scripcarul satului s-a prezentat si el la datorie, ca sa-i ajute pe cosasi sa scape de emotii si sa lucreze cu voiosie.
Inainte de concurs, printul a facut o plimbare prin padure, insotit de vechiul sau prieten, contele Kalnoky, si de biologii care nu se mai satura de studiat florile si pasarile de la noi.
La final, printul a invitat toata suflarea satului la conacul sau din Valea Zalanului si a trecut pe jos raul care desparte pasunea de drumul spre casa.
Anul acesta, localnicii i-au pregatit si o surpriza printului Charles: la cativa pasi de casa lui au construit o mica piscina, unde ar putea sa se racoreasca in zilele insorite. Apa minerala de aici face minuni pentru sanatate.
In apropiere, oamenii au facut si o mofeta, pentru ca printul sa-si intareasca inima si sistemul circulator. Alteta sa nu a apucat se se bucure de ele, caci are programul incarcat. Marti va merge la Viscri, iar dupa amiaza o are ca oaspete, la Miclosoara, pe princ
NEWS...ROMANIA..!!

Singurul CAP din România care n-a murit plăteşte tractoriştii cu 2000 de euro şi n-are an fără profit

Publicat pe 31 mai 2015

Cei de la Combinatul Agroindustrial Curtici din judeţul Arad, pe scurt CAI, nu au probleme cu seceta şi fac profit an după an, lăudându-se cu o cifră de afaceri de 10 milioane de euro, arată un reportaj realizat de EVZ cu sprijinul Agrointel.
Vara aceasta, când toată România se plânge de culturi compromise, agricultorii din Curtici au obţinut cea mai mare producţie de grâu la hectar din toată ţara. Unii nu cred în minuni, aşa că au mai pus la îndoială producţia stahanovistă.
Pe lângă calităţile solului, profitul se datorează, în mare parte, managementului. Inginerul Dimitrie Muscă ştie cu ce e mai bine să populeze miile de hectare, pe baza unei prospecţiuni a pieţei şi, de mai bine de 20 de ani, nu a dat greş niciodată.
Mai ştie ceva: mizează pe soiurile autohtone. Acum, CAI Curtici are terenuri, ferme de animale, livezi şi magazine de desfacere. CAP-ul capitalist a devenit un exemplu de afacere de succes. Are o cifră de afaceri de 10 milioane de euro pe an, plăteşte asociaţilor anual câte 1.500 de kilograme de grâu la hectar – un record naţional – iar tractoriştii au ajuns să câştige şi 2.300 de euro pe lună în sezon.
În curtea sediului administrativ al holdingului, la oră fixă, sună în difuzoare „Noi suntem Români”. Se întâmplă de fix 24 de ori într-o zi, de 10 ani. Aceeaşi temă muzicală răsună şi în ferme sau printre grajduri.
Pentru distracţia copiilor din Curtici, dacă afacerea tot merge pe profit, directorul a deschis o mini-grădină zoologică, iar la una din locaţii cresc în libertate păuni, printre găini, pe un gazon care ar face orice englez să moară de invidie, flancat de trandafiri altoiţi, meri şi pruni care au dat în pârg. Şi e numai curtea fabricii de lactate a fostului CAP.
Dimitrie Muscă urmăreşte, în biroul său, patru plasme imense, pe care se transmit live imagini din ferme şi din cele 29 magazine în care se vând produsele din carne şi lactate produse la Curtici.
Cum vede o neregulă, pune mâna pe telefon şi sună: „Am vorbit de două zile să aveţi mai multă marfă în vitrine”, apoi cere explicaţii şi dă alarmă de sancţiuni.
CAI Curtici s-a născut imediat după Revoluţie, pe bazele fostului CAP din oraşul arădean. Practic, cooperativa agricolă de producţie comunistă nu a fost închisă, ci s-a adaptat la capitalism.
Povestea începe în 1987. Inginerul agronom Dimitrie Muscă a fost numit preşedinte şi inginer şef la CAP „Lumea Nouă” din Curtici. În 1989, reuşea deja o performanţă: cooperativa a trecut de la cinci milioane de lei pierdere la nouă milioane de lei profit. Bonus, Muscă a dechis o brutărie în sat. După Revoluţie, inginerul s-a trezit în curtea CAP-ului cu majoritatea proaspeţilor proprietari de terenuri, foşti agricultori cooperatişti.
„E păcat să se desfiinţeze CAP-ul nostru. Cu ce o să ne alegem fiecare? Cu o cărămidă din grajd pe care s-o ducem acasă? Vrem să rămânem în continuare în asociaţie, iar tu să ne conduci pe mai departe, că ai făcut treabă bună până acum”, i-au spus oamenii.
Cooperativa Agroindustrială funcţionează acum în sistem de holding, asociind două societăţi cu producţie vegetală, CAI Curtici şi CAI Olari, care lucrează 7.500 de hectare de teren.
Pământul nu e al cuiva anume, ci aparţine celor 2.300 de curticeni sau urmaşi ai acestora, care l-au pus la comun aşa cum era pe timpul CAP-ului comunist. Doar că acum primesc parte din câştig. În medie, fiecare are cam 3 hectare, niciunul 100.
În plus există fermele de animale, fabrica de lactate şi abatorul, şi cele 29 de magazine de desfacere a produselor animaliere, din care 9 în Timişoara şi 20 în Arad.
În timp ce agricultorii din toată România se plâng că cel puţin o treime din culturi le-a fost compromisă, la CAI Curtici s-a recoltat cea mai mare producţie de grâu din ţară. „În fiecare an luăm decizia de a planta cea mai mare suprafaţă cu acea cultură cares se dovedeşte a fi cea mai rentabilă. Sezonul acesta, cel mai rentabil a fost grâul. Am plantat 4.000 de hectare cu grâu şi am obţinut 7.013 kg la hectar. Pentru însămânţări folosim exclusiv grâu românesc, produs de Staţiunea de cercetare Fundulea. Este un grâu cu o calitate de panificaţie excelentă, cu gluten 32 – 34%, proteină 14 – 15%”, explică Dimitrie Muscă.
Chiar dacă la Curtici se face cel mai bun grâu pentru făina de panificaţie, 3.000 de tone din producţia acestui an a fost oprită pentru hrana animalelor, ca să aibă carnea bună, să nu fie hrănite cu îngrăşăminte şi chimicale.
Pentru porci, dar şi pentru vacile de aici a mai plantat 125 de hectare de lucernă, 3.500 de hectare de porumb, floarea soarelui. În fiecare an, după recoltare, cei 2.300 de proprietari de teren primesc, pentru fiecare hectar, câte 750 kg de grâu şi tot atâta de porumb.
Cei care nu vor roadele pământului iau 260 de euro pe hectar sau, în loc de grâu, îşi asigură pâinea pentru tot restul anului. Cantitatea de o tonă şi jumătate la hectar nu se dă nici în ţară, nici în Europa şi nu se dă nicăieri în lume.
„Anual, profitul se redistribuie pentru dezvoltare”, spune Muscă. Pentru lucrul pământului, Muscă mizează pe calitatea germană. 17 tractoare Fendt, 14 combine Class, 5 semănătoare Horsch, 5 prăşitoare – aşa arată o parte din parcul motorizat.
Toate sunt nişte maşinării computerizate, au sute de cai putere şi sunt capabile să lucreze 300 de hectare zilnic. În plin sezon, cei care lucrează pe combine sunt remuneraţi cu câte 100 de euro pe zi.
Tractoriştii primesc şi ei câte 70 de euro pe ziua de muncă în plină campanie agricolă. „Maşinile au valoare mare. Oamenii care lucrează cu ele trebuie să fie responsabili. Trebuie să fii plătit corect ca să exploatezi corect utilajele”, spune Muscă.
La CAI Curtici funcţionează întregul circuit al unui business bine pus la punct: pe pământul oamenilor intraţi în cooperaţie se produc cerealele, din acestea se fac furajele pentru animale, abatorul şi fabrica de lactate sunt tot ale holdingului, iar produsele se vând doar în magazinele proprii.
„Eu ştiu ce am aici şi nu mă compar cu alţii. La fel de adevărat este că în niciun an nu am avut profit sub un milion de euro. România ar putea arăta aşa, dacă cei din domeniul acesta ar înţelege să lucreze serios. Să muncească, să fie corecţi cu toţi cei care intră în circuit”, spune Muscă.
Directorul îşi permite luxul de a-şi „creşte” ingineri din rândul tinerilor care se angajează la CAI la terminarea şcolii, ca să îşi facă bani de vacanţă. Iar oamenii dau de bine şi nu mai pleacă.
Sursa – Agrointel.ro
ipesa Margareta.

NEWS..ROMANIA !!

ROMANII din USA !__________________________________________

EXCLUSIV: Românii din America îi scriu lui Iohannis: NU ÎL VREM PE GEORGE MAIOR AMBASADOR/ SRI dă impresia că a ajuns sub conducerea Domnului Maior ce era Securitatea înainte de 1989 sub Generalul Iulian Vlad

• EXCLUSIV: Românii din America îi scriu lui Iohannis: NU ÎL VREM PE GEORGE MAIOR AMBASADOR/ SRI dă impresia că a ajuns sub conducerea Domnului Maior ce era Securitatea înainte de 1989 sub Generalul Iulian Vlad

Presedintele Romaniei Klaus Iohannis a fost solicitat de ziare si organizatii reprezentantive ale romanilor din SUA sa reconsidere nominalizarea lui George Maior ca ambasadaor in America, se arata intr-o scrisoare data publicitatii pe data de 27 mai de Asociatia Jurnalistilor romani din America de Nord (NARPA).
Argumentele pentru reconsiderare s-au bazat pe faptul ca pozitia de fost sef SRI al lui George Maior va tine comunitatea de romani departe de Ambasada, precum si pe faptul ca, sub George Maior, SRI si-a depasit atributiile legale, influentand justitia si implicandu-se in politica.
Romanii-americani i-au solicitat, in schimb, presedintelui Iohannis sa desemneze in pozitia de ambasador in SUA "o alta persoana care sa aiba credibilitatea necesara pentru a putea conlucra cu comunitatile romanesti de aici".
"Avand in vedere istoricul relatiei tensionate dintre comunitatea romano-americana si fosta Securitate, precum si actiunile si atributiile actualului SRI, numirea unui fost director al acestui serviciu in pozitia de ambasador in SUA va crea automat un zid care va face aproape imposibila o conlucrare intre Ambasada si comunitate", se arata in scrisoarea catre Presedintele Iohannis.
Dat fiind faptul ca SRI si-a asumat trecutul fostei Securitati, prin asocierea cu Generalul de Securitate Iulian Vlad, "nominalizarea Domnului Maior ar redeschide rani adanci in comunitatea romaneasca din SUA, rani care abia s-au cicatrizat dupa 25 de ani", sustin romanii din America.
Romanii americani au punctat si doua "situatii recente care ne arata ca SRI, sub Domnul Maior, s-a indepartat de la standardele unui serviciu secret dintr-o democratie, facand enormi pasi inapoi in procesul de reformare".
In primul caz este vorba despre implicarea SRI in actul de justitie "dincolo de limitele legii", dupa cum rezulta din afirmatiile Generalului SRI Dumitru Dumbrava. Acesta a declarat ca SRI considera instantele "camp tactic", ca serviciul urmareste toate cazurile pana la finalizare si ca judecatorii sunt analizati dupa scheme analitice complete pentru a-i categoriza dupa "pattern-uri" infractionale.
Acest lucru "arata o operatiune de controlare a justitiei care ar trebui sa inspaimante orice roman ce isi cauta dreptatea in instanta", spun romanii-americani. "O implicare a SRI in justitie este nesanatoasa pentru o democratie, vulnerabilizeaza Romania si discrediteaza intreaga lupta anticoruptie, generand indoiala ca nu s-ar face profesionist si impartial".
A doua actiune care i-a ingrijorat pe semnatari este implicarea SRI in politica, lucru recunoscut de George Maior cand a afirmat ca in perioada de campanie i-a spus Elenei Udrea ca vor aparea pozele compromitatoare de la Paris.
"Pentru un serviciu de informatii care se prezinta ca partener al serviciilor americane, un astfel de comportament al SRI sfideaza regulile de baza dintr-o democratie care interzic categoric unui serviciu sa se implice in politica, cu atat mai mult intr-o campanie electorala", se afirma in scrisoare.
La cele spuse mai sus se adauga afirmatia recenta a lui George Maior ca SRI este "un fel de creier al statului, de ochi, de urechi ale statului".
Romanii semnatari se arata inspaimantati "ca dupa 25 de ani de la caderea regimului comunist, SRI da impresia ca a ajuns sub conducerea Domnului Maior ce era Securitatea inainte de 1989 sub Generalul Iulian Vlad. In nici o democratie din lume un serviciu secret nu este «creierul» statului".
"Dupa 25 de ani de la caderea regimului comunist, cel mai mare pericol pentru societatea romaneasca este existenta unei institutii necontrolabile care «misca», «vede» si «aude» tot", afirma semnatarii.
Numirea lui George Maior ca ambasador va subrezi si relatia Ambasadei cu comunitatea de romani din America, doarece va reaprinde vesnica polemica despre "agentii acoperiti din comunitate", ceea ce va pune in dificultate sprijinul pe care comunitatea il poate acorda proiectelor generate de Ambasada.
"Relatia comunitatii cu Ambasada Romaniei la Washington D.C., chiar daca s-a ameliorat in ultima perioada, pastreaza o doza de neincredere datorita atitudinii din trecut a statului Roman fata de romanii din SUA. Este de notorietate faptul ca in perioada comunista agenti romani, coordonati de securisti aflati sub acoperire diplomatica in cadrul Ambasadei Romaniei la Washington D.C., au intreprins actiuni de dezbinare a comunitatii romanesti din SUA cu efecte negative care se vad si azi", afirma acestia.
"Potentialul enorm pe care comunitatea din SUA il are pentru a sprijini Romania va putea fi fructificat la maxim numai daca in pozitia de ambasador va exista o persoana necontroversata", se afirma in scrisoare.
Romanii americani au reiterat in incheierea scrisorii lor solicitarea adresata presedintelui Iohannis sa ia "serios in considerare nominalizarea unei alte persoane in pozitia de ambasador al Romaniei in SUA, o persoana care sa ne inspire incredere si cu care sa putem conlucra pentru a ajuta Romania in continuare".

Textul integral al scrisorii catre Presedintele Klaus Iohannis:
27 mai 2015
Catre Domnul Klaus Iohannis
Presedintele Romaniei
Subiect: Reconsiderarea numirii Domnului George Maior ca ambasador al Romaniei in SUA
Stimate Domnule Presedinte,
Ca urmare a reactiilor venite din comunitatea romanilor din Statele Unite ale Americii va solicitam sa reconsiderati decizia de a-l numi pe Domnul George Cristian Maior, fost director SRI, in pozitia de ambasador al Romaniei la Washington D.C. si sa desemnati in aceasta pozitie o alta persoana care sa aiba credibilitatea necesara pentru a putea conlucra cu comunitatile romanesti de aici.
Avand in vedere istoricul relatiei tensionate dintre comunitatea romano-americana si fosta Securitate, precum si actiunile si atributiile actualului SRI, numirea unui fost director al acestui serviciu in pozitia de ambasador in SUA va crea automat un zid care va face aproape imposibila o conlucrare intre Ambasada si comunitate.
Mai mult, dat fiind faptul ca SRI si-a asumat trecutul fostei Securitati, nominalizarea Domnului Maior ar redeschide rani adanci in comunitatea romaneasca din SUA, rani care abia s-au cicatrizat dupa 25 de ani.
In doua ipostaze din ultimele luni, ultima la lansarea Monografiei SRI, actual si fosti directori SRI l-au avut alaturi pe Generalul de Securitate Iulian Vlad. Acesta a avut un rol activ in suprimarea Revolutiei din 1989 si, prin activitatea opresiva a Securitatii pe care a condus-o, a persecutat familiile romanilor care au reusit sa scape din Romania inainte de 1989.
De asemenea, doua situatii recente ne arata ca SRI, sub Domnul Maior, s-a indepartat de la standardele unui serviciu secret dintr-o democratie, facand enormi pasi inapoi in procesul de reformare.
Prima actiune este legata de implicarea SRI in actul de justitie, care deja a starnit reactii fara precedent ale magistratilor din Romania. Ultimele dezvaluiri ale Domnului General SRI Dumitru Dumbrava, intarite si de actualul Director SRI, Domnul Eduard Hellvig, confirma ca, pe timpul Domnului Maior, SRI s-a implicat in justitie dincolo de limitele legii.
O implicare a SRI in justitie este nesanatoasa pentru o democratie, vulnerabilizeaza Romania si discrediteaza intreaga lupta anticoruptie, generand indoiala ca nu s-ar face profesionist si impartial. Afirmatia ca SRI monitorizeaza toate cazurile din instante si aplica scheme analitice, asemenea celor de identificare a potentialilor teroristi, la judecatori, pe care-i categorizeaza apriori dupa "pattern-uri" infractionale, arata o operatiune de controlare a justitiei care ar trebui sa inspaimante orice roman ce isi cauta dreptatea in instanta.
A doua actiune care ne-a ingrijorat profund este implicarea SRI, pe timpul Domnului Maior, in politica. Intr-un recent interviu Domnul Maior a afirmat ca in campania electorala pentru presedintie a vorbit cu Doamna Elena Udrea la sediul SRI, informandu-o ca vor aparea pozele compromitatoare de la Paris. Dansul si-a motivat aceasta decizie spunand: "Pot sa discut cu oricine si e normal sa fac acest lucru in calitate de director daca eu consider ca exista un interes al serviciului". Intrebat de reporter care e acest "interes", Domnul Maior a spus ca nu comenteaza mai mult, insa "intotdeauna exista un interes al serviciului".
Pentru un serviciu de informatii care se prezinta ca partener al serviciilor americane, un astfel de comportament al SRI sfideaza regulile de baza dintr-o democratie care interzic categoric unui serviciu sa se implice in politica, cu atat mai mult intr-o campanie electorala.
La cele spuse mai sus se adauga afirmatia recenta a Domnului Maior ca SRI este "un fel de creier al statului, de ochi, de urechi ale statului". Este inspaimantator ca dupa 25 de ani de la caderea regimului comunist, SRI da impresia ca a ajuns sub conducerea Domnului Maior ce era Securitatea inainte 1989 sub Generalul Iulian Vlad. In nici o democratie din lume un serviciu secret nu este "creierul" statului.
Comunitatea romaneasca din SUA s-a implicat activ in multe actiuni in favoarea Romaniei, insa nu poate legitima neconditionat pe cineva care a creat un astfel de sistem de control a societatii romanesti, ce aduce aminte de fosta Securitate. Dupa 25 de ani de la caderea regimului comunist, cel mai mare pericol pentru societatea romaneasca este existenta unei institutii necontrolabile care "misca", "vede" si "aude" tot.
Presa a relatat ca in cadrul audierii de catre Comisia comuna parlamentara de politica externa, Domnul Maior a declarat ca "o preocupare constanta a proiectului sau de ambasador va fi consolidarea relatiei cu comunitatea romaneasca".
Din pacate, numirea Domnului Maior ca ambasador al Romaniei in SUA nu doar ca nu va consolida, dar va subrezi relatia Ambasadei cu comunitatea romaneasca. Relatia comunitatii cu Ambasada Romaniei la Washington D.C., chiar daca s-a ameliorat in ultima perioada, pastreaza o doza de neincredere datorita atitudinii din trecut a statului Roman fata de romanii din SUA. Este de notorietate faptul ca in perioada comunista agenti romani, coordonati de securisti aflati sub acoperire diplomatica in cadrul Ambasadei Romaniei la Washington D.C., au intreprins actiuni de dezbinare a comunitatii romanesti din SUA cu efecte negative care se vad si azi.
O eventuala numire a Domnului Maior ca ambasador in SUA va readuce in discutie eterna poveste a "agentilor sub acoperire", ceea ce va face ca orice contact al Ambasadei cu cineva din comunitatea romaneasca sa creeze suspiciunea rezonabila ca acea persoana este un agent de influenta roman. Acest lucru va face greoaie, daca nu imposibila sustinerea de catre comunitate a unor actiuni comune cu Ambasada.
Potentialul enorm pe care comunitatea din SUA il are pentru a sprijini Romania va putea fi fructificat la maxim numai daca in pozitia de ambasador va exista o persoana necontroversata. Dat fiind faptul ca avizul Comisiei comune de politica externa din Parlament este doar consultativ, decizia ultima a nominalizarii Domnului Maior ca ambasador in Statele Unite va apartine in exclusivitate.
Va solicitam, de aceea, stimate Domnule Presedinte, sa luati serios in considerare nominalizarea unei alte persoane in pozitia de ambasador al Romaniei in SUA, o persoana care sa ne inspire incredere si cu care sa putem conlucra pentru a ajuta Romania in continuare.
Cu stima si consideratie,
Marian Petruta – Presedinte North American Romanian Press Association (NARPA)
Viorel Nicula – Director "Miorita" USA Newspaper, Sacramento, California
Lucian Oprea – Director Gandacul de Colorado Newspaper, Colorado
Sorin Pintiliuc – Romanian Portal Chicago, Illinois
Dwight Luchian Patton – Director Clipa Magazine, Anaheim, California
Ioan Ciorba – Director Romanian Times Newspaper, Portland, Oregon
Stefan Strajeri – Director Curentul International, Detroit, Michigan
Grigore Culian – Director New York Magazin, New York
Cristian Terhes – Romanian Community Coalition
Daniel Feraru – Romanian Cultural Center Chicago
Simona Botezan – "Miorita USA" Cultural Association, Washington D.C.
Ady Simion – Romani in Los Angeles
Costin Movila – Admin grup "Senatul Romanilor Chicago"
Adrian Bogdan – Admin grup "Romani in USA – East Coast"
Daniel Suciu – Admin grup "Comunitatea romanilor din Los Angeles"
Cristina Sirca – Admin grup "Diaspora romana unita americana si canadiana"
Vasile Cosofret – Illinois
Viore Vintila – California
Ana Stanut – Illinois
Anastasia Bud – Illinois
Carmen Samson – Illinois
Claudia Luca – Illinois
Raluca Usery – Illinois
Mihaela Lomora – Texas
Lucian Lintean – Illinois
Radu Bulgaru- Illinois
Bianca Rusu – Illinois
Mihai Jurcau – Colorado
Diana Camara – Illinois
Mihaela Matei – California
Larisa Coman – Illinois
Nicolai Tomici- Arizona
Delia Ghetie – Washington
Ioana Stoica-Arizona
Aghata Porfir- Illinois
Marcel Ciscai – Washington, DC
Amalia Ardelean – California
Florin Mocanu – California
Ioana Ciupe – California
Petru Stinea – Cleveland, Ohio
Cristian Laslo – Michigan
Carmen Popescu – New Jersey
Ionela Kloes – California

Sa radem cu ..aurolacii ....!!!

De ce vrea Rusia să controleze Oceanul Arctic

Autor: Radu Pop, Redactor

Conflictul armat din estul Ucrainei si sanctiunile ce au rezultat obliga Rusia sa caute continuu alternative economice. Pe de o parte, încearca sa-si consolideze relatiile cu partenerii sai strategici, iar pe de alta parte îsi intensifica activitatile de explorare energetica pe întregul sau teritoriu vast, se arata într-un articol publicat marti în editia online a cotidianului spaniol ABC.
La capitolul energetic, prioritatea guvernului rus pare sa fi devenit zona arctica, unde si alte state revendica o extindere a platoului lor continental ce ascunde bogate resurse de petrol si gaze, respectiv Canada, Danemarca (prin Groenlanda), Norvegia si Statele Unite (prin Alaska).
'Oceanul Arctic este Mecca ruseasca', a scris pe Twiiter vicepremierul rus Dmitri Rogozin dupa vizita sa recenta în arhipelagul norvegian Svalbard. Desi aceasta afirmatie este vazuta mai degraba ca o provocare, ea poate fi de fapt o declaratie de intentie.
Circa un sfert din rezervele mondiale de petrol si gaze naturale înca neexploatate se gasesc sub gheata Oceanului Arctic. Cum încalzirea globala grabeste topirea acestor gheturi, Moscova doreste sa se pozitioneze strategic în aceasta zona linistita. În paralel, pentru a-si sustine prezenta economica, Rusia are în vedere si o militarizare a acestui spatiu, pentru a-i intimida pe vecinii care râvnesc si ei la acele resurse.
În anul 2007, un submarin rusesc a pus un drapel al Rusiei pe fundul Oceanului Arctic, operatiune prin care Moscova a dorit sa-si arate hotarârea de a atinge acest obiectiv, dar gestul a dus la disensiuni cu Canada.
De asemenea, la sfârsitul anului trecut, Danemarca a cerut Comisiei Natiunilor Unite însarcinate cu delimitarea platourilor continentale sa primeasca 895.000 de kilometri patrati din întinderea Oceanului Arctic, zona care cuprinde si Polul Nord geografic, dar si o suprafata deja revendicata de Norvegia.
AGERPRES

 NEWS  !

Militarii din 4 tari au participat la un exercitiu NATO, la Brasov. Cat de costisitoare sunt antrenamentele de infanterie

<p>Your browser does not support iframes.</p>

Americani, canadieni, britanici si romani au participat la poligonul Cincu la una dintre cele mai ample aplicatii militare din ultimii ani. Trupele de la sol au fost sprijinite si de escadrile de avioane de lupta atat americane, cat si romane.
Vedetele exercitiului au fost unitatile de infanterie motorizata americane care in urma cu o saptamana au marsaluit de la Constanta pana la Brasov. Au fost sprijinite din aer de avioanele A-10 Thunderbolt, F-16 si MIG-uri Lancer.
Scenariul exercitiului a prevazut si asaltul asupra unui punct de comanda al inamicului si distrugerea lui de catre militarii din fortele speciale. Militari din 4 natiuni au participat la exercitiu si au reusit sa se coordoneze foarte bine.
Locotenent colonel Johnson Theodore, comandantul Regimentului 2 Cavalerie din SUA: "Sunt cateva diferente mici, dar per total este foarte usor sa lucram impreuna, pentru ca toti folosim aceeasi doctrina. Tocmai din acest motiv suntem aici, sa exersam interoperabilitatea".

Maior Bailey Thomas, comamdantul Companiei de Infanterie Coldstream Guargds din Marea Britanie: "Cei mai multi de aici sunt infanteristi, iar noi infanteristii ne intelegem foarte bine pentru ca intre noi exista doar mici diferente."

Manevrele au fost urmarite si de membrii comisiei de aparare din Parlamentul Romaniei, care au aflat si costurile unor asemenea operatiuni.
Mircea Dusa, ministrul Apararii Nationale: "Toate exercitiile sunt costisitoare, munitia folosita de aviate este foarte costisitoare, ca sa va dau un exemplu o racheta din aceasta folosita in aviatie costa in jur de 180.000 de euro. Azi am tras doua."
Exercitiile militare vor continua in perioada urmatoare si vor include toate categoriile de arme de la infanterie pan

Distrugătorul american USS Ross va intra sâmbătă în Marea Neagră

vineri, 22 Mai 2015, 09:13  •  Externe

Captură Foto: (c) neenietag / YouTube
Prezența USS Ross în Marea Neagră va reitera dedicarea și angajamentul SUA pentru consolidarea parteneriatelor și capacităților operaționale comune în cadrul NATO și cu partenerii regionali din zona Mării Negre, menționează documentul citat.
'Prezența USS Ross în Marea Neagră va demonstra angajamentul Statelor Unite pentru securitatea colectivă a aliaților noștri din NATO. Vom acționa îndeaproape cu aliații și partenerii noștri pentru a spori securitatea maritimă, pregătirea și capacitatea navale și pentru a promova pacea și stabilitatea în regiune. Suntem angajați să menținem siguranța și securitatea oceanelor lumii și căilor maritime. Printr-un sistem consolidat de relații în Marea Neagră, ne așteptăm la o creștere a păcii și prosperității în întreaga regiune', a declarat comandantul distrugătorului american, căpitanul Tadd Gorman.
Intrarea distrugătorului american în Marea Neagră se înscrie în noua strategie a NATO, care trimite prin rotație nave militare în Marea Neagră, în contextul tensiunilor cu Rusia ca urmare a crizei ucrainene.
Asemenea navelor USS Cook și USS Porter, USS Ross este un distrugător extrem de specializat multirol, dotat atât cu senzori și capacități de interceptare antirachetă, cât și cu capacități standard de atac terestru, antisubmarin și de apărare antiaeriană.
AGERPRES/(AS — autor: Lilia Traci, editor: Gabriela Ionescu)

NWES !

miercuri, mai 20th, 2015 | Scris de Vremea Noua

Poza zilei: Gara Vaslui, pãzitã de zeci de TAB-uri (foto)

Imagine nu tocmai linistitoare ieri dupã-amiazã în gara din Vaslui! Un convoi format din mai multe TAB-uri de luptã, încãrcate pe platforme de vagoane CFR, a tranzitat calea feratã din municipiu. Cãlãtorii ce se aflau în acel moment în statia CFR au rãmas muti de uimire când au vãzut încãrcãtura trenului. “Ne pregãtim de rãzboi sau ce se întâmplã? Credeti cã degeaba plânge icoana aia la Puscasi? Vor veni vremuri grele, o sã vedeti! “ a fost avertizarea unuia dintre cãlãtori.

Uite asa plecam din Timisoara la Cincu ! Intr-un an ..IARNA ...in celalalt VAra..!!

Arta de a avea întotdeauna dreptate: cum să manipulezi eficient opinia publică

                                                                                                Forografiat de Chris Devour

      Motivul pentru care oamenii se angrenează în dezbateri [publice] este acela de a încerca să ajungă cât mai aproape de adevăr; astfel nu contează atât de mult cine are dreptate, ci mai degrabă dacă s-a ajuns la o concluzie justă- cam așa sună teoria; cam așa e mințit omul de rând că decurg lucrurile. În practică însă, lucrurile stau deseori cu totul altfel: cei ce participă la dialog sunt mai degrabă interesați să li se dea dreptate cu orice preț , decât să încerce să soluționeze respectiva problemă. În condițiile acestea, prea puțin mai contează aflarea adevărului, iar un demagog¹ cu experiență va apela la diverse tehnici de argumentare ce-i vor garanta victora-sau în fine, îl vor salva de la o înfrângere devastatoare.

    Neținând cont de „regulile jocului”, demagogul se va folosi de niște tehnici mai puțin onorabile pentru a atrage publicul neinstruit de partea sa și a-și asigura victoria. Astfel, un „mincinos antrenat” nu va ține cont de sfatul lui Goethe:

„Se crede, de-obicei, că unde vorbe-auzi,

                           CEZAAAAAAAAAAAR.......................................

Ar trebui ceva să se-nțeleagă”²

      Dezvoltând mai departe „tehnica nesimțirii”, putem observa cum un întreprinzător necinstit-spre exemplu- poate să tragă foarte ușor foloase materiale de pe seama mulțimii neinstruite care este amețită de „o avalanșă de cuvinte alese la întâmplare și lipsite de logică.” ³, contravenind sfatului subtil oferit de Goethe. În fine, acești oameni sunt cel mai adesea întâlniți în domenii precum „medicina alternativă”, unde termenilor științifici le este deseori conferit un alt sens, astfel făcând posibilă păcălirea clientului. Spre exemplu, am observat în discursurile șarlatanilor care propovăduiesc metode new-age de vindecare o proasta utilizare a termenului  „cuantic”. Astfel, termeni din fizica cuantică sunt folosiți în cu totul și cu totul alt sens, iar oamenii neștiutori- impresionați fiind de limbajul colorat al șarlatanului- îl vor crede pe cuvânt:

„Ceea ce adversarul nu înțelege poate acționa, cel mai adesea ca o autoritate. Inculții au un respect deosebit față de expresiile latinești sau grecești.[…]De asemenea, prejudecățile și stereotipurile sunt și ele foarte eficace ca autoritate.[…]Aproape că nu există opinie suficient de absurdă, încât să nu fie îmbrățișată cu ușurință de oameni, de îndată ce i-ai convins că opinia respectivă e unanim acceptată” ⁴

        O altă tehnică ce „aduce imunitate” teoriilor mincinoase este aceea de a trasa o limită între „noi, cei inițiați”, și „voi, cei care nu puteți întelege profunzimea practicii sau credinței noastre”. Acest lucru este un soi de fugă din fața întrebărilor incomode care le sunt adresate în general liderilor diferitelor secte, sau vânzătorilor de „produse-minune”. Un alt beneficiu al acestei tehnici este acela că-i atragi pe naivi de partea ta, făcându-i să se creadă superiori- nimic mai plăcut decât să-ți fie „mângâiat” orgoliul, nu? Astfel, Arthur Schopenhauer se întreabă de unde vine această abilitate nu tocmai onorabilă de a mânui cuvintele:

„De unde vine aceasta- Din ticăloșia înnăscută a speciei umane.[…]Vanitatea înnăscută a omului- ușor de zgândărit, mai ales când se implică în exercițiile intelectului- nu vrea să accepte, cu nici un chip, faptul că ceea ce am exprimat la început s-a dovedit a fi fals, iar opinia adversarului s-a dovedit a fi corectă.” ⁵

     În continuare, voi dezvălui câteva tehnici subtile folosite de oamenii ce vorbesc în fața mulțimii (ex. politicieni, lideri religioși, oameni de știință). Acești oameni se pot folosi de avantajul popularității pe care-l au, permițând în felul acesta sofismelor⁶ de tot soiul să apară în discursul lor, fără ca mulțimea să încerce măcar să le sesizeze . Astfel, dacă ești un lider religios sau o persoană publică, poți abuza cu nesimțire de admirația pe care oamenii ți-o poartă, profitând de pe urma naivității lor:

„Stă însă în caracterul vulgului să accepte numeroase autorități și să manifeste respect față de ele. Dacă nu putem cita o autoritate care să se potrivească în context, atunci putem apela oricând la una fără legătură cu contextul; putem cita ceva ce a spus cineva în cu totul altă situație sau în cu totul alt sens.” ⁷

      Tehnica amintită mai sus  poate fi pusă în practică chiar și de către un om mediocru-chiar și fără să-și dea seama de acest lucru. Deseori invocăm o personalitate mai mult sau mai puțin relevantă pentru subiectul discuției, astfel că teza noastră stă acum ascunsă în spatele unui „paravan”: „Albert Einstein a zis asta; dacă nu ești de acord, nu numai că te contrazici cu mine, dar te contrazici cu Einstein.” O astfel de tehnică e chiar mai „murdară” dacă motivul disputei era spre exemplu legat de o problemă a psihologiei, deoarece profităm de incultura adversarului pentru a invoca nume irelevante. Desigur, dacă eu îl invoc pe Arthur Schopenhauer în textul meu, asta nu înseamnă că sunt un sofist, deoarece Schopenhauer s-a ocupat în cartea sa „Dialectica eristica” de probleme legate de argumentare, astfel el este o autoritate relevantă.

       Urmărind dezbateri între credincioși și atei, am reuști să identific numeroase tehnici prin care respectivii și-au atras publicul de partea lor. Schopenhauer zicea că dacă nu poți să-ți învingi adversarul cu argumente, cel mai bine e să ridiculizezi tot ceea ce zice, iar stârnind râsul printre spectatori, te vei bucura ulterior de susținerea acestora (click aici). Acest lucru este întâlnit deseori în dezbaterile televizate, iar dacă adversarul este unul timid, cu bun simț, va părea mai degrabă învins (ratat) în fața mulțimii, care-l va prefera să-l susțină pe mitocan.

      Pentru că mai sus am amintit despre dezbaterile dintre credincioși și atei, țin să amintesc un caz în care preotul, întrebat fiind de moderator dacă ateii merg în rai, acesta n-a ezitat să spună răspundă afirmativ, câștigând astfel [și] simpatia ateilor, arătându-se „înțelegător” față de aceștia. Un alt lucru pe care l-am identificat în aceste discuții a fost folosirea „falsei dileme”(când sunt prezentate două alternative din care adversarul trebuie să aleagă în ciuda faptului că ambele variante sunt false). Dacă această tehnică de argumentare eșuează, nu e nimic. Dacă adversarul nu poate dovedi că un anumit lucru este fals, putem prin urmare să tragem concluzia ca este adevărat. Spre exemplu, dacă nu-mi poți dovedi că centaurii (sau orice altă creatură mitică) nu există, eu voi concluziona că există- până la urmă așa funcționează majoritatea argumentelor religioase, nu?

      Țin să menționez că eu nu susțin nici ateismul, nici creștinismul; pur și simplu ofer exemple în vederea unei mai bune înțelegeri a problemei. Astfel,  pentru a încheia cu exemplul argumentelor religioase; deoarece nu doresc să fiu etichetat drept un ateu [cârcotaș], voi mai oferi un ultim exemplu de argumentare defectuoasă întâlnită adesea în logica creștină: argumentarea circulară, sau sofismul circularității. Această tehnică de argumentare „pretinde auditorului să admită dinainte tocmai ceea ce ar fi trebuit să ajungă să admită în urma argumentării”⁸-adică „ceea ce scrie în Biblie e adevărat pentru că așa scrie în Biblie, iar ceea ce scrie în Biblie e adevărat,etc.” În fine, despre acești oameni ne-a vorbit și Schopenhauer când a zis că trebuie să ne alegem adversari pe măsură, capabili să ne recunoască victoria când e cazul. În alte cuvinte, asigură-te că cel căruia îi prezinți argumentele e suficient de pregătit pentru a le putea înțelege și suficient de sincer să accepte când greșește și/sau e învins.

     Pentru a arăta că sunt imparțial, voi aminti argumentul pe care teiștii îl prezintă deseori ateilor: acela că nu pot explica cum [și de ce] universul a apărut. Ei zic ceva de genul:  „dă-mi un miracol, și-ți voi explica restul”- miracolul fiind faptul că ceva a luat naștere din nimic, iar restul fiind…ei bine, absolut totul. Desigur, acest argument e atacabil, căci se bazează pe tehnica amintită mai sus: aceea conform căreia dacă adversarul nu poate [deocamdată] oferi un răspuns, eu voi presupune că răspunsul l-am putea găsi în teologie. În alte cuvinte, tot ceea ce nu e explicat [deocamdată] științific, e explicat prin existența lui Dumnezeu. Așa să fi fost oare și momentul când s-a aflat că pământul e sferic, nu plat?- explicația divină a fost înlocuită de o certitudine științifică.

                                                               

                                                                                              Arthur Schopenhauer de Chris Devour

       În fine, dacă adversarul face o afirmație ușor îndrăzneață, tot ceea ce  trebuie să faci este să o reproduci exagerând-o, iar dacă vrei să îi sabotezi  complet demonstrația, nu ai decât să tragi tu concluzia demonstrației lui (desigur, așa cum vrei tu, nu cum ar trebui). De asemenea, dacă observi că  afirmația lui s-ar putea încadra în vreun curent de gândire blamat,  introdu-l în acea categorie, spunând despre teoria sa că „ăsta nu e nimic  altceva decât fascism/ fanatism/filosofie new-age ”- și vei „dezamorsa”  orice tentativă de argumentare-sau măcar vei câștiga simpatia publicului.

   O altă tehnică interesantă este aceea care ne ajută când observăm că un  subiect ne depășește: să recurgem la remarci ironice precum „să acceptămcă suntem ființe limitate, și nu putem știi cu siguranță dacă este    așa cum zici dumneata”- acest lucru o să te pună cel puțin pe același palier cu adversarul. Dacă nici acest lucru nu funcționează, Schopenhauer sugerează să enervezi adversarul, și să ataci mai degrabă persoana, decât  teoria sa. Acest lucru îl putem face uneori chiar fără să ne considerăm ticăloși: spre exemplu într-o discuție despre comportamente morale, poți să ataci adversarul (în cazul în care acesta nu are un comportament moral), spunându-i că nu e în măsură să-și dea cu părerea. Acest lucru poate să-l „dezarmeze” pe adversar instant, sau măcar să atragă publicul de partea ta. Desigur, dacă acest lucru este prezentat într-un mod umilitor, ironic, poți să provoci și râsul; fapt ce te va avantaja și mai mult.

       Vedem astfel că deseori disputele nu sunt câștigate de cei care sunt mai inteligenți, mai erudiți sau mai pregătiți; de cele mai multe ori câștigă acela care știe ce, când și cum să vorbească. Mai important decât mesajul, e deseori forma în care e livrat acesta (din acest motiv e nevoie de oameni pricepuți în domeniul marketingului în orice afacere). În fine, trebuie să-i dau dreptate lui Voltaire când spunea că e greu să eliberezi proștii de lanțurile pe care le venerează- în altă ordine de idei, pot spune că e greu să eliberezi mulțimea de prejudecățile și credințele nefondate pe care le păstrează cu mândrie.

        Voi încheia cu un citat din „Arta de a avea întodeauna dreptate (sau Dialectica eristica)”, de Arthur Schopenhauer; citat ce poate să rezume de altfel toată problema descrisă în carte [și în articolul meu]:

„Ceea ce numim, de regulă opinie comună este, la o privire mai atentă, doar părerea a două sau trei persoane; iar de acest lucru ne convingem de îndată ce înțelegem modul în care se nasc astfel de opinii general valabile. Ne dăm seama că, la origine, au fost doar doi sau trei oameni care au afirmat , au enunțat sau au acceptat o astfel de opinie, după care ceilalți au avut bunăvoința de a crede că cei dintâi au verificat riguros validitatea ei: bazându-se pe prejudecata că primii au fost competenți, au venit apoi alți câțiva care au acceptat opinia; aceștia au fost crezuți de mulți alții care, din lene, au preferat să creadă, decât sî verifice pe îndelete.[…]Ceilalți au fost constrânși să accepte opinia care trecea deja drept comună, pentru a nu fi considerați spirite recalcitrante, care se ridică împotriva opiniilor unanim acceptate- tineri impertinenți, care vor să fie mai deștpși decât tot restul lumii[…] Pe scurt, foarte puțini pot gândi, dar toți vor să aibă opinii: ce altceva le mai rămâne [celor mulți], decât să preia ca atare judecăți gata făcute de alții, ei înseși neputând să le facă?”

---

Niko....cu gandul  la ...Cezar !!

MIR !!!___________________________________________________

Analist apropiat de Kremlin: Conflictul ucrainean se va incheia in 2016

Autor: Radu Pop, Redactor

Analistul politic rus Nikolai Starikov, activist nationalist apropiat al Kremlinului, considera ca situatia de conflict din Ucraina se va incheia dupa finalizarea construcției gazoductului rusesc catre Turcia, care, potrivit "Gazprom", este programat sa fie functional incepand cu decembrie 2016.
Politologul a facut o declaratie in acest sens luni, in cadrul unei intalniri cu locuitorii din Sevastopol.
Potrivit lui Starikov, dupa aceasta etapa, "cu Ucraina vor incepe cu totul alte discutii". Politologul s-a pronuntat si impotriva unei invazii deschise a trupelor rusești in Ucraina, considerand ca astfel de acțiuni sunt "similare cu intrarea Rusiei in Primul Razboi Mondial, lucru care a avut consecințe negative pentru țara".
În ceea ce privește relațiile dintre țarile BRICS, Starikov a afirmat ca aceste state nu au inca un tratat comun și nimic nu obliga China, India si Brazilia sa ia apararea Rusiei, in cazul unui eventual conflict militar cu Occidentul. Potrivit politologului rus, structurile BRICS "sunt abia la inceput", in timp ce in NATO "totul este simplu și clar". În plus, in opinia lui Starikov, China nu este un aliat al Rusiei.

JOS BASINISMUL===============================================

Exces de putere. Hoţiile făcute de Videanu au fost suportate de noi toţi - Prejudiciu de 66 milioane de euro

de S.T.   •   08 Mai 2015   

Oana Stancu a oferit, vineri, la "Exces de putere", o gamă largă de subiecte în atenţia procurorului general Tiberiu Niţu, care pare să vină cu un nou val de dosare.

Hoţiile făcute de fostul ministru Adriean Videanu au fost suportate de noi toţi, a arătat Oana Stancu, prezentând unul dintre subiecte.

Videanu, pe vremea când era ministru al Economiei, i-a oferit lui Ioan Niculae preţuri prefenţiale la gaze, a aprobat în guvern acte şi a folosit Romgaz în interesul privat al societăţii deţinute de miliardar.

Această decizie s-a dovedit păguboasă.

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a pierdut la Curtea de Apel Bucureşti un proces intentat de distribuitorul de gaze GDF Suez pentru recunoaşterea unor cheltuieli din perioada 2008-2010.

Judecătorii au dat câştig de cauză companiei de distribuţie obligând statul român să-i plătească despăgubiri de 66 milioane de euro.

Ce aflăm de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE)?

Preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ, declara, recent, că GDF Suez avea de recuperat aproximativ 300 de milioane de lei, însă Autoritatea i-ar fi recunoscut această sumă şi chiar şi-a recuperat mare parte din ea, însă nu de la stat, ci de la consumatori.

S-a ajuns aici pornind la decizia păguboasă a fostului ministru Videanu. El a decis ca InterAgro, deţinută de omul de afaceri Ioan Niculae, să beneficieze o bună perioadă de timp doar de gaze din producţia internă, mult mai ieftine decât cele din import.

 NEWS  !! 

Umilință pentru Rusia. Ce a pățit un redutabil tanc T-14 la repetiția pentru Ziua Victoriei

Vineri, 8 Mai 2015

Noul tanc sofisticat al armatei ruse, cunoscut sub indicativul T-14 Armata, a părut să se fi defectat joi, în timpul unei repetiţii pentru parada de pe 9 mai de la Moscova, când va fi prezentat în mod oficial publicului, notează Mediafax.

În timpul repetiţiilor de joi, noul vehicul s-a oprit brusc în faţa mausoleului lui Lenin, deşi motorul încă funcţiona.
Restul paradei a continuat, în timp ce tancul a rămas nemişcat. O încercare a organizatorilor de a remorca vehiculul a eşuat, înainte ca T-14 să repornească 15 minute mai târziu.
Deşi defecţiunea a părut să fie reală, crainicul care comenta parada a anunţat că a fost vorba despre un eveniment "planificat".
"Am vrut să arătăm cum se procedează în cazul în care este nevoie de evacuarea unui tanc. Oprirea vehiculului a fost programată", a spus crainicul mulţimii din Piaţa Roşie.

Abrahams M1 versus T-14....................................................................

Exclusiv: Secretele noului tanc rusesc T-14 Armata

Scris de Ion Vasilescu  pilot si fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.
Noul tanc rusesc T-14 Armata care va defila pentru prima data la parada militara din Piata Rosie, pe  9 mai 2015, a aparut in public pentru prima oara pe 4 mai la repetitiile finale, fara huse pe turela. O parte din noutatile tehnologice înglobate de tancul T-14 Armata sunt vehiculate pe internet.  Cu precizarea ca exemplarele prezente la parada de la Moscova fiind de pre-serie, au misiunea de a testa echipamentele si nu au montate pe ele toate aceste sisteme.

Însa tancurile T-14 Armata care vor fi receptionate de armata rusa, le vor avea pe toate. Si echpamentele vor trebui sa atinga performantele cerute în caietul de sarcini de militari. Personal, consider ca putin exagerati anumiti parametrii pe care sursa i-a indicat, în ceea ce priveste acest tanc. Dar am preferat sa-i redau asa cum au fost ei relatati.

Tancul cîntareste 57 t si este propulsat de un motor de  1.200-1.500 CP ( o viitoare varianta urmînd sa fie echipata de un motor de 2.100 CP), care-i permite sa abordeze pante cu înclinarea de 60 de grade si trecerea peste obstacole cu înaltimea de  1,3 – 1,5 m.


Pe tancul T-14 a fost montata cea mai moderna suspensie ruseasca care printr-un microprocesor controleaza individual fiecare galet ( rola ) a senilei. Una din configuratiile create de suspenie este „asezat”, care-i asigura tancului un profil foarte jos în mars si o mai buna aderenta la drum drept. Alta configuratie este „ridicat”, cu partea din fata mai sus decît cea din spate, utilizata în manevrele în teren obstacolat. Cea mai interesanta este configuratia „în genunchi” prin care se ridica partea din spate a tancului mai sus decît cea din fata, oferind tunului un unghi mai mare de înaltare si azimut, în cazul tragerilor asupra tintelor aeriene, care evolueaza la joasa înaltime.

Si transmisia tancului T-14 este controlata de un microprocesor. Transmisia fiind capabila sa realizeze în mod automat schimbarea raportului de transmisie, pas cu pas, în orice proportie, ceea ce a condus la eliminarea schimbatorului manual de viteze. Ca termen de comparatie, tancurile M1A2 Abrams si Leopard 2A5 au patru viteze înainte si doua înapoi .

Blindajul propriu-zis contine straturi succesive composite, din materiale ceramice, otel, aliaj de titan si CNT – fibre carbonice nanotub ( cel mai probabil pe baza de hybtonita ). Blindajul tancului Leopard 2A, de tip Chobham, se pare ca este mai slab decît cel al lui T-14, desi utilizeaza un material compozit multistrat din generatia a 3-a, care include otel, tungsten si material plastic întarit cu componente ceramice. La rîndul sau, blindajul tancului Leopard 2A5, în cadrul testelor efectuate de armata SUA, au demonstrat ca asigura protectie dubla la proiectile cinetice, fata de tancul american M1A2 Abrams ( adîncime echivalenta de penetrare 350 mm fata de 650 mm). Întrucît reteta lui M1A2 încorporeaza în blindajul propriu-zis doar otel si placi din uraniu saracit. T-14 Armata ar mai mai dispune si de panouri suplimentare RHA ( blindaj omogen laminat ), pe ¾ din suparafata ( în partea frontala, lateral, spate si pe turela ) cu grosimea de 600-1.000 mm, care n-au fost montate pe blindatele prezente la parada.
Despre blindajul activ Afganit ( destinat detonarii senzorilor de dirijare ai rachetelor si proiectilelor antitanc, la minimum 1-2 m,  înainte de blindajul propriu-zis ) se afirma ca este bazat pe radar-Doppler si ca este cu o generatie mai avansat decît Arena si Trophy ( cele mai performante la aceasta ora pe plan mondial ).

Tancul T-14 este dotat cu o turela, actionata de la distanta, în care este montat tunul principal cal.125mm, complet stabilizat în cele 3 axe de un sistem giroscopic cu laser. Se afirma ca acest tun dezvolta o energie cinetica mai mare cu 30 %, decît tunul cal. 120-mm de pe tancurile M1A2 Abrams ( care perforeaza blindaje de pîna la 810 mm ) si Leopard 2A5. Tunul principal de pe T-14 dispune si de un mecanism automat de racire a tevii, fapt ce permite obtinerea unei cadente mai mari decît la cele de pe tancurile T-90. Acesta utilizeaza proiectile perforante cu camasa de tungsten, explozive, cu submunitii antitanc de tip SADARM, dirijate pe fascicol laser de tip Kitolov 2M si rachete antitanc dirijate prin laser care pot fi lansate si împotriva elicopterelor sau avioanelor care zboara la joasa înaltime.
În turela mai este dispus un alt tun cal. 30 mm ( cu cadenta de 620 proiectile/minut ) care nu a fost motat pe blidatele prezente la parada si o mitraliera cal.12,7 mm.  Toate cele trei arme din turela au încarcarea automata.  Armamentul din turela este cuplat la centrala de conducere a focului, echipata cu doua complete de aparatura de vedere pe timp de noapte ( cu ecrane video protejate de filtru anti-laser ). cu înalta rezolutie ( putere maritoare 15-20 x ), telemetru laser, procesor balistic cuplat la senzori pentru viteza si directia vîntului.

Centrala de armament dirijeaza si echipamentul de identificare IFF ( amic/inamic ) cu doua canale ( laser si electronic), care trimite catre tinta un semnal digital de comanda criptat. Laserul executa identificarea în 0,6 secunde si în cazul unei tinte amice blocheaza declansarea focului.
Sistemul de contramasuri electronice de pe tancul T-14 Armata include si un proiector laser de bruiaj. Receptorul de avertizare laser localizeaza sursa de iluminare care dirijeaza rachetele antitanc inamice si emite un spot laser de mare putere care orbeste sistemele optice de dirijare ( telemetru laser, aparatura de vedere pe timp de noapte, camere TV în spectrul vizibil si infrarosu).

Sistemul de navigatie al tancului T-14 Armata afiseaza situatia tactica si sub forma de  harta digitala, utilizand canale GPS pentru stabilirea coordonatele tintelor fixe si în miscare. Echipamentele de comunicatii ale tancului T-14 transmite si receptioneaza informatii de la echipamentele similar ale altor tancuri, masini de lupta, elicoptere/ avioane de cercetare si atac, drone. De la detectarea, transmiterea coordonatelor tintei. recunoasterea ei si pîna la atacarea ei este de maxim 9 secunde. Echipamentul de comunicatii al tancului T-14 Armata are si capabilitati de lupta radioelectronica, dispunand de receptor de banda larga si emitaror de bruiaj.

Niciun membru al echipajului nu este plasat în turela,  compartimentul celor doi sau trei membrii ai echipajului fiind capsulat si bine protejat.

 

Ionel Tudorache - Codin

        IN MEMORIAM..........RH+....de la  ..APUS +..............!!!           

                                        Sa-ti fie ...zmoala incinsa !!
                                                                                                                     Niko  si Cezar..iti vor pune lemne ...!!!